Născut la Fălticeni, judeţul Suceava, la 28 august 1917, dramaturgul Horia Lovinescu este unul dintre cei mai valoroşi autori români de după 1948.

Horia Lovinescu a fost fiul avocatului Octav Lovinescu şi al Anei (n. Cetăţeanu, descendentă din familia lui Ion Budai-Deleanu). Unchiul său este criticul literar Eugen Lovinescu, iar fratele său este eseistul Vasile Lovinescu, potrivit ''Dicţionarului scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998).

A făcut şcoala primară şi Liceul ''Nicu Gane'' (1932-1936) în localitatea natală, scrie ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Ed. Univers Enciclopedic, 2005). A urmat, apoi, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1942. Şi-a luat doctoratul la Iaşi, în 1946, cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, premiată la cenaclul Sburătorul şi publicată abia în 1981.

A lucrat la Institutul de Statistică din Bucureşti şi la Radiodifuziunea Română.

În 1953 a debutat la ''Viaţa românească'', cu piesa ''Lumina de la Ulmi'' (piesă în trei acte, şase tablouri), care a fost pusă în scenă în acelaşi an (premiera 23 decembrie) la Teatrul Municipal din Bucureşti şi a fost distinsă cu Premiul de Stat. A urmat o perioadă de intensă activitate. A scris piese de succes pentru marile teatre, dar şi pentru teatrele de amatori, scenarii radiofonice şi de film sau a făcut traduceri din dramaturgia străină.

Bun cunoscător al teatrului, având gusturi şi opinii consolidate, Horia Lovinescu a abordat o problematică general umană într-o retorică diversificată, urmărind îndeosebi reacţiile conştiinţei în situaţii confuze: "Hanul de la răscruce" (piesă în trei acte, 1957), "Surorile Boga" (piesă în trei acte, 1959), "Moartea unui artist" (dramă în două părţi, 1965), ''Petru Rareş'' (1967), "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă" (1968), "Şi eu am fost în Arcadia" (1971), ''Paradisul'' (1974) etc., arată ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998).

Opera dramatică a dramaturgului a fost reeditată în volume succesive, reunite sub acelaşi titlu - "Teatru" - în 1963, 1967, 1971, 1973 (I-II) şi 1978 (I-II).

Horia Lovinescu izbuteşte prin diverse strategii să dea un sens moral comportamentului personajelor. Teatrul lovinescian vizează sinteza şi folosirea celor mai felurite procedee: expresioniste (''Omul care şi-a pierdut omenia''), epice (''Petru Rareş''), existenţialiste (''Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă'') etc. Horia Lovinescu a abordat cu egal interes drama (''Citadela sfărâmată'', ''Moartea unui artist''), melodrama (''O întâmplare'', ''Al patrulea anotimp''), drama istorică (''Petru Rareş''), dar şi apologul (cum consideră Tudor Vianu ''Hanul de la răscruce''), comedia poliţistă (''O casă onorabilă''), tragedia poliţistă (''Omul care a văzut moartea'', văzută astfel de Radu Popescu), poemul dramatic (''Omul care şi-a pierdut omenia''), piesa-eseu (''Autobiografie'').

Scriitorul a fost preocupat intens, în ultima parte a vieţii sale, de meditaţia filosofică, preluând în manieră modernă unele mituri şi motive universale în ''Moartea unui artist'', ''Paradisul'' şi mai cu seamă în ''Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă'', unde simboluri arhaice au fost reinterpretate din perspectiva unei experienţe existenţiale şi istorice premonitorii.

Dramaturgia lui Horia Lovinescu însumează zece piese mari şi o duzină de piese într-un act. A fost mult jucată nu numai pe scenele teatrelor româneşti, dar şi în Franţa, Germania, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, URSS, China, SUA. Acest fapt a ilustrat poate cel mai bine tipologia şi conflictele epocii comuniste într-o modalitate teatrală care a încercat să depăşească însă, realismul primar, critic sau socialist, prin moralism, proiecţii simbolice, mitice şi folclorice.

Dintre scrierile sale amintim: "Citadela sfărâmată" (dramă în trei acte, 1955), ''Oaspetele din faptul serii'' (1955), ''Revederea'' (1962), "Petru Rareş" (dramă istorică, 1967, premiera pe 22 aprilie), ''Al patrulea anotimp'' (1969), ''Maria'' (1970), "Paradisul" (1974), ''Adolescentul'' (1977), ''Patima fără sfârşit'' (1977), ''Rimbaud'' (1981), ''Noaptea umbrelor. Oraşul viitorului. Karamazovii'' (1983), ''Negru şi roşu'' (1984).

Despre două dintre lucrările literare ale lui Horia Lovinescu, criticul Tudor Vianu scria: "'Citadela sfărâmată' întemeindu-se pe observarea realităţii contemporane, dădea autorului posibilitatea să zugrăvească un tablou de moravuri, cu tipuri şi conflicte uşor de recunoscut în jurul nostru. 'Hanul de la răscruce' ni se înfăţişează ca o construcţie menită să ilustreze o idee. (...) Observatorul realist al societăţii contemporane a făcut deci loc unui dramaturg cerebral, pentru care conflictele se desfăşoară mai degrabă între ideile întâmpinate de personajele sale decât între oameni urmăriţi în împrejurările concrete ale vieţii lor. (...) Simbolismul generalizator al personajelor, înfăţişate printr-una singură din trăsăturile lor de caracter, prezentarea lor în reacţiunea tipică faţă de acelaşi eveniment înrudesc (...) drama lui Horia Lovinescu cu moralităţile medievale sau ale epocii următoare", citat în ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

A tradus din: Mihail Şatrov, ''În numele revoluţiei'' (Bucureşti, 1959, în colaborare cu Nadia Lovinescu); M. Sizova, ''Mica balerină'' (Galina Ulanova) (Bucureşti, 1961, în colaborare cu Nadia Lovinescu); Andrei Veiţler, Alexandr Mişarin, ''Cântecul vântului'' (Bucureşti, 1961, în colaborare cu Nadia Lovinescu).

Horia Lovinescu a semnat şi scenariile filmelor "Meandre" (1966) şi "Bancnota de 100 de lei" (1973).

Ca director al Teatrului "C.I. Nottara" (1960-1983), a reuşit să ridice prestigiul acestei instituţii şi a condus turnee în Danemarca, Finlanda, Franţa, R. F. Germania, Grecia, Portugalia etc. A fost ales de mai multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieţii a fost vicepreşedinte al secţiei române a PEN-Club.

A fost decorat cu Ordinul ''Meritul Cultural'', Ordinul Muncii, Ordinul ''Steaua Republicii'' şi i s-au acordat numeroase premii: Premiul de Stat pentru ''Citadela sfărâmată'' (1955), Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei Române pentru ''Şi eu am fost în Arcadia'' (1971), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1978) ş.a.

Dramaturgul Horia Lovinescu a murit la 16 septembrie 1983. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)

Explicaţie foto: Imagini de la premiera piesei de teatru 'Petru Rareş' de Horia Lovinescu, 23 aprilie 1967