Ziua radioului naţional se sărbătoreşte an de an la 1 noiembrie, data la care, în anul 1928, la ora 17.00, se inaugura postul naţional de radio, cu apelul ''Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România'', se arată pe site-ul radioromaniacultural.ro.

Primele cuvinte au fost rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, pe atunci preşedinte al Consiliului de Administraţie al nou înfiinţatei Societăţi de Difuziune Radiotelefonică. Acesta a fost urmat de un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit ''Un suflet nou''. Prima crainică a fost Margareta Marinescu.

La început, Radioul avea doar 17 angajaţi şi emitea doar câteva ore pe zi, în program figurând ştiri, muzică de dans şi clasică, buletine meteorologice. Ulterior, au apărut şi emisiuni mai complexe, pe teme culturale, umoristice sau emisiuni clasice, printre care: ''Ora copiilor'', ''Ora veselă'', ''Ora femeilor'', ''Cronica muzicală'', ''Cronica dramatică'' sau ''Poşta amatorilor''.

La 4 noiembrie, Victoria Mierlescu devine primul actor invitat la microfon, cu un recital de versuri, iar la 9 noiembrie apare primul număr al revistei ''Radiofonia'', publicaţia oficială a societăţii, se arată pe site-ul www.srr.ro. Numit director muzical al Radioului, Mihail Jora înfiinţează Orchestra Radiodifuziunii Române, al cărei prim concert simfonic radiodifuzat a fost susţinut la 30 noiembrie. Emisiunile se diversifică din ce în ce mai mult, astfel că, la 8 decembrie, este transmisă prima emisiune pentru femei.

Preocupări privind înfiinţarea unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat fiinţă Asociaţia Prietenilor Radiofoniei, grupare condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. Radiofoniştii români iniţiau, de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta, la ora 21.30, audiţii radiofonice. Prima publicaţie despre radiofonie, ''Radio-român'', a apărut la 13 septembrie 1925.

Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie a fost adoptată în iulie 1925, iar în septembrie 1925 a fost adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

Decretul regal de aplicare a "Legii Radiofoniei", adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înfiinţării Societăţii Române de Radiodifuziune, aceasta nu a fost inaugurată decât trei ani mai târziu. Principalele obstacole au fost obţinerea numeroaselor aprobări necesare, precum şi rezolvarea problemelor tehnice şi financiare. În acest context, s-a început, la 15 noiembrie 1926, o subscripţie publică pentru acoperirea cotei de acţiuni a particularilor la Societatea de Difuziune Radio-Telefonică din România, iar la 22 decembrie 1927 Consiliul de Miniştri a aprobat înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune).

Prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică a avut loc la 17 ianuarie 1928, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie, moment ce marchează începutul funcţionării Societăţii Române de Radiodifuziune. În luna iunie, a fost cumpărat primul imobil, situat pe strada General Berthelot la nr. 60.

Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune la 4 aprilie 1936. A urmat inaugurarea, în 1952, a clădirii actualului sediu, iar în 1961 a fost deschisă Sala de concerte "Mihail Jora".

În anul 1956, a fost înfiinţată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română. În 1994, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune devin ''servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial''. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Daniela Juncu)