Scriitorul, jurnalistul şi dramaturgul francez Albert Camus a rămas cunoscut pentru operele sale care tratează tema absurdului, printre care ''L'Étranger'' (1942) şi ''La Peste'' (1947). A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură la 16 octombrie 1957, potrivit https://www.nobelprize.org şi https://www.biography.com.

S-a născut la 7 noiembrie 1913, în Mondavi, în Algeria franceză. Tatăl său a murit pe front în timpul Primului Război Mondial şi scriitorul a fost crescut de mama sa care avea un deficient de auz.

A studiat filosofia la Universitatea din Alger. A fost membru al Partidului Comunist şi al Partidului Popular Algerian. S-a opus politicii de colonizare a Franţei. După debutul celui de-al Doilea Război Mondial, Camus s-a alăturat mişcării de rezistenţă franceză pentru a contribui la eliberarea Parisului de ocupaţia nazistă. La fel ca şi Jean Paul Sartre, Camus a publicat comentarii politice pe marginea conflictului pe întreaga durată a conflagraţiei, fiind un editorialist pentru ziarul ''Combat''. În 1945, a fost unul dintre puţinii jurnalişti occidentali care au condamnat folosirea de către americani a bombei atomice la Hiroshima. A fost un critic al teoriei politice comuniste, ceea ce i-a atras detaşarea de Jean Paul Sartre.

Contribuţia filosofică dominantă a operei lui Camus a vizat absurdul. Elemente de absurd şi existenţialism sunt prezente în scrierile celebre ale lui Camus. ''Le Mythe de Sisyphe'' (1942) expune în mod direct viziunea sa asupra teoriei filosofice a absurdului.

Născut algerian şi provenind din rândul poporului, Camus a adus o perspectivă proaspătă, diferită faţă de literatura franceză a perioadei, mai ales faţă de literatura metropolitană a Parisului.

Pe lângă romane, a scris şi a adaptat piese de teatru, fiind foarte activ în lumea teatrului în anii '40 şi '50 ai secolului trecut. A adaptat piese din Calderon, Lope de Vega, Dino Buzzati sau Faulkner. Pasiunea sa pentru teatru datează din perioada în care a fost membru al trupei algeriene de teatru L'Equipe.

Alte opere foarte cunoscute ale lui Camus sunt ''La Chute'' (1956) şi ''L'Exil et le royaume''.

În discursul de acceptare a Premiului Nobel s-a autodefinit ca artist. Din banii primiţi în urma premiului şi-a cumpărat o casă în Lourmarin en Provence.

La 3 ianuarie 1960 a pornit alături de un prieten cu o maşină spre Paris. O zi mai târziu maşina s-a izbit violent de un pom, iar scriitorul a murit pe loc. La scurt timp, într-o servietă a lui Camus au fost găsite paginile manuscrisului ''Primul om'', un roman care a fost dedicat mamei sale şi care a văzut lumina tiparului în 1994. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)