Onica Ioana Busuioceanu, traducătoare, critic literar şi prozatoare, s-a născut la Bucureşti, la 10 noiembrie 1933, potrivit lucrării "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995).

A fost fiica lui Alexandru Busuioceanu (n. 10 iunie 1896, Slatina - m. 23 martie 1961, Madrid), un cunoscut istoric al artei, poet şi profesor universitar, stabilit, din 1945, la Madrid. Mama sa, Lia, a fost profesoară de pian. Onica s-a mutat împreună cu mama ei, la Braşov, după divorţul părinţilor săi. La Braşov a urmat Şcoala Medie Tehnică Sportivă (1949-1952).

În 1953 s-a mutat în Bucureşti, unde a devenit studentă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, Secţia de limba şi literatura italiană, pe care a absolvit-o în 1958.

A lucrat la Biblioteca Academiei (1960-1965) şi la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, ca documentarist şi bibliograf (1965-1970).

A debutat cu traduceri în 1961, iar din 1968 a publicat schiţe originale şi articole în "Astra", "Magazin istoric", "Secolul XX".

Onica Busuioceanu s-a afirmat ca o traducătoare de marcă, oferind primele transpuneri din scrierile marelui istoric Francesco Guicciardini, din "Snoavele" lui Francesco Sachetti. A colaborat la realizarea unor versiuni româneşti elocvente ale "Operelor minore" ale lui Dante sau a celebrei "Istorii a teatrului universal" a lui Vito Pandolfi.

A realizat, de asemenea, o serie de prefeţe şi comentarii care abordează competent chestiunile cele mai controversate sau a reconstituit epoca şi profilul moral al autorilor, acestea însoţind traduceri remarcabile din literatura italiană, spaniolă şi hispanoamericană: Antonio Fogazzaro, Ricardo Guiraldes, Don Juan Manuel, Garcilaso de la Vega el Inca, Blasco Ibanez, Joanot Martorell şi Marte Joan de Galba.

Proza a reprezentat un centru constant de interes pentru prozatoare, aceasta publicând o serie de schiţe originale sau coordonând o utilă bibliografie referitoare la romanul occidental contemporan. În aceeaşi măsură, s-a dedicat câtorva lucrări italiene de istoria şi teoria artei, în adnotarea cărora face o dată în plus dovada unei exemplare cunoaşteri a contextului cultural şi social al evului mediu şi al Renaşterii, perioade în care se cuprind multe din operele traduse.

Opera: "Romanul occidental contemporan" (cercetare bibliografică, Bucureşti, 1967); "Probleme actuale ale democraţiei" (cercetare bibliografică, în colaborare, Bucureşti, 1968); traduceri: R. Guiraldes "Don Segundo Sombra" (Bucureşti 1964, ediţia II, 1980); B. Ibanez "Casa blestemată. Intrusul" (Bucureşti, 1964, ediţia a II, 1969); A. Fogazzaro "Mică lume de altădată" (Bucureşti, 1967); Don Juan Manuel "Cartea de pilde a contelui Lucanor şi a lui Patronio" (Bucureşti, 1967); Dante Alighieri "Opere minore" (în colaborare, Bucureşti, 1971); V. Pandolfi "Istoria teatrului universal" (I_IV, în colaborare cu Lia Busuioceanu, Bucureşti, 1971); F. Sacchetti "O sută de snoave" (Bucureşti, 1972); Garcilaso de la Vega el Inca "Regeştile cronici ale incaşilor" (Bucureşti, 1974); G.P. Bellori "Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor moderni" (I-II, Bucureşti, 1975); Fausta Cialente "Ca vântul pe nisip" (Bucureşti, 1975); Fr. Guicciardini "Cronici. Maxime. Amintiri" (Bucureşti, 1978); J. Martorell şi Marte Joan de Galba "Tirante el Blanco" (Bucureşti, 1978); P. Aretino, P. Pino şi L. Dolce "Secolul de aur al picturii veneţiene" (Bucureşti, 1980); Gian Paolo Lomazzo "Manierism. Artă şi teorie (Ideea templului picturii, Ideea pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor)" (Bucureşti, 1982).

A plecat din ţară în 1984, stabilindu-se la Los Angeles, după câteva luni petrecute în Italia, unde a beneficiat de sprijinul lui Eugenio Battisti, prietenul tatălui ei. La recomandarea acestuia, a obţinut, la 20 aprilie 1987, un post la faimosul Getty Center, secţia History of Art and the Humanities, unde a reuşit să se impună profesional, potrivit www.curteadelaarges.ro.

Traducătoarea Onica Ioana Busuioceanu a murit la Los Angeles, în august 2007, notează www.humanitas.ro.

Cu ajutorul lui Walter Biemel (n. 19 februarie 1918, Braşov - d. 6 martie 2015, Aachen), distins universitar specializat în fenomenologie şi filosofia artei, în 2010, Editura Humanitas a publicat postum un volum de corespondenţă intitulat "Dragă Walter: Scrisori către un binefăcător: 1976-2006". Volumul reuneşte scrisorile trimise de Onica Busuioceanu lui Walter Biemel, între 1976-2006, şi predate de destinatar tiparului după decesul autoarei, în august 2007. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Lăzăroiu)