Scriitorul Mihail Aleksandrovici Şolohov s-a născut la 24 mai 1905, în satul Krujilin, staniţa Vioşenskaia, din regiunea Donului, notează monografia ''Mihail Şolohov'' (Mihai Novicov, Editura Albatros, 1977).

Tatăl său, originar din gubernia Riazan, a absolvit doar şcoala primară. Şi-a alcătuit singur o bibliotecă, modestă, care a fost prima sursă de lecturi a fiului său. Mama sa a fost o ţărancă, simplă, neştiutoare de carte. A învăţat să scrie, târziu, pentru a putea comunica cu fiul ei, prin intermediul scrisorilor.

Şcoala primară a făcut-o la Karghinski. A urmat, apoi, liceul în diferite oraşe: Moscova, Bogucearovo şi Ekaterinodar (azi Krasnodar). ''În total, mi-a fost dat să termin doar patru clase de liceu'' îşi amintea, mai târziu, Şolohov. La vârsta de 15 ani, odată cu declanşarea războiului civil, s-a înscris în detaşamentele de aprovizionare, care erau în fapt, nişte formaţiuni armate, încadrate cu ostaşi din armata regulată şi voluntari. Uneori aceste detaşamente erau nevoite să ducă bătălii cu diferite bande de rebeli, care erau în căutare de pradă facilă, în ţinutul Donului, după cum reiese din mai multe scrieri cuprinse în ''Povestiri de pe Don'' (publicate în 1927, reeditate în 1932). Aceste fapte reale, prin care autorul a trebuit să treacă, i-au furnizat un material bogat pe care l-a folosit nu numai în primele proze, ci şi în ultimul volum al ''Donului liniştit''.

Şolohov a sosit la Moscova spre sfârşitul anului 1922, unde a avut diverse slujbe mizere pentru a se putea întreţine, scopul său fiind unul singur: acela de a scrie. A debutat cu foiletonul ''Încercare'' publicat în numărul din 19 septembrie 1923 al ziarului ''Adevărul tineretului''. Au urmat alte două foiletoane: ''Cei trei'', spre sfârşitul anului 1923, şi ''Revizor'', la începutul anului 1924.

La 14 decembrie 1924, Şolohov a publicat în acelaşi ziar nuvela ''Aluniţa", care a atras atenţia criticii şi l-a consacrat drept un talentat tânăr scriitor. A urmat o perioadă foarte activă. Din decembrie 1924 şi până spre mijlocul anului 1926, tânărul Şolohov a publicat în diferite periodice ale vremii, în special în cele ale tineretului, 22 de nuvele, care au format primul său volum intitulat ''Stepa împurpurată. Povestiri de pe Don''. Revista ''Komsomolia'' a publicat în primul său număr (aprilie 1925) povestirea ''Pândarul'', ceea ce arăta că tânărul scriitor era considerat drept un autor reprezentativ. Nuvelele sale au început să fie publicate şi în reviste de mare tiraj, conduse de scriitori cu autoritate.

A părăsit, însă, Moscova, pentru că îi displăcea atmosfera agitată a oraşului, cu multele înfruntări şi polemici literare, şi a revenit spre sfârşitul anului 1925, acasă, pe Don, stabilindu-se în staniţa Vioşenskaia. Potrivit biografilor, notează acelaşi volum amintit mai sus, nu a fost înscris în nicio organizaţie sau uniune literară, însă a frecventat gruparea literară "Tânăra gardă", unde citea adeseori nuvelele sale.

În ţinutul natal a scris cele mai valoroase dintre operele sale literare: "Donul liniştit", care a fost publicat în patru volume pe parcursul a 12 ani (1928-1940) şi care i-a adus recunoaşterea internaţională. Primele traduceri ale primului volum al romanului au apărut, în 1929, la Berlin şi Viena, în 1930, la Paris, Praga, Madrid şi Amsterdam, în 1931-1932, la Tokyo şi Copenhaga, în 1933, la Varşovia, în 1934, la Londra şi Sofia.

Recenziile şi comentariile au fost dintre cele mai variate, însă a existat şi un numitor comun: excepţionalul talent al autorului, respectiv arta sa unică de reconstituire realistă a vieţii.

În 1930, în timp ce lucra la romanul ''Donul liniştit'', a început o altă lucrare intitulată "Pământ desţelenit". În 1932 a fost publicat un fragment din roman în ''Pravda''. Ulterior, revista ''Novîi mir'' a început să publice romanul. În 1941 a terminat volumul al doilea, care în timpul războiului s-a pierdut, scriitorul fiind nevoit să-l rescrie după război. Publicarea capitolelor a început în 1954. În întregime textul a fost publicat în 1960, în revistele Neva, Oktiabr şi Don. În ediţie separată, romanul complet (ambele volume) a apărut tot în 1960.

Nuvelele cele mai reprezentative din anii celui de-al Doilea Război Mondial, când a luptat pe mai multe fronturi, sunt: ''Şcoala urii'' (una dintre primele opere traduse în limba română după 23 august 1944), câteva capitole din romanul "Ei au luptat pentru Patrie" (1942), "Soarta unui om" (1957).

A fost membru al PCUS (din 1932). În 1935 la Congresul mondial al scriitorilor pentru apărarea culturii de la Paris, Şolohov a fost ales în biroul permanent al Asociaţiei internaţionale a scriitorilor. În 1937 a fost ales deputat în Sovietul Suprem. În 1939, a devenit membru activ al Academiei de Ştiinţe a URSS.

Scriitorul a obţinut numeroase premii în semn de recunoaştere a valorii operelor sale, însă cea mai înaltă distincţie este Premiul Nobel pentru Literatură, care i-a fost acordat în 1965, "pentru forţa artistică şi integritatea cu care a dat expresie, în lucrarea epică ''Donul liniştit'', unei etape istorice din viaţa poporului rus'', potrivit www.nobelprize.org.

Romanul ''Pământ desţelenit'' a fost jucat pe scena teatrului regional din Leningrad, în 1933. În 1937, a avut loc premiera operei lui Derjinski după acelaşi roman la Teatrul Mare din Moscova. Ecranizarea romanului în 1939 s-a bucurat de succes. În 1957 au rulat pe ecranele cinematografelor din Uniunea Sovietică primele două serii ale filmului ''Donul liniştit'' în regia lui Serghei Gherasimov. A treia parte a rulat în 1958. Povestirea ''Soarta unui om'' a fost, de asemenea, transpusă pe marele ecran în 1959. Juriul Festivalului internaţional al cinematografiei de la Moscova a decernat acestui film, a cărui regie şi rol principal i-au aparţinut lui Serghei Bodnarciuk, premiul cel mare al Festivalului - ''Medalia de aur'', se arată în monografia ''Mihail Şolohov'' (Galina Maievschi, Editura Univers, Bucureşti, 1970).

Mihail Şolohov a murit la 21 februarie 1984. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu, editor online: Daniela Juncu)