Dumitru Micu, critic şi istoric literar, s-a născut la 8 noiembrie 1928, la Bârsa, comuna Someş-Odorhei, din judeţul Sălaj.

A făcut şcoala elementară la Bârsa şi la Jibou, apoi a fost elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare română (1941-1944), la liceele "Gh. Bariţiu" (1944-1945) şi "Inochentie Micu-Klein" (1945-1948) din Cluj, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române", apărut sub egida Academiei Române (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005).

Începe studiile universitare la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Cluj (1948-1950), continuându-le şi terminându-le la Bucureşti (1950-1952). Şi-a luat licenţa în 1953. În paralel a urmat şi Şcoala de Literatură "Mihai Eminescu" (1950-1951), unde a fost pentru scurtă vreme şi cadru didactic. În 1956 devine doctor în ştiinţe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan.

Din 1954 a fost cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, unde a predat literatura română. În 1956 a devenit lector, apoi conferenţiar (1962) şi profesor titular (1969), potrivit "Dicţionarului scriitorilor români", coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (Bucureşti, Editura Albatros, 2001). A participat la numeroase colocvii şi reuniuni literare, iar între 1970-1971 a fost lector de limbă şi literatură la Universitatea Lyon II.

A debutat în presă, elev fiind, în 1942, la "Tribuna Ardealului" din Cluj, unde a publicat poezia "Ţăranii", iar editorial a debutat cu lucrarea "Sensul etic al operei lui Sadoveanu" (1955).

A colaborat susţinut, cu versuri, proză scurtă şi folclor cules din satul natal, la periodice din ţară, iar după 1944 a publicat în "Tribuna nouă" şi "Lupta Ardealului". De asemenea, a scris la majoritatea periodicelor culturale apărute între 1948-1989, mai cu seamă la "Contemporanul", "Gazeta literară", "România literară", "Viaţa românească", "Steaua", "Tribuna", "Flacăra", "Iaşul literar". A scris, de asemenea, la publicaţii de specialitate, ştiinţifice, academice sau universitare, precum şi la numeroase cotidiene, fiind prezent după 1989 în ziarele "România liberă", "Adevărul", în revistele "România literară", "Adevărul literar şi artistic", "Tribuna", "Caiete critice", "Ramuri" ş.a. A folosit ocazional pseudonimele Dan Milcu, Duiliu Marcu, Damian Mihuţ, Dionisie Mirea, numele Micu fiind luat oficial în anul 1969.

A elaborat peste 25 de volume de critică şi istorie literară. Amintim dintre volumele publicate: "Romanul românesc contemporan" (1959), "Literatura română la începutul secolului al XX-lea. 1900-1916" (1964), "Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre vârstele interioare" (1965), "Literatura română de azi. 1944-1964" (în colaborare cu Nicolae Manolescu), "Lirica lui Lucian Blaga" (1967), "Estetica lui Lucian Blaga" (1970), "Tudor Arghezi" (1972), "Periplu" (1974), "Prelegeri de literatură română contemporană. Autori şi opere. 1944-1974" (în colaborare cu Nicolae Manolescu), "G. Călinescu. Între Apollo şi Dionysos" (1979), "Modernismul românesc", două volume (1984, 1985), "Limbaje moderne în poezia românească de azi" (1986), "Limbaje lirice contemporane" (1988), "Lucian Blaga: autofăurirea prin logos" (2003), "Mircea Eliade: viaţa ca operă, opera ca viaţă" (2003), "Arghezi" (2005, ediţia a II-a 2010), "M. Eminescu în raza gândului etern" (2005). A publicat şi o carte de poeme - "Fragmente automitologice" (1974).
 

Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO

A semnat, în calitate de autor şi coautor, dicţionare de literatură română şi ale scriitorilor români, istorii ale literaturii române, dintre care amintim "Istoria literaturii române (1900-1918)" (vol. I-II, 1964-1965) sau "Scurtă istorie a literaturii române" (I-IV, 1994-1997), aceasta din urmă republicată în variantă revizuită şi completată, în 2002, într-un singur volum, intitulat "Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism".

Mai recent, în 2015, i-a apărut la Editura Muzeul Literaturii Române volumul "Studii, eseuri, articole. Microsinteze şi micromonografii".

A obţinut Premiul Academiei Române pentru cartea "Romanul românesc contemporan" (1959), precum şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru lucrarea "Modernismul românesc", vol. II (1986). De asemenea, s-a numărat printre laureaţii Premiilor Muzeului Naţional al Literaturii Române decernate la 4 decembrie 2015, în cadrul unei gale desfăşurate la Biblioteca Centrală Universitară "Carol I". Cu acest prilej, prof. univ. Dumitru Micu a primit Premiul "George Călinescu" - pentru întreaga activitate.

Dumitru Micu a murit la 17 iunie 2018. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)