Strada Academiei este una dintre cele mai vechi artere bucureştene, care face legătura între str. Doamnei şi Calea Victoriei - Piaţa Revoluţiei. În trecut, deoarece trecea pe lângă Şcoala de la Sf. Sava, strada se numea uliţa Colegiului. După ce pe locul acestei şcoli a fost construită Universitatea ("Academia"), strada s-a numit Academiei, conform site-ului www.bucurestiivechisinoi.ro.

Pornind dinspre strada Doamnei, pe partea dreaptă era centrul comercial Galeriile Blanduziei, pe locul căruia în prezent este o parcare mare. Apoi era fostul Hotel Minerva, într-o  clădire cu cinci niveluri, care există şi în prezent. Pe partea stângă, unde fusese demolat cinematograful "Lux", s-a construit blocul-turn Tehnoimport, clădire ridicată în prima jumătate a secolului XX de arhitecţii Harry Stern, Rudolf Frenkel şi Marcel Locar.

La capătul străzii era Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" - care există şi azi, iar în dreapta era unul dintre corpurile vechiului Minister de Interne, pe locul căruia s-a construit clădirea care a fost, până în 1989, sediul CC al PCR, apoi a devenit sediul Senatului României, iar în prezent este sediul Ministerului de Interne. În anii '30, pentru lărgirea şi îndreptarea străzii, clădirile vechi au fost demolate şi pe locul lor au fost ridicate imobile moderne, precizează site-ul bucurestiivechisinoi.ro.

   
 Foto 1: Cafeneaua "Blanduziei" din Bucureşti - Galeriile Blanduziei (strada Academiei) (placă fotografică) (1935) / Arhiva istorică AGERPRES
 Foto 2: Imagine cu str. Academiei (2019) / SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

În intersecţia dintre strada Doamnei şi bd. Elisabeta, exista Hotel Bristol, construit în anul 1894 după planurile întocmite de arh. Filip Xenopol, în stil eclectic, caracteristic în Bucureşti la sfârşitul secolului al XIX-lea - balcoane mici, cu fier forjat. Clădirea are astăzi la parter un restaurant şi un fast-food.

Tot aproape de intersecţie există un imobil care la parter avea mai multe magazine, cel mai cunoscut fiind cel cu piese de schimb pentru magnetofoane, televizoare, radiouri. După intersecţia cu bd. Elisabeta, pe partea dreaptă a străzii este zidul Universităţii Bucureşti, pe partea stângă - Librăria "Mihai Eminescu", al cărei spaţiu a fost trunchiat, în prezent acolo fiind şi un sediu de bancă. Puţin mai departe, pe partea stângă, la intersecţia cu strada Edgar Quinet, se găseşte Librăria Academiei. Clădirea la parterul căreia se află librăria a fost construită spre sfârşitul anilor '70, întrucât cea veche s-a prăbuşit parţial la cutremurul din 4 martie 1977. 

 
Foto 1: Galeriile Blanduziei de pe strada Academiei (1931)/ Arhiva istorică AGERPRES
Foto 2: Imagine cu str. Academiei (2019)/SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

După intersecţia cu strada Edgar Quinet, pe partea stângă se află Hotelul Majestic, spatele Teatrului Odeon, o veche galerie de artă şi mai multe spaţii comerciale închise de multă vreme. Unul dintre ele adăpostea, în anii '80, cofetăria "Albina", vestită la acea vreme pentru reţeta proprie de profiterol. Pe partea dreaptă se află noua clădire a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", iar lângă ea este Biserica Sfântul Nicolae "Dintr-o zi". 

Locul pe care este ridicată biserica era stăpânit, la începutul veacului al XVII-lea, de un important negustor, Mihaiu din Târguşor, zis şi Grecul din Târguşor. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, a devenit un prosper bogătaş care şi-a mărit mult domeniul şi a ridicat curţi la Târguşor, unde domnitorul a poposit adeseori. Acesta a fost ucis în anul 1612 de voievodul Radu Mihnea (a domnit cu întreruperi în Muntenia, între 1601 şi 1623, şi în Moldova, din 1616 până în 1626), deoarece Mihaiu voia să îl detroneze. La moartea sa, locul pe care se află în prezent Biserica Sf. Nicolae a fost împărţit între cei trei fii ai săi: Neagul, Gheorghe şi Antonie, potrivit istoricului bisericii de pe site-ul dintrozi.ro.

Ca şi tatăl, fiul mai mare, Neagul, îşi dorea să ajungă domn al uneia dintre ţările româneşti. După ce a încercat zadarnic cu rugăminţi şi cu promisiuni la sultanul de la Constantinopol şi la principele Gheorghe Rakoczi I (1630-1648), Neagul şi-a pus nădejdea în Dumnezeu. A făgăduit că va ridica o biserică doar într-o singură zi. Chiar dacă n-a obţinut tronul, şi-a respectat promisiunea. Mica biserică ridicată de Neagul este atestată documentar cu numele "Dintr-o zi", într-un act de judecată din 5 iunie 1665. Despre ea, cronicarul Radu Greceanu scrie că era "o bisericuţă dă lemnu, mititică foarte şi veche da mai cădea, care să chiema Biserica Dintr-o zi", precizează site-ul amintit.     

După moartea lui Neagul, mica bisericuţă şi terenul din jurul ei au trecut în stăpânirea fratelui mai mic, Antonie, vornicul din Popeşti, care a ajuns domn al Ţării Româneşti între 1669 şi 1672. Mai târziu, de la el proprietatea trece la fiul său, Neagul Postelnicul Negoescu, zis şi Popescu, apoi la fiica acestuia, Marica, la căsătoria acesteia din 1672 cu Constantin Brâncoveanu (1688-1714). În anul 1702, Doamna Marica "rădicând acea (biserică) dă lemnu din temelie, dă piatra o au zidit, foarte iscusită şi gingaşă făcând-o, o au înfrumuseţat cât şi pă din afară precum să şi vede" (Radu Greceanu). Ceea ce se ştie, conform istoricului sfântului lăcaş, este că Biserica Sf. Nicolae "Dintr-o zi" a servit ca loc de rugăciune domnitorilor până la 1830.    

În 1915, lăcaşul sfânt avea să fie declarat monument istoric prin Înalt Decret Regal. Între anii 1997-1998, biserica a fost văruită şi împrejmuită cu gard de fier. Începând cu anul 2005, au fost efectuate lucrări de reparaţie şi consolidare, a fost refăcut turnul clopotniţă, în stilul original brâncovenesc. 

După intersecţia străzii Academiei cu strada Biserica Enei şi strada Ion Câmpineanu, se ajunge în piaţeta din faţa Teatrului Excelsior, care e pe partea dreaptă. Pe partea stângă este o clădire care are la parter un restaurant, o farmacie, un magazin de antichităţi, apoi strada se termină în Piaţa Revoluţiei, în dreptul "memorialului Renaşterii", operă a lui Alexandru Ghilduş.
AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Daniel Olteanu, editor online: Andreea Lăzăroiu)