Compozitorul Gioacchino Rossini s-a născut la 29 februarie 1792, la Pesaro. Primele noţiuni muzicale le-a primit de la tatăl său. În copilărie a cântat în biserică şi a interpretat roluri secundare de operă. La vârsta de 12 ani a început să compună, iar la 14 ani s-a înscris la Conservatorul din Bologna, unde a scris în special muzică religioasă.

De-a lungul anilor de adolescenţă, Rossini a fost nevoit să se întreţină lucrând pe post de cântăreţ, apoi de corepetitor şi acompaniator de teatru. În 1810, farsa muzicală "La Cambiale di matrimionio" i-a deschis porţile celor mai prestigioase teatre din nordul Italiei, pentru care a scris într-un timp record câteva partituri, care l-au consacrat la Veneţia, Ferrara şi Milano ("La Pietra del paragone", 1812), în timp ce "Ciro in Babilonia", o operă sacră, va demonstra aprofundata cunoaştere a stilului sever de care făcea dovadă autorul, notează Dicţionarul de mari muzicieni (Ed. Univers Enciclopedic, 2006).

Începând din 1812, a scris piese de teatru într-un ritm incredibil şi timp de 15 ani a fost vocea dominantă a operei italiene. Timp de şapte ani, avea să ducă o existenţă neobosită de compozitor, impresar, dirijor, în 1815 impunându-se în genul tragic cu "Elisabetta", apoi, un an mai târziu, cu "Ottello".

În 1816 prezenta la Roma "Bărbierul din Sevilla", care a triumfat rapid, apoi, în 1817, "Cenuşăreasa" şi "Coţofana hoaţă", două comedii sentimentale cu care şi-a luat adio de la genul uşor, acordând de aici înainte întreaga sa atenţie reînoirii genului tragic. Printre lucrările sale mai amintim "Italianca în Alger" ("L'Italiana in Algeri", 1813), "Otello" (1816), "Moise în Egipt" ("Mose in Egitto", 1818), "Asediul Corintului" ("Le siege de Corinthe", 1826), şi "Semiramida" (1823).

Cariera sa a marcat punctul culminant al stilului bel canto, o manieră de compoziţie dominată de interpret, ce punea accentul pe agilitatea vocală şi pe frazări lungi, încărcate. Începând din 1824, a petrecut mult timp la Paris, unde a scris "Wilhelm Tell" (1829), capodopera sa.

După 1832, când starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit, nu a compus prea mult, până la seria de cântece şi piese adunate în colecţia "Păcatele bătrâneţilor" ("Peches de vieillesse"). S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 1868. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Irina Giurgiu)