Precizări din partea Uniunii Scriitorilor din România privind comunicatul Asociației Editorilor din România despre taxa de timbru

Înainte de orice alt comentariu, trebuie să semnalăm că întreaga argumentație a AER (Asociația Editorilor din România) se bazează pe o manipulare gravă.

Proiectul de ordonanță pus în dezbatere publică nu schimbă conținutul legii aflate în vigoare în ceea ce privește obligațiile editurilor. În fapt, legea există din anul 1994 și procentul alocat timbrului literar rămâne nemodificat.

Legea aflată în dezbatere nu constituie o lege a timbrului literar, ci este una a timbrului cultural în ansamblu, menită să sprijine creatorii din toate domeniile culturale: teatru, cinematografie, arte plastice, muzică, arhitectură și literatură.

În privința colectării timbrului literar ca parte a timbrului cultural, precizăm că legea nu este o inițiativă a conducerii actuale a Uniunii Scriitorilor din România, ci datează din 1919, beneficiară fiind atunci Societatea Scriitorilor Români, condusă de scriitori ca Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, societate care s-a transformat în Uniunea Scriitorilor din România.

Afirmația că ordonanța de urgență introduce o 'taxă pe citit' este profund eronată. Timbrul literar nu este o 'taxă pe citit', ci o formă de susținere a creatorilor de literatură prin organizația lor reprezentativă. Oricum, în ceea ce privește timbrul literar, ordonanța lasă practic neschimbată legea în vigoare.

În legătură cu suma vehiculată de Asociația Editorilor din România, de 3.000.000 de euro pe an, care ni s-ar cuveni ca taxă de timbru conform legislației în vigoare, menționăm că suma încasată anual de Uniunea Scriitorilor a fost, în ultimii 5 ani, în medie de 100.000 de euro, sumă care reprezintă doar 3% din suma cuvenită conform cifrelor comunicate de AER. Dacă AER manifestă un minim respect pentru adevăr, solicităm imperios să ne comunice cine și-a însușit restul de 97% (în valoare de 2.900.000 euro) din suma pe care au avansat-o.

În legătură cu acuzele aduse exclusiv Uniunii Scriitorilor din România sunt necesare câteva clarificări:

- Prin legea nr. 8/2006, suplimentul lunar de pensie nu este unul acordat exclusiv membrilor Uniunii Scriitorilor, ci se acordă tuturor categoriilor de creatori (cineaști, actori de teatru și film, artiști plastici, muzicieni, arhitecți și scriitori), legiuitorul considerând pe bună dreptate că statul trebuie să recunoască, în acest fel, contribuția acestor creatori la edificarea patrimoniului național.

- Legea nr. 118 /2002 pentru instituirea indemnizației de merit nu este numai în beneficiul scriitorilor, ci și al artiștilor plastici, arhitecților, muzicienilor, cineaștilor, oamenilor de teatru, precum și al membrilor Academiei Române, al profesorilor și al sportivilor cu performanțe profesionale obținute de-a lungul vieții. Precizăm că nu numai scriitorii de prestigiu care sunt membri ai Uniunii Scriitorilor primesc indemnizație de merit, ci și cei care sunt doar membri ai Asociației Editorilor din România. Și tot pentru o informare corectă, menționăm că valoarea la zi a acestei indemnizații este jumătate din suma vehiculată de AER.
- În privința legii finanțării revistelor, legea nr. 136/2015, menționăm că ea nu este dedicată numai revistelor Uniunii Scriitorilor, ci tuturor revistelor de tradiție și prestigiu național ale celorlalte uniuni de creatori, precum și altor publicații.

Precizăm că, spre deosebire de edituri, Uniunea Scriitorilor nu participă la sesiunile de finanțare oferite de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), iar solicitările Uniunii Scriitorilor din România pentru finanțări la ICR (Institutul Cultural Român) și la Ministerul Culturii sunt foarte mici în raport cu sumele alocate celorlalte domenii culturale.

În legătură cu menționarea Uniunii Scriitorilor și a președintelui ei, Varujan Vosganian, subliniem faptul că acest proiect de ordonanță este inițiativa exclusivă a Ministerului Culturii și a Ministerului Finanțelor Publice.

Cât depre ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor), pe care AER o elogiază și o opune Uniunii Scriitorilor, subliniem o serie de nereguli grave privind înființarea și funcționarea acestei instituții:

- Potrivit actului de înființare a ARCCA, aceasta număra doar 11 membri (!), dintre care doar unul era scriitor (!), membru al Uniunii Scriitorilor din România. Legea care permite colectarea timbrului, legea nr. 35/1994 (art. 4, litera a), prevede că 'cel puțin 90% din numărul membrilor acestora [asociațiile colectoare de timbru- n.n.] trebuie să fie titulari de drepturi de autor sau titulari de drepturi conexe dreptului de autor ori persoane care, prin profesiunea lor, participă nemijlocit la crearea operei din domeniul pentru care se colectează timbrul'. Această condiție nu a fost îndeplinită la înființarea ARCCA.

- Punerea ARCCA într-o poziție superioară Uniunii Scriitorilor este cel puțin ridicolă. Uniunea Scriitorilor are un număr de peste 2.500 de membri, onorează o tradiție mai mult decât centenară și derulează anual câteva sute de proiecte, dintre care câteva zeci sunt de anvergură națională, în toate domeniile culturii scrise. A compara Uniunea Scriitorilor cu o asociație care la înființare a avut ca membru un singur scriitor și cuprindea doar 11 membri și ale cărei proiecte efective se numără pe degetele de la o mână este de-a dreptul revoltător.

Această declarație a AER nu reprezintă decât o tentativă de perpetuare a situației prezente, de eludare a legii prin însușirea sumelor cuvenite legal creatorilor de literatură. În fapt, proiectul de ordonanță nu sporește obligațiile editorilor, în schimb, creează condițiile ca aceste obligații să fie respectate. În spiritul adevărului, trebuie subliniat că sumele modice pe care totuși Uniunea Scriitorilor din România le colectează provin de la edituri care respectă legea, între care Humanitas Fiction, Humanitas, Polirom, Art, Spandugino, Trei.