În anii 1993 şi 2010, opt biserici din nordul Moldovei au fost incluse în Patrimoniul Mondial al UNESCO.

Acestea sunt: biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din satul Arbore, biserica "Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Humor, biserica "Buna-Vestire" a Mănăstirii Moldoviţa, biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" din Pătrăuţi, biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava, biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Voroneţ, biserica "Învierea Domnului" a Mănăstirii Suceviţa, biserica "Sfântul Nicolae" a Mănăstirii Probota, toate ridicate de la sfârşitul secolului al XV-lea până la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Motivaţia includerii lor pe Lista Patrimoniului Mondial de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) este dată de unicitatea picturilor murale exterioare, fenomen specific nordului Moldovei. De remarcat sunt şi semnificaţiile lor teologice, cu multiple "nuanţe militante" ale mesajului, potrivit patrimoniu.ro. Ele prezintă cicluri complete de evenimente biblice, văzute din perspectivă ortodoxă. Merită evidenţiată, de asemenea, tehnica folosită pentru a combina fresca bază cu un finisaj "a secco", notează sursa citată.

Picturile murale exterioare ale bisericilor din Moldova sunt inspirate de arta bizantină, dar fără să îşi piardă autenticitatea. Potrivit whc.unesco.org, ele se disting prin "compoziţia excepţională, eleganţa personajelor şi armonia dintre culorile folosite şi mediul înconjurător".

Nu trebuie uitate nici ansamblurile de picturi interioare, de o calitate artistică excepţională, cu nuanţări şi soluţii plastice originale.
***

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU (C) / AGERPRES FOTO

Biserica Arbore, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, se află în satul cu acelaşi nume, atestat documentar în data de 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Biserica a fost construită de Luca Arbore, numele căruia îl şi poartă. În anul 1497, acesta a apărat Cetatea de Scaun, timp de trei săptămâni, împotriva asediului polon şi a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, începând din 1486, notează www.discoverbucovina.info.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a Mănăstirii Humorului a fost construită de marele logofăt Toader Bubuiog şi a fost zugrăvită, în 1535, de Toma din Suceava. Biserica a fost sfinţită în 15 august 1530, aşa cum arată pisania aflată pe zidul bisericii. Aşezată pe valea râului Humor, biserica mănăstirii se înscrie în rândul bisericilor cu faţadele pictate. Cu pictura exterioară păstrată în condiţii foarte bune, biserica Mănăstirii Humor, alături de bisericile de la Voroneţ şi Moldoviţa, reliefează neobişnuitul procedeu decorativ apărut în timpul domniei lui Petru Rareş. Lunga existenţă a mănăstirii a făcut necesară renovarea în mai multe rânduri a bisericii în 1868, 1888, apoi în secolul al XX-lea, în 1960-1961 şi 1967-1970, restaurarea picturii fiind făcută în anii 1971-1972.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Mănăstirea Moldoviţa datează din anul 1532, poartă hramul Buna Vestire şi este o ctitorie a lui Petru Rareş. Este situată în comuna Vatra Moldoviţei. Arhitectura bisericii continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, cristalizat în epoca lui Ştefan cel Mare, dar creaţia lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, sugerează că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal, conform http://judetulsuceava.ro.

Construită în anul 1487 de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Biserica "Sfânta Cruce" din Pătrăuţi este cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile voievodului dar şi cea mai veche biserică ortodoxă din România monument UNESCO, notează http://biserica.patrauti.ro/. Totodată, este cea mai veche biserică păstrată construită în stil moldovenesc şi biserica cu cea mai veche pictură interioară şi exterioară din Moldova, arată sursa citată.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU (C) / AGERPRES FOTO

Biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava a fost construită de urmaşii lui Ştefan cel Mare, adică Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă, fiul acestuia. A primit hramul Sfântului Gheorghe. Lucrările au fost începute în anul 1514 şi s-au încheiat în 1522. Exteriorul a fost zugrăvit în timpul domniei lui Petru Rareş, în 1534, potrivit www.biserici.org.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU (C) / AGERPRES FOTO

Mănăstirea Voroneţ, probabil cel mai cunoscut aşezământ ortodox din România, este situată în satul Voroneţ, în prezent un cartier al oraşului Gura Humorului, judeţul Suceava. Aflată în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, este una dintre cele mai vestite ctitorii ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Înălţată, din 26 mai până în 14 septembrie 1488, biserica are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Denumită şi "Capela Sixtină a Orientului", este pictată în întregime şi la exterior cu icoane şi scene ilustrative din Sfânta Scriptură. Pictarea zidurilor exterioare, din temelie până la streaşină, este o lucrare ce a dat edificiului o mare strălucire. Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul "albastru de Voroneţ", considerat de specialiştii în arte plastice ca unic în lume şi comparat cu roşul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

Foto: (c) SIMION MECHNO (C) / AGERPRES FOTO

Mănăstirea Suceviţa, cu hramul Învierea Domnului, este situată în satul Suceviţa, aflat la sud-vest de Rădăuţi. Reprezintă un monument istoric deosebit, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, conform site-ului manastirea-sucevita.ro. Întregul complex pe care îl reprezintă Mănăstirea Suceviţa, care seamănă mai mult a cetate fortificată sau curte domnească, impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă, de apărare şi civilă), pictură, sculptură (în piatră şi lemn) şi exemple ale artei decorative religioase. Istoria Mănăstirii Suceviţa este legată de numele familiei Movileştilor, avându-şi începutul într-un schit de lemn. Primul ctitor a fost cel mai mare dintre fraţii Movilă, acesta s-a făcut monah la Mănăstirea Probota, ajungând mitropolit al Moldovei. Pictura bisericii a fost realizată la începutul domniei lui Ieremia Movilă, în perioada septembrie 1595-iulie 1596, de către o echipă de zugravi condusă de fraţii Ion şi Sofronie, exponenţi ai şcolii moldoveneşti care încheie capitolul picturii veacurilor XV-XVI. Memorabilă este reprezentarea iconografică a conţinutului Cărţii Sfântului Ioan Scărarul, denumită şi "Scara dumnezeiescului urcuş".

Mănăstirea Probota, numită, în trecut, Mănăstirea Pobrata, a fost construită în anul 1530 în satul Probota de către domnitorul Petru Rareş. Biserica mănăstirii are hramul Sfântul Nicolae. Mănăstirea Probota a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei (1522-1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546) şi Ştefan Rareş (1551-1552), al doamnei Elena Rareş şi ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei, conform judetulsuceava.ro. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)