În urmă cu cinci ani, la 17 noiembrie 2013, se stingea din viaţă, la Londra, scriitoarea Doris Lessing, laureată, în 2007, a Premiului Nobel pentru Literatură şi unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă engleză de la sfârşitul secolului al XX-lea.

Doris Lessing (Doris May Tayler) s-a născut în Persia (actualul Iran) la 22 octombrie 1919, din părinţi britanici. Copilăria şi-a petrecut-o în sudul continentului african, în Rhodesia de Sud (astăzi, Zimbabwe). Scriitoarea s-a mutat la Londra, în 1949, după încheierea celui de-al doilea mariaj al său, potrivit https://literature.britishcouncil.org.

Primul roman, ''The Grass Is Singing'', o reflectare a propriei copilării petrecute în regiunea de sud a Africii, a fost publicat în 1950. În perioada 1952-1969, a publicat seria ''Children of Violence'' (1952-1969), cărţile seriei fiind puternic influenţate pe de o parte de respingerea rolului familial şi pe de altă parte de implicarea ei în susţinerea comunismului. Romanele sunt autobiografice din mai multe puncte de vedere. Ele spun povestea Marthei Quest, o fată care creşte în Africa, care se căsătoreşte de tânără în ciuda dorinţei ei disperate de a evita viaţa pe care mama ei a avut-o. Cea de-a doua carte din serie "A Proper Marriage" (1954) descrie căsătoria nefericită şi respingerea acesteia de către Martha. Continuarea, ''A Ripple from the Storm'' (1958), este un roman al ideilor, ce explorează marxismul şi conştiinţa politică crescândă a Marthei. Cu toate acestea, până în momentul în care această carte a fost scrisă, Doris Lessing s-a distanţat definitiv de ideologia comunistă, în urma denunţării abuzurilor regimului stalinist.

Odată cu publicarea romanului ''The Golden Notebook'' (1962; ''Carnetul auriu'', Ed. Polirom, 2011), Doris Lessing a început să se identifice cu mişcarea feministă. Au urmat romanele ''Briefing for a Descent into Hell'' (1971; ''O coborâre în infern'', Polirom, 2006) şi ''The Summer Before the Dark'' (1973). Spre sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80, s-a îndreptat spre literatura fantasy şi science fiction. A scris seria ''Canopus in Argos'', prima carte ''Re: Colonised Planet 5, Shikasta'' fiind publicată în 1979. Cea de-a patra, ''The Making of the Representative for Planet 8'', a fost adaptată de Philip Glass pentru operă, cu libret de autor.

A mai publicat: ''The Habit of Loving'' (1957), ''A Man and Two Women'' (1963), ''African Stories'' (1964; ''Povestiri africane'', Ed. Polirom, 2008), ''The Black Madonna'' (1966), ''To Room Nineteen'' (1978), ''Diary of a Good Neighbour'' (1983), ''If the Old Could...'' (1984), ''The Good Terrorist'' (1985), ''The Fifth Child'' (1988; ''Al cincilea copil'', Ed. Polirom, 2008), ''Ben, in the World'' (2000), ''The Sweetest Dream'' (2001, continuare a romanului ''The Fifth Child''), ''The Grandmothers: Four Short Novels'' (2003), ''Time Bites'' (2004, o selecţie de eseuri bazate pe propria experienţă), ''Alfred and Emily'' (2008, în care explorează vieţile părinţilor săi).

Pentru volumul ''Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949'' (1994) i-a fost decernat James Tait Black Memorial Prize (1995). A doua (şi ultima) parte a autobiografiei sale, ''Walking in the Shade: Volume II of My Autobiography 1949-1962'' a fost publicată în 1997.

De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, între care: Premiul austriac de stat pentru Literatură Europeană (1981), Premiul Shakespeare (Germania, 1982), Booker Prize for Fiction (lista scurtă, 1985), Premiul ''Grinzane Cavour'' (Italia, 1989), Premiul pentru Literatură ''Prince of Asturias'' (Spania, 2001), Premiul britanic pentru Literatură ''David Cohen'' (2001), Man Booker International Prize (nominalizată, 2005 şi 2007). În 1999, Guvernul britanic i-a acordat distincţia ''Companion of Honour''.

În 2007, Doris Lessing a devenit a 11-a femeie căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Academia Regală de Ştiinţă a Suediei a apreciat că Doris Lessing este "o povestitoare a experienţei feminine, care, cu scepticism, ardoare şi forţă vizionară, a expus critic o civilizaţie divizată". AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: dorislessing.org