Poetă, prozatoare şi traducătoare, Nina Cassian (Renée Annie Cassian) s-a născut la Galaţi, la 27 noiembrie 1924. A făcut şcoala primară şi Liceul ''Principesa Ileana'' la Braşov (până în 1935). A studiat, apoi, la Institutul Pompilian din Bucureşti, luându-şi bacalaureatul în 1942, potrivit lucrării ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU / AGERPRES FOTO

Începând din 1940, a activat ilegal în mişcarea comunistă. În 1943 s-a căsătorit cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul Vladimir Colin. Cei doi au divorţat în 1948.

În 1944, a debutat în presă, în ziarul ''Ecoul'', condus de Miron Radu Paraschivescu, sub pseudonimul Maria Veniamin, traducând ''Viaţa odăilor'' de Rodenbach şi ''Broasca ţestoasă'' de Christian Morgenstern. A debutat cu poezie în 1945, în ziarul ''România liberă'', cu poemul "Am fost un poet decadent", notează volumul ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995).

În acelaşi timp, a studiat compoziţia şi pianul cu Măriuca Cernovodeanu, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, mai târziu cu Alfred Mendelsohn şi Leon Keppler. În primii ani de după 1944, a compus lieduri, oratorii, cantate, executate în public cu oarecare succes, arată ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

A debutat cu o culegere de versuri, în 1947, "La scara 1/1", o apariţie ce nu îşi avea locul în acea epocă, poeta fiind considerată, într-un articol în ziarul ''Scânteia'', ''prin realismul, ermetismul, ludicul versurilor sale, o demnă reprezentantă a ideologiei nonproletare'', potrivit sursei de mai sus. A fost redactor la ''Rampa'' (1947-1948), unde a semnat cronică dramatică, vitrina cărţii, cronică coregrafică, cronică umoristică, folosind pseudonime diverse: Maria Veniamin, Ana Varga, Nic. Hortensia. A mai colaborat şi la revista umoristică ''Piţigoiul'', îmbrăcând ''vesela tradiţie suprarealistă''.

În 1948 s-a căsătorit cu scriitorul Al.I. Ştefănescu (1915-1984), pe atunci director adjunct al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, mai târziu, director al editurii. În 1948, a lucrat pentru scurtă vreme la radio şi ca redactor-şef adjunct la ''Urzica''.

În următorii ani, poeta a cedat presiunilor ideologice ale epocii, devenind una dintre cele mai obediente reprezentante ale proletcultismului. Reprezentative pentru acea perioadă sunt: "Sufletul Nostru" şi "An viu - nouă sute şi şaptesprezece" (1949), "Tinereţe" (1953), "Florile patriei" (1954), "Versuri alese" (1955), conform ''Dicţionarului scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Şi-a conceput aproape întreaga operă în lungile perioade petrecute la Sinaia, Mangalia sau la 2 Mai.

După 1957, a revenit la un lirism autentic cu volumele "Vârstele anului" (1957) şi "Dialogul vântului cu marea" (1957), urmat apoi de o reconvertire estetică progresivă în: "Sărbătorile zilnice" (1961), ''Spectacol în aer liber'' (1961), ''Să ne facem daruri'' (1963), ''Disciplina harfei'' (1965), ''Destinele paralele'' (1967), "Ambitus" (1969), "Loto-poeme" (1972), ''Suave'' (1977), ''De îndurare'' (1981), ''Numărătoarea inversă'' (1983), ''Jocuri de vacanţă'' (1983).

A scris numeroase cărţi pentru copii, între care: ''Nică fără frică'' (1950), ''Bot gros, căţel fricos'' (1957), ''Prinţul Miorlau'' (1957), ''Chipuri hazlii pentru copii'' (1958), ''Aventurile lui Trompişor'' (1959), ''Încurcă-lume'' (1961), ''Curcubeu'' (1962), ''Între noi copiii'' (1974), ''Jocuri de vacanţă'' (1983), ''Roşcată ca arama şi cei şapte şoricei'' (1985). A tradus din V. Maiakovski, Moliere, H. Heine, Paul Celan. A scris piese pentru teatru de păpuşi, după idei de Rudyard Kipling, precum: ''Elefănţelul curios'' (1967), ''Pisica de una singură'' (1974).

În 1969, i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ''Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru''. I s-au interpretat, în paralel, în concerte diverse piese muzicale (o sonată pentru vioară şi pian, o simfonie, lieduri etc.).

În anul 1985 s-a stabilit în SUA. A publicat, la început, traduceri din poezia scrisă în limba română (''Life Sentence''), apoi poeme concepute direct în engleză (''Take My Word for It!'', ''Blue Apple'' şi ''Lady of Miracles''), pentru care a obţinut, în 1994, Premiul ''Leul de Aur'' acordat de New York Library. După 1990, poeta a revenit periodic în România, participând, în special, la întâlnirile de la Neptun ale scriitorilor din diaspora.

Nina Cassian a lansat, în România, în 2003 şi 2004, primele două volume din jurnalul său autobiografic, şi anume ''Memoria ca zestre. Cartea I'' (1948-1953) şi ''Memoria ca zestre. Cartea a II-a'' (1954-1985), în care fragmentele selectate din înscrisurile zilnice erau comentate dintr-o perspectivă dublă: cea a anilor 1970 (punct de ruptură în care scrisul Ninei Cassian a trecut printr-o metamorfoză) şi aceea a desprinderii, în 1985, de limba română şi de România.

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU / AGERPRES FOTO

În 2005, poeta a lansat, la Institutul Cultural Român din Bucureşti, cel de-a treilea volum memorialistic, ''Memoria ca zestre. Cartea a III-a'', care cuprinde pagini din jurnalul redactat de scriitoare din primele zile ale sosirii sale în Statele Unite ale Americii (septembrie 1985) şi până în momentul predării manuscrisului la editură - iulie 2005.

În cursul unei vizite în România (alături de soţul său, Maurice Edwards, fost director artistic al Filarmonicii din Brooklyn), realizată în noiembrie 2008, şi-a lansat antologia de poezie ''Spectacol în aer liber'' şi colecţia de nuvele de dragoste ''Confidenţe fictive''. În 2010, la Editura W.W. Norton i-a apărut un nou volum de poezii ''Continuum: Poems''.

În 2009, Nina Cassian a fost desemnată poetul lunii februarie de către emisiunea "Dagens dikt" ("Poemul zilei") a canalului P1 al Radiodifuziunii suedeze, în urma iniţiativelor de promovare ale Institutului Cultural Român de la Stockholm, ulterior, fiind invitata lunii martie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Foto: (c)  CONSTANTIN CIOBOATA / AGERPRES FOTO

Cu prilejul Zilei mondiale a poeziei, la 21 martie 2014, Muzeul Palazzo Grimani din Veneţia a omagiat-o cu ocazia publicării în limba italiană a primului volum antologic de versuri, unul din cele mai importante titluri de poezie propuse de editurile italiene în ultimii ani - ''C'e modo e modo di sparire. Poesie 1945-2007''- , o ediţie îngrijită de Ottavio Fatica, cu traduceri de Anita Natascia Bernacchia şi Ottavio Fatica, notează www.icr.ro.

Poeta Nina Cassian a murit la 15 aprilie 2014, la New York.

În martie 2019, a fost lansat în cinematografele din ţară, documentarul ''Distanţa dintre mine şi mine'', care o are în centru pe scriitoarea şi poeta Nina Cassian. Realizat de Mona Nicoară şi Dana Bunescu, după o idee a Adei Solomon şi coprodus de Televiziunea Română, filmul a avut premiera în toamna anului 2018, la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest, unde a fost desemnat câştigător al premiului publicului din secţiunea ''Avanpremiere româneşti ale toamnei''. Premiera internaţională a avut loc în ianuarie 2019, la cea de-a 30-a ediţie a Trieste Film Festival, potrivit www.ziarulmetropolis.ro. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)