În anii '20-'30 ai secolului al XX-lea s-au afirmat ori şi-au început activitatea câţiva artişti care ocupă, astăzi, un loc de seamă în sculptura românească. Printre aceştia s-a evidenţiat sculptorul Ion Jalea, născut la 19 mai 1887, în Casimcea, judeţul Tulcea.

A fost contemporan cu Brâncuşi şi a studiat cu Paciurea, însă nu a mers pe urmele acestora, ci a urmat modelele monumentaliste ale lui Bourdell şi Carpeaux, pe care i-a frecventat şi cărora li se datorează probabil numeroasele sale monumente ce au conotaţii istorice şi simbolice, cum ar fi ''Monumentul eroilor francezi'' din Cişmigiu, reliefurile de pe ''Obeliscul Unirii'' din Focşani, statuile unor mari personalităţi istorice şi culturale - ''Spiru Haret'' din Piaţa Universităţii, ''Mircea cel Bătrân'' la Tulcea, sau sculpturile alegorice - ''Lupta lui Hercule cu Centaurii'' din Parcul Herăstrău, ş.a., notează lucrarea ''Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii'' (Ion Ţurcanu, Editura Istros a Muzeului Brăilei ''Carol I'', 2007).

Prin aceste opere de proporţii impunătoare, Ion Jalea a găsit calea de a-şi exprima artistic viziunea sa asupra oamenilor şi evenimentelor: glorificarea unei personalităţi meritorii, a unui eveniment deosebit, sublinierea unei anumite trăsături de caracter etc. De aici şi vine cultul său pentru formă, ca şi tendinţa de a urma modelele clasice ale genului, respectiv a legilor echilibrului şi armoniei. Măiestria sa este prezentă atât în marile monumente cât şi în lucrările consacrate celor mai variate teme, fie din mitologie, fie din viaţa oamenilor simpli, cum sunt statuetele ''La lucru'', ''Bivolar'', ''Lăptăreasa'', ''La plug'', ''Oamenii cărând saci'', ''Prăşitoare'', ''Ţărancă cu dovleac'' ş.a.

Ion Jalea a urmat gimnaziul pentru băieţi "Mircea cel Bătrân" din Constanţa (1899) şi apoi Şcoala de Belle-Arte şi Meserii (1903-1907), aceasta fiind perioada în care şi-a descoperit talentul pentru artele plastice sub îndrumarea unuia dintre cei mai cunoscuţi pictori constănţeni ai vremii. Sprijinit de Primăria Constanţa, care i-a acordat o bursă, Ion Jalea şi-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Frederick Storck şi Dimitrie Paciurea (din 1915), potrivit lucrărilor ''Membrii Academiei Române /1866-2003'' (Editura Academiei Române, 2003) şi ''Dicţionarul artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976).

În 1912 a debutat cu o expoziţie personală la Bucureşti, unde a expus lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea etc. Şi-a desăvârşit educaţia artistică la Academia Julian din Paris şi la ''Grande Chaumiere'', sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle. De asemenea, a lucrat şi în atelierul marelui sculptor impresionist Auguste Rodin. Ion Jalea şi-a edificat cunoştinţele, efectuând călătorii de studii în: Franţa, Anglia, Italia (1923), URSS (1958, 1963), Austria (1961), Franţa (1962), SUA (1963), Japonia (1966).

Ion Jalea a participat la Războiul de Reîntregire Naţională (1916-1918), pe frontul din Moldova, unde, în urma unei răni primite, şi-a pierdut braţul stâng. Pasiunea pentru sculptură şi talentul său l-au determinat să-şi depăşească limitările impuse de infirmitatea sa, continuând să îşi "modeleze" operele cu o singură mână. Activitatea sa bogată a acoperit o perioadă de şase decenii, ciclurile sale tematice incluzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, reliefuri şi basoreliefuri, statui, busturi, statuete, culminând cu lucrările sale monumentale.
 

Foto: (c) MARIA POSTELNICU / Arhiva istorică AGERPRES

În cadrul unei expoziţii colective, organizată la Iaşi de artiştii mobilizaţi, au fost expuse schiţele de front, în care artistul a evocat amintirea războiului, dar şi ororile faţă de tragediile pe care le-a provocat şi sentimentul de recunoştinţă pentru eroii căzuţi la datorie, toate aceste sentimente regăsindu-se transpuse în ''Monumentul soldaţilor francezi căzuţi pe teritoriul României'' (Bucureşti, 1922), ''Monumentul eroilor ceferişti'' (Bucureşti, 1923), ''Monumentul dedicat soldaţilor români, foşti prizonieri în Germania'' (ridicat la Dieuse, Franţa), precum şi în basorelieful ''Mausoleului de la Mărăşeşti'', realizat împreună cu Cornel Medrea, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române /1866-2003'' (Editura Academiei Române, 2003).

În 1922, a expus la Salonul de toamnă de la Paris. Din 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziţii anuale de stat, la manifestări de artă românească, organizate la: Rotterdam şi Haga (1930); Zürich şi Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum şi la expoziţii internaţionale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneţia (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul ''Rodin'', 1971), conform ''Dicţionarului artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976). A avut expoziţii personale şi la Bucureşti, în 1915, 1923, 1936 (retrospectivă), organizate la Ateneul Român, Salonul oficial, Căminul Artelor, Sala Dalles.

Dintre lucrările sale, realizate în cele mai diverse materiale - gips, bronz, piatră sau marmură - amintim: ''Hercule doborând centaurul'', ''Minerva'', ''Bacante'', ''Arcaş odihnindu-se'', ''Spiru Haret'' (statuie, Bucureşti, 1935), ''Monumentul infanteriei'' (Bucureşti, 1936), ''Mihai Eminescu'' (Bucureşti), ''Mircea cel Bătrân'' (Tulcea), ''Decebal'' (Deva), ''Traian Demetrescu'' (Craiova), ''La sapă'', ''Muncitori cărând saci'', ''Cu cobiliţa'', ''Lăptăresele'' ş.a.
 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

A fost membru corespondent (31 mai 1946; 2 noiembrie 1948) şi membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române. De asemenea, a fost preşedinte activ (1956) şi preşedinte de onoare (1968) al Uniunii Artiştilor Plastici, conform ''Dicţionarului artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976). În 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1942 director în Ministerul Artelor.

A fost premiat la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932) şi a primit Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957). A fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).

Sculptorul Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de 96 de ani.

În oraşul Constanţa, pe Str. Arhiepiscopiei nr. 26, se află Muzeul de Sculptură "Ion Jalea". Muzeul a fost înfiinţat în 1968, când Ion Jalea a donat Muzeului de Artă din Constanţa, o serie de lucrări: 108 sculpturi, desene şi schiţe, reliefuri, statui, busturi. Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc, între 1919-1920, avându-l ca arhitect pe Victor Stephănescu. La parter şi etaj sunt expuse opere originale şi machete, lucrate în materiale şi tehnici diferite. Tematica este variată: opere alegorice, schiţe de front, portrete, compoziţii monumentale etc. În faţa casei, pe faleză, se află capodopera sa definitorie "Arcaş odihnindu-se", potrivit http://ghidulmuzeelor.cimec.ro. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu, editor online: Gabriela Badea)