Septembrie pentru români înseamnă începutul toamnei şi începutul şcolii. În calendarul creştin-ortodox, la 1 septembrie, începe anul nou bisericesc.

Foto: (c) Constantin Duma / AGERPRES FOTO

În emisfera nordică luna septembrie este echivalenta lunii martie din emisfera sudică, unde începe primăvara.

Romanii au rebotezat lunile anului, Caligula, împărat roman, a redenumit a şaptea lună - september - de la cuvântul ''septem'', care înseamnă şapte, deoarece a reprezentat luna a şaptea în calendarul roman. A avut 29 de zile până la reforma iuliană, care a adăugat o zi.

Odată cu introducerea calendarului Gregorian a devenit a noua lună a anului şi are 30 de zile. Ziua este egală cu noaptea, având aproximativ 12 ore fiecare. Septembrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna decembrie, în fiecare an.

Soarele - Luna

Foto: (c) Sorin Lupsa / AGERPRES FOTO

Soarele, la începutul lunii, răsare la ora 06 h 38 m şi apune la ora 19 h 53 m, iar la sfârşitul lunii răsare la ora 07 h 12 m şi apune la ora 18 h 59 m.

Luna reprezintă perioada cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

Fazele Lunii: la 06 septembrie - Luna la Primul Pătrar la 06 h 18 m; la 14 septembrie - Lună Plină (de azi, Luna începe să descrească) la 07 h 36 m; la 22 septembrie - Luna la Ultimul Pătrar la 05 h 42 m; la 28 septembrie - Luna Nouă (de azi, Luna începe să crească) la 21 h 30 m, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

La data de 23 septembrie, din punct de vedere astrologic, se face trecerea în semnul zodiacal - Balanţă.

Echinocţiul de toamnă

În 2019, acest fenomen astronomic are loc la 23 septembrie, la ora 10 h 50 m şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 22 decembrie.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul "echinocţiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe" care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" - "egal" şi "nox", "noctis" - "noapte".

În tradiţia noastră populară, luna septembrie se numeşte Răpciune.

Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi şi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă; soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă. Se crede de asemenea că stadiul viermelui din gogoaşa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos.

Între sărbătorile calendarului creştin ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt Naşterea Maicii Domnului, la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor. O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.

În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză), potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' (2000). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. Este ultima zi pentru culegerea plantelor de leac. AGERPRES/ (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Daniela Juncu)