Numele lui Alexandru Arşinel se identifică, de peste 50 de ani, cu teatrul de revistă. Dar puţină lume ştie că actorul iubeşte muzica mai mult decât teatrul şi, de câte ori are ocazia, cântă cu mare plăcere.

A lansat două LP-uri înainte de 1989 şi mai multe CD-uri - "Evergreen", "O strângere de mână", "Parfum de romanţă", "Cabman, Drive On!" (Mână, birjar!), "Cântece de Crăciun", "Melodii latino", "Ce faci astă seară tu?".

"Dacă o să mă întrebaţi ce am iubit mai mult, pe lumea asta, cântecul l-am iubit mai mult. Iar unul dintre cele mai mari complimente ca interpret, cântăreţ, care mi s-au făcut venea de la lăutarii care erau în spate, pe scenă, acompaniau în spectacol, şi după ce cântam şi treceam prin faţa lor, aproape de fiecare dată îmi spunea câte unul: 'Nea Sandule, ne-ai răcorit!' Mi-a plăcut să cânt foarte mult şi aici îl moştenesc pe tata. Avea voce foarte frumoasă", mărturisea pentru AGERPRES Alexandru Arşinel în 2016, într-un interviu.

Alexandru Arşinel la lansarea CD-urilor "Evergreens" şi "Cântece de Crăciun", 2009.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Artistul spunea că îşi găseşte "un refugiu extraordinar în cântec", pentru că se retrage în sine, trăieşte la maximum fiecare piesă şi cântă cu ochii închişi.

A alcătuit, timp de peste 38 de ani, unul dintre cele mai longevive cupluri artistice cu regretata Stela Popescu. Ideea alcătuirii acestui duo de revistă a venit de la Mihai Maximilian, cel care a creat memorabilele texte pe care cei doi artişti le-au interpretat de-a lungul anilor.

"În spatele nostru a stat o echipă extraordinară, avându-l pe Mihai Maximilian, creatorul momentelor pe care le-am interpretat, deci având şi o continuitate în ceea ce priveşte omul care avea grijă ca în fiecare stagiune să ieşim cu un spectacol, a fost un adevărat Caragiale al revistei româneşti. De asemenea, un compozitor de excepţie care scria pentru revistă ca nimeni altul, Vasile Veselovschi, şi un regizor care nu se lăsa, (...) Biţu Fălticineanu. Ideea a venit atunci când Ştefan Bănică a dispărut din cuplul pe care îl forma pe scenă cu Stela, dar, până la urmă, cel care a bătut cu pumnul în masă a fost Mihai Maximilian. Jucasem într-un spectacol de-al lui - fără Stela - şi primisem un rol 'mai de serviciu', iar eu l-am transformat într-un rol care a făcut succes. Puiu Maximilian zicea că 'Arşinel e tunar', adică tot ce spun are impact serios la publicul spectator. Şi uşor-uşor s-a încercat un spectacol, s-a văzut că a ieşit bine şi aşa am rămas", spunea Alexandru Arşinel în interviu.

Actorii Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, 2008.

Foto: (c) AGERPRES FOTO

În opinia sa, secretul longevităţii acestui cuplu artistic, "liantul principal", a fost răbdarea Stelei Popescu.

"Ea a fost mereu mai înţelegătoare, mai iertătoare, (...) mai tolerantă, eu mai coleric. Aici semăn cu mama, Dumnezeu s-o odihnească, dar sunt un om care acum mă supăr şi în cinci minute mi-a trecut supărarea, ori Stela a înţeles lucrurile astea. Şi dincolo de treaba asta, am făcut un cuplu care ne-a prins bine din toate punctele de vedere. (...) Nici eu, nici Stela n-am construit coloane în crâşme sau în altă parte. Am stat, ne-am chibzuit banii pentru a ne ajuta familia, pentru a realiza ceva în viaţă, pentru că numai aşa, de dragul de a fi arătat cu degetul pe stradă că eşti talentat, că eşti bun, merge, dar parcă vrei să şi laşi ceva în urmă", mărturisea artistul.

Alexandru Arşinel are un talent extraordinar în a-şi povesti viaţa. Uneori cu umor, alteori cu tristeţe, dar mereu cu sinceritate. Din acest talent al actorului de a se confesa au apărut trei cărţi - "Alexandru Arşinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei", "Alexandru Arşinel. Şi a fost mâna lui Dumnezeu", "Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. O pereche fără pereche".

Lansarea cărţii "Şi a fost mâna lui Dumnezeu" la Târgul Gaudeamus, 2014.

Foto: (c)  LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

Viaţa de artist e frumoasă, dar nu e uşoară. Dincolo de reflectoare, succes, aplauze, sunt zile, săptămâni, uneori chiar luni, în care artistul e plecat în turneu, departe de casă, de familie. Iar susţinerea primită din partea familiei e foarte importantă.

"Rolul determinant l-a avut soţia mea, pentru a ţine şi familia, şi pentru cei doi năzdrăvani ai mei, doi băieţi, dar care s-au înşurubat bine la situaţia care exista. Cel mare a făcut sport de performanţă, n-avea timp s-o ia razna, cel mic, ca fire, era mai blând, mai cumsecade, aşa că soţia s-a ţinut de capul lor, îi ameninţa cu 'te spun lui tata'. Dar tata nu i-a plesnit niciodată, mai aveam din când în când câte-o discuţie cu ei, mă emoţionau când îmi cereau câte ceva şi-mi era greu să fac rost, pentru că nu exista, dar în general copiii mei au avut o evoluţie normală, s-au încadrat în ceea ce înseamnă normalitate în viaţa unui elev, fără să fie excepţionali, fără să iasă din rând, dar la un liceu foarte bun, liceul 'Lazăr', de acolo ieşeau copii buni, care intrau la facultate", spunea artistul.

Alexandru Arşinel este şi bunic. Are trei nepoţi - Maria, Adrian şi Rareş - toţi de vârstă şcolară - despre care vorbeşte cu bucurie: "Sunt trei copii buni, am în general motive de satisfacţie. Numai că vârsta îţi mai dă semnale din când în când şi te superi că nu mai poţi să fii la nivelul anilor trecuţi, dar avem mult optimism". AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, editor: Doina Lecea, editor online: Anda Badea)