Vineri, 5 octombrie, la Oslo, în Norvegia, este anunţat laureatul Premiului Nobel pentru Pace pe 2018.

Premiul Nobel pentru Pace este acordat persoanelor, instituţiilor sau organizaţiilor internaţionale care au depus eforturi deosebite pentru instaurarea sau restabilirea păcii într-o zonă de conflict.

Pentru 2018 există 331 de candidaţi înscrişi pentru Premiul Nobel pentru Pace, din care 216 sunt persoane fizice şi 115 sunt organizaţii. Recordul privind numărul de candidaţi înscrişi a fost stabilit în 2016 prin cei 376 de candidaţi aflaţi pe listă, potrivit www.nobelprize.org.

Revista americană Time i-a inclus pe preşedinţii american Donald Trump şi nord-coreean Kim Jong-un, pe Carles Puigdemont, fost lider al comunităţii autonome spaniole Catalonia, şi pe papa Francisc pe lista favoriţilor la câştigarea premiului Nobel pentru Pace pe anul 2018.

Prima distincţie de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roşii, Henry Dunant, şi conducătorului mişcării pacifiste de atunci, Frederic Passy.

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat de 98 de ori pentru 131 de laureaţi, dintre care 104 sunt persoane fizice şi 27 sunt organizaţii. Nu a fost acordat în timpul celor două Războaie Mondiale între anii 1914 - 1916 şi 1939 - 1943, precum şi în anii 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.

Un număr de 67 de premii au fost acordate pentru câte un singur laureat dintre care 16 au fost femei. De 29 de ori au fost laureaţi câte două persoane, iar de 2 ori premiile au fost împărţite de câte trei persoane (în 1994 Premiul Nobel pentru Pace a fost împărţit de Yasser Arafat, Shimon Peres, Yitzhak Rabin şi, în 2011, de către Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee şi Tawakkul Karman). Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a primit de trei ori premiul, în 1917, 1944 şi 1963, iar Înaltul Comisar al ONU pentru refugiaţi (UNHCR) de două ori, în 1954 şi 1981. Trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace se aflau în stare de arest la momentul atribuirii: pacifistul german şi jurnalistul Carl von Ossietzky, politicianul birmanez Aung San Suu Kyi şi activistul chinez Liu Xiaobo.

Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care a avut 17 ani, în anul acordării premiului (2014). Cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Joseph Rotblat, care avea în momentul acordării premiului vârsta de 87 de ani (1995).

Premiul Nobel pentru Pace a fost atribuit în 2017 Campaniei Internaţionale pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), o coaliţie de organizaţii civice care acţionează pentru promovarea aderării şi implementării depline a Tratatului de interzicere a armelor nucleare.

În 2016, preşedintele columbian Juan Manuel Santos a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru eforturile sale de pacificare a ţării după cei peste 50 de ani de război civil.

Cvartetul pentru Dialog Naţional Tunisian a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 2015, pentru "contribuţia sa decisivă la construirea unei democraţii pluraliste în urma Revoluţiei Iasomiei din 2011" din Tunisia, potrivit Comitetului Nobel Norvegian.

În 2014, tânăra pakistaneză Malala Yousafzai şi indianul Kailash Satyarthi au devenit laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace, ''pentru lupta lor împotriva suprimării copiilor şi a tinerilor şi pentru dreptul tuturor copiilor la educaţie''.

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013.

Premiul Nobel pentru Pace a revenit în 2012 Uniunii Europene. "Uniunea şi înaintaşii săi contribuie de şase decenii la progresul păcii şi la reconciliere, democraţie şi apărarea drepturilor omului în Europa", se menţiona în motivaţiei Comitetului Nobel.

În 2011 au fost trei laureate ale Premiului Nobel pentru Pace: Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Roberta Gbowee şi Tawakkul Karman, cele trei laureate au fost recompensate pentru "eforturile nonviolente în favoarea siguranţei femeilor şi a drepturilor acestora de a participa la procesele de pace".

În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost laureat al acestui premiu "pentru lupta sa îndelungată şi nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China", potrivit motivaţiei juriului.

În 2009 premiul a fost atribuit preşedintelui american Barack Obama, iar în 2008 fostului preşedinte finlandez, Martti Ahtisaari, cel care a redactat planul de reglementare a statutului provinciei Kosovo.

Comisia interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice şi fostul vicepreşedinte american Albert Arnold (Al) Gore Jr. au fost laureaţi ai acestei categorii Nobel în 2007. Expertul în economie Muhammad Yunus din Bangladesh, supranumit şi bancherul săracilor (2006), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi directorul său, Mohamed El Baradei (2005), fostul preşedinte american Jimmy Carter (2002), secretarul general al ONU Kofi Annan (2001), fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov (1990), fostul secretar de stat american George C. Marshall (1953) şi Institutul de Drept Internaţional (1904) sunt doar câteva dintre numele intrate în istorie pentru aportul pe care l-au adus păcii la nivel mondial şi care au fost răsplătite cu această înaltă distincţie.

Premiul Nobel pentru Pace este oferit de Comitetul Norvegian pentru Nobel format din cinci membri aleşi de parlamentul norvegian pentru un mandat de şase ani, cu posibilitate de a fi realeşi. Medalia premiului este realizată din aur masiv şi reprezintă portretul lui Alfred Nobel şi a fost concepută de sculptorul norvegian Gustav Vigeland.

Iniţiatorul Premiului Nobel pentru Pace este magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei. La vremea morţii sale, imperiul Nobel era format dintr-o reţea de aproape o sută de fabrici, suedezul fiind unul din cei mai bogaţi oameni din lume. Necăsătorit şi fără copii, Nobel a întocmit un testament în care cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar. Dobânzile rezultate urmau să fie acordate în fiecare an "celor care, în anul anterior, au făcut cele mai bune lucruri pentru umanitate". AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)