La 23 noiembrie/5 decembrie 1843 Ion Ghica inaugura cursul de economie politică la Academia Mihăileană din Iaşi, cu lecţia intitulată ''Despre importanţa economiei politice''.

Academia Mihăileană - denumită astfel după numele lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834-1849 - a fost inaugurată la Iaşi la 16/28 iunie 1835. Mihail Sturdza, fost membru al Epitropiei Învăţăturilor publice, sprijinise în această calitate dezvoltarea şcolii naţionale, iar după venirea sa la tron, în 1834, au fost luate măsuri mai energice pentru înfiinţarea Academiei, se arată în volumul ''Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei instituţii de învăţământ'', de Gabriel Bădărău (Editura Junimea, 1987).

Academia Mihăileană a fost o instituţie de învăţământ cu dublu caracter - preuniversitar şi universitar. A fost instituţia de învăţământ de nivelul cel mai înalt care a funcţionat în Principate până în 1860, menţionează sursa citată. În perspectivă istorică, a reprezentat o treaptă nouă în dezvoltarea învăţământului colegial (liceal) şi superior de la noi.

Profesori români (Gheorghe Asachi, Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu ş.a.) şi străini au ţinut la Academia Mihăileană cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, matematică, inginerie, agronomie ş.a. În 1847 cursurile de la Academia Mihăileană au fost suspendate, profesorii fiind acuzaţi de propagarea unor idei revoluţionare ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Un moment deosebit în activitatea Academiei Mihăilene şi în diversificarea cursurilor l-a constituit numirea lui Ion Ghica ca profesor de geologie şi mineralogie şi, apoi, de economie politică.

Ion Ghica (1816-1897), scriitor, economist şi om politic, făcuse studii de gramatică română cu Ion Heliade-Rădulescu şi de franceză cu J.A. Vaillant, după care a urmat cursurile Colegiului ''Sf. Sava'' din Bucureşti. Şi-a luat bacalaureatul în Litere la Sorbona în 1836, precum şi în ştiinţe matematice la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris (1838). A absolvit, de asemenea, Şcoala de Mine din Paris (1840) şi a audiat cursuri de economie politică la College de France şi pe cele ale Conservatorului de Arte şi Meserii din Paris, conform Dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (2003).

Revenit în ţară cu planuri de modernizare a exploatărilor miniere, a fost primit cu ostilitate şi i s-a refuzat orice funcţie, din pricina activităţii politice din anii studenţiei şi a colaborării sale cu I. Câmpineanu, se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'', coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998). A trecut astfel în Moldova, devenind profesor de geometrie descriptivă, geologie şi mineralogie, apoi şi de economie politică la Academia Mihăileană din Iaşi (1842-1843).

''Munteanul Ion Ghica, viitoare personalitate a vieţii politice şi culturale a vremii, era primul reprezentant al marii boierimi care a desfăşurat nobila activitate de profesor şi educator cu o influenţă importantă în regenerarea ideilor politice din ţară. Ion Ghica, venit anterior în Moldova, participase deja la reformarea clasei de inginerie, care devine - în noul proiect - o ''adevărată facultate de ştiinţe'', cu un program de studii de patru ani'', se arată în volumul ''Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei instituţii de învăţământ''. În cadrul amintitului program, Ion Ghica a ţinut un curs între anii 1842-1843.

Un eveniment memorabil în evoluţia Academiei Mihăilene l-a constituit şi deschiderea de către Ion Ghica, la 23 noiembrie 1843, a cursului de economie politică, la anul II ''de legi''. ''Lecţia de deschidere, ''Despre importanţa economiei politice'', îi prilejuieşte autorului reflecţii pertinente, critice privind unele tare ale sistemului politic şi economic al vremii şi avansarea unor idei progresiste, revoluţionare'', se menţionează în volumul amintit.

Ion Ghica a militat pentru restructurarea procesului de învăţământ din Moldova, proiect publicat parţial sub titlul ''Însemnări asupra învăţăturii publice'', ca şi pentru înfiinţarea unei publicaţii economice şi literare, intenţie nefinalizată însă, se arată în Dicţionarul ''Membrii Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

Ion Ghica a desfăşurat şi o intensă activitate politică. A participat la Revoluţia de la 1848, fiind trimis în misiune la Constantinopol, pentru a obţine sprijin politic şi diplomatic. După Unirea Principatelor Române în 1859, a fost de mai multe ori prim-ministru, de asemenea, ministru de Interne şi ministru de Externe, remarcându-se totodată ca un strălucit diplomat. Ideile sale politice le-a expus într-o serie de broşuri apărute la Paris.

A fost ales membru (din 13 august 1874) şi preşedinte al Societăţii Academice Române (1876-1879), apoi al Academiei Române (1879-1882, 1884-1887, 1890-1893, 1894-1895). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Ady Ivaşcu)