Eugen Todoran, istoric literar, eseist, s-a născut la 21 noiembrie 1918, în localitatea Corneşti, judeţul Mureş, conform "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2007).

A făcut şcoala primară la Cluj, iar studiile secundare la Liceul Militar din Târgu-Mureş, la Liceul Grăniceresc "G. Coşbuc" din Năsăud şi la Liceul "Papiu Ilarian" din Târgu-Mureş, în 1938 obţinând diploma de bacalaureat, potrivit www.bcut.ro.

A urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj (1938-1942), mutată ulterior la Sibiu (în 1940), pe care a absolvit-o strălucit, obţinând licenţa în 1942.

Încă din 1941 se alătură grupului din jurul revistei "Curţile dorului" (Radu Stanca, Ovidiu Drimba, Ion Negoiţescu, Cornel Regman, I.D. Sîrbu ş.a.), grup care, avându-l ca mentor pe Lucian Blaga, va întemeia, în 1943, Cercul Literar de la Sibiu. În 1942 activase şi în Cercul literar studenţesc "Octavian Goga".

După licenţă, a intrat la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Arad (1942-1944), iar din septembrie 1944 până în noiembrie acelaşi an, când a fost rănit, a participat, ca sublocotenent combatant, la război în Banat şi Ungaria.

În anul 1968 şi-a luat doctoratul, în filologie, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre Lucian Blaga.

A avut o bogată şi fructuoasă activitate didactică. În perioada 1945-1956, a fost profesor de limba română la Şcoala Pedagogică din Cluj îndeplinind, un timp, şi funcţia de inspector şcolar. De asemenea, a fost asistentul lui D. Popovici, la Catedra de literatură română modernă, Facultatea de Litere din Cluj (1949).

S-a stabilit la Timişoara, unde în 1956, a fost invitat ca lector la nou-înfiinţata Facultate de Filologie. În 1963 a devenit conferenţiar, în 1969 - profesor universitar, iar între 1963 şi 1977 a fost şef al Catedrei de literatură română de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. A fost şi decan al Facultăţii de Filologie, din 1965 până în 1968, precum şi rector al Universităţii din Timişoara, în perioada 1990-1996 (deşi în 1984 s-a pensionat, şi-a continuat activitatea, atât universitară - ca profesor consultant sau conducător de doctorat, cât şi ştiinţifică).

Aşa cum singur mărturisea în ultimul său interviu, ca profesor, a imprimat un "stil" nou în predarea literaturii române, a eliberat analiza fenomenului literar de orice ideologizări şi a evaluat creaţia "ca artă valoare", se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2007).

A debutat în 1937, la revista "Ghiocelul" din Târgu-Mureş, cu articolul "Titu Maiorescu", iar editorial - cu ediţia critică Lucian Blaga, "Teatru" (1968). Prima carte proprie, "Eminescu", a ieşit de sub tipar în 1972.

În volumele şi studiile publicate, în studii introductive, în ediţiile îngrijite şi prefaţate, este preocupat de literatura română şi perioada marilor clasici (Mihai Eminescu, Titu Maiorescu) şi de opera unor mari scriitori ardeleni (Lucian Blaga şi Liviu Rebreanu).

De-a lungul timpului, a colaborat la "Scânteieri", "Pagini literare", "Curţile dorului", "Revista Cercului Literar", "Revista Fundaţiilor Regale", "Universul literar", "Transilvania", apoi la "Scrisul bănăţean", "Orizont", "Tribuna", "Steaua", "România literară", "Luceafărul", "Viaţa românească", "Familia", "Revista de istorie şi teorie literară", "Synthesis" etc.

A coordonat lucrări colective şi a participat la realizarea altora: "M. Eminescu - I. Creangă" (1965), "Studii de literatură română şi folclor" (1965), "Metodologia istoriei şi criticii literare" (1969), "Eminescu după Eminescu" (1978), "Liviu Rebreanu după un veac" (1985).

A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă şi membru marcant al Uniunii Scriitorilor din România, unde a fost primit în 1973.

Pentru opera sa a fost distins cu numeroase premii, dintre care amintim: două premii ale Uniunii Scriitorilor - Filiala Timişoara (1973, 1981), un premiu al Uniunii Scriitorilor din România (1984), un premiu al Academiei (1984), Marele premiu "Lucian Blaga" decernat de Uniunea Scriitorilor în 1991.

S-a stins din viaţă la 9 august 1997.

Din 8 februarie 2000, Biblioteca Centrală Universitară din Timişoara poartă oficial numele celui care a sprijinit transformarea în bibliotecă centrală universitară alături de cele din Iaşi, Cluj şi Bucureşti: Eugen Todoran, conform www.bcut.ro. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Lãzãroiu)