Catedrala Notre-Dame din centrul Parisului a fost cuprinsă de flăcări, la 15 aprilie 2019, într-un incendiu puternic. Flăcările au năvălit prin acoperişul catedralei, celebru monument parizian, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franţei, şi au cuprins rapid turla octogonală în formă de săgeată, care s-a prăbuşit, urmată de întregul acoperiş.

Catedrala se afla în curs de renovare, pe anumite părţi ale sale fiind ridicate schele. De asemenea, cele 16 statui din bronz de pe fleşa (acoperişul) catedralei fuseseră demontate încă de săptămâna trecută pentru a fi restaurate.

Purtătorul de cuvânt al brigăzii de pompieri din Paris, Gabriel Plus, a anunţat, potrivit AFP, în cursul dimineţii de 16 aprilie 2019, că incendiul este "stins" în totalitate.

* * *

Catedrala Notre-Dame din Paris, monument al arhitecturii gotice timpurii din Franţa, se află pe Ile de la Cite, insulă situată pe Sena, în inima Parisului, considerată leagănul antic al capitalei franceze. A fost construită în secolul al XII-lea, pe locul unui alt lăcaş de cult, respectiv Catedrala Saint-Étienne, care, la rândul său, fusese întreţinută şi reparată pentru a putea rezista atât războaielor cât şi uzurii timpului, potrivit site-ului oficial al monumentului (http://www.notredamedeparis.fr).

Astfel, în secolul al XII-lea, sub domnia regelui Ludovic al VII-lea, episcopul Maurice de Sully propune construirea, pe acest amplasament, a unei noi catedrale, mai mare decât Saint-Étienne, conform noilor tehnologii arhitecturale care începeau să fie folosite, în stil ogival, numit în zilele noastre stil gotic.

Maurice de Sully a fost ales episcop de Paris la 12 octombrie 1160. La acel moment, Parisul se afla într-o puternică expansiune demografică şi dinamism economic, afirmându-şi importanţa în Regatul Franţei. Era capitală politică a regilor capeţieni, mai ales sub conducerea regilor Filip I (1060-1108), Ludovic al VI-lea (1108-1137) şi Ludovic al VII-lea (1137-1180), şi centru economic şi de formare intelectuală. Încă de la alegerea sa, episcopul Maurice de Sully a propus un răspuns pastoral, teologic şi spiritual la transformarea profundă a diecezei sale, prin reconstrucţia unei catedrale dedicate Fecioarei Maria (Notre-Dame), ceea ce implica însă demararea unui proiect urban gigantic.

Piatra de temelie a fost pusă în anul 1163, în prezenţa papei Alexandru al III-lea. Primul arhitect care s-a ocupat de acest proiect rămâne anonim. El a preluat din caracteristicile vechii catedrale, folosind, totodată, un plan pe patru nivele, sprijinite de tribune, cu bolţi mari şi cu accent pe liniile orizontale.

Secolul al XII-lea şi începutul secolului al XIII-lea au fost marcate de patru mari perioade de lucru, sub egida a patru arhitecţi diferiţi, şi ei rămaşi anonimi: 1163-1182, 1182-1190, 1190-1225 şi 1225-1250. În această perioadă, au fost construite navele, apoi faţada, terminată în jurul anul 1200, şi turnurile, terminate în 1245. În jurul anului 1250 a fost terminată şi faţada de pe latura nordică a transeptului (naos transversal care taie în unghi drept naosul principal al unei biserici, alcătuind cu acesta un plan în formă de cruce, potrivit dex). Opt ani mai târziu a început construcţia faţadei de pe latura sudică, astfel că se poate considera că întreaga construcţie a catedralei a fost finalizată în anul 1345. Aspectul său a fost însă afectat de-a lungul timpului, atât din cauza intemperiilor, cât şi a războaielor şi a Revoluţiei (1789-1799), ceea ce a necesitat numeroase intervenţii. A cunoscut ample lucrări de restaurare în anii 1844-1864, sub coordonarea arhitectului Viollet-le-Duc, notează volumul ''Art et Histoire. Paris et Versailles'' (2001).

Catedrala este o capodoperă a stilului gotic. Impozantă şi majestuoasă, faţada catedralei este împărţită, pe verticală, prin pilaştrii, în trei părţi, iar pe orizontală, pe trei planuri, cel de la parter deschizându-se prin trei porţi, care se numesc, de la stânga la dreapta, ''Poarta Fecioarei'', ''Poarta Judecăţii'' şi ''Poarta Sfintei Ana''. Fiecare dintre acestea este acoperită cu sculpturi complexe, reprezentând scene biblice şi din vieţile sfinţilor, notează volumele ''Franţa. Ghid complet'' (1993) şi ''Construcţii Monumentale'' (1989).

Sursa foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

Deasupra porţilor, se află celebra Galerie a Regilor, cu cele 28 de statui ale regilor Iudeei şi Israelului, distrusă în timpul Revoluţiei de către revoluţionarii care au crezut că acestea îi înfăţişează pe regii Franţei, dar restaurată în secolul al XIX-lea, de către arhitectul Viollet-le-Duc.

Nivelul următor este reprezentat de două ferestre laterale grandioase, care încadrează marea rozasă de circa 10 m diametru, care formează o aureolă deasupra statuii Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus în braţe, încadrată de doi îngeri.

Spirala centrală a catedralei, cu o înălţime de 82 m, este mărginită de două turnuri pătrate, de 69 m înălţime. Vizitatorii pot urca să vadă aici celebrul clopot de alamă de 16 tone, pe care în ''Notre-Dame de Paris'', romanul lui Victor Hugo, îl trăgea cocoşatul Quasimodo. La baza celor două turnuri, deasupra rozasei, se întinde o galerie lungă de arce înlănţuite, sprijinite pe coloane.

Intrarea în catedrală frapează în primul rând prin dimensiunile sale, având circa 130 m lungime, 50 m lăţime şi 35 m înălţime, putând adăposti cu uşurinţă 9.000 de persoane, notează volumul ''Art et Histoire. Paris et Versailles'' (2001). Zidurile construcţiei se înalţă pe trei rânduri de coloane, împărţind catedrala în cinci nave. Notre-Dame impresionează nu doar prin dimensiuni, cât mai ales prin armonia proporţiilor şi a liniilor şi prin eleganţa ornamentelor. O caracteristică a catedralei o reprezintă faptul că este înconjurată de capele pe toate laturile. Rozasele transeptului şi rozasa de pe faţada principală sunt unicele vestigii ale vitraliilor din secolul al XIII-lea. Dintre acestea se remarcă cea din extremitatea nordică, care prezintă scene din Vechiul Testament, având-o în centru pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus şi care propagă o plăcută lumină de tonalitate albastră, potrivit ''Art et Histoire. Paris et Versailles'' (2001).

Catedrala Notre-Dame a găzduit, de-a lungul timpului, o serie de evenimente din istoria Franţei. Printre acestea se numără încoronarea lui Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franţei, în anul 1431, în timpul Războiului de 100 de ani, şi pe cea a împăratului Napoleon, în 1804. AGERPRES/(Documentare-Suzana Cristache-Drăgan, Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)