Anual, la 16 septembrie, este marcată Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon, un scut fragil de gaz, care protejează Pământul de acţiunea nocivă a razelor solare.

Adunarea Generală a ONU a proclamat în 1994 ziua de 16 septembrie drept Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon (Rezoluţia nr. 49/114), marcând astfel semnarea la 16 septembrie 1987 a Protocolului de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon, se arată pe site-ul oficial al ONU. În acest context, toate statele lumii au fost invitate să sărbătorească această zi prin diverse acţiuni în concordanţă cu obiectivul principal al Protocolului şi a Amendamentelor sale.

În 2017 s-au împlinit 30 de ani de la semnarea Protocolului de la Montreal, tema aleasă ''Să protejăm viaţa pe Pământ'' fiind formulată în şase limbi străine, respectiv în engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă.

Anul acesta, tema zilei este ''Keep Cool and Carry On: The Montreal Protocol'' fiind un apel motivant care îndeamnă la continuarea acţiunilor de protejare a stratului de ozon şi a climei în conformitate cu Protocolul de la Montreal, notează www.un.org.

Un nou calendar a fost adoptat la 15 octombrie 2016, la Kigali, Rwanda, în cadrul celei de-a 28-a reuniuni a părţilor Protocolului de la Montreal, în vederea eliminării progresive a hidrofluorocarburilor (HFC).

Hidrofluorocarburile (HFC) au fost introduse în anii '90 pentru a înlocui clorofluorocarburile (CFC) din frigidere, aerosoli, aparate de aer condiţionat şi izolaţiile cu spumă. CFC au fost eliminate ca urmare a Protocolului de la Montreal de protejare a stratului de ozon, când oamenii de ştiinţă au realizat că acestea sunt responsabile pentru creşterea spărturii din stratul de ozon, care protejează Pământul de razele ultraviolete periculoase. HFC este considerat a fi gazul cu efect de seră cu creşterea cea mai rapidă. Eliminarea HFC ar putea reduce cu 0,5 grade C încălzirea globală până în 2100, potrivit unui studiu publicat în 2015 de Institute for Governance and Sustainable Development (IGSD).

Protocolul de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Acesta a inclus o dispoziţie de ajustare unică, care a permis părţilor să răspundă rapid la noile informaţii ştiinţifice şi să accelereze reducerile necesare privind substanţele chimice care fac obiecrrtul protocolului. De la adoptarea sa iniţială, Protocolului de la Montreal i-au fost aduse patru amendamente: Amendamentul de la Londra (1990), Amendamentul de la Copenhaga (1992), Amendamentul de la Montreal (1997) şi Amendamentul de la Beijing (1999), potrivit http://ozone.unep.org. Acestea s-au aplicat acelor părţi care au ratificat amendamentele şi au intrat în vigoare la: 10 august 1992, 14 iunie 1994, 10 noiembrie 1999 şi, respectiv, 25 februarie 2002.

România a făcut demersuri comune cu celelalte state în vederea luării măsurilor referitoare la acest fenomen, se menţionează pe http://apmmm.anpm.ro. Astfel prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987, şi a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra din 27-29 iunie 1990. De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din 1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/200, precum şi Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, în vederea gestionării substanţelor ce afectează stratul de ozon, se aplică ca atare, începând cu 1 ianuarie 2010, Regulamentul 1005/2009 privind substanţele care depreciază stratul de ozon pentru care s-a stabilit cadrul instituţional de aplicare directă a acestuia prin Ordonanţa nr. 9 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon şi de abrogare a Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

Savanţii americani M. Molina şi S. Rowland au făcut în 1974, primele observaţii cu privire la rezultatele reacţiei clorofluorocarburilor cu ozonul. Momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon a avut loc în 1985, când cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Horia Plugaru, editor online: Adrian Dădârlat)