Ortodoxe
Sf. Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul

Greco-catolice
Sf. pf. Zaharia, tatăl Înaintemergătorului

Romano-catolice
Sf. Tereza de Calcutta, călug.


Sfântul Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 septembrie.

Preot în Ierusalim în timpul regelui Irod, Sfântul Zaharia era fiul preotului Varahia. A fost căsătorit cu Elisabeta, sora Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Au fost amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, iar dovada vieţii celei cinstite este naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 11). Venirea pe lume a Sfântului Ioan Botezătorul ilustrează cele spuse de Sfântul Apostol Petru în Epistola către Romani: "Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt" (11, 16).

Când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit i-au spus regelui Iudeii, Irod Idumeul, de naşterea Sa. Regele, cel care a dispus uciderea celor 14.000 de prunci, trimiţând ostaşi în Betleem, ca să ucidă copiii, şi-a adus aminte şi de Ioan, fiul lui Zaharia, de care ştia bine, căci auzise de toate cele întâmplate în vremea naşterii acestuia. Căci Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se născuse prin vestire îngerească din părinţi bătrâni, mult trecuţi de vârsta la care acest lucru se poate întâmpla în chip firesc. Şi faptul acesta era cunoscut în toată Iudeea.

Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale. Aici au venit soldaţii pentru ai lua pruncul şi al ucide, dar negăsind copilul l-au ucis pe proroc. Junghiindu-l între templu şi altar sângele său s-a făcut ca piatra spre osândirea ucigaşilor.

Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, acoperindu-se de Dumnezeu, era ascunsă cu pruncul într-o peşteră, aici curgea un izvor de apă şi a crescut un finic (curmal) deasupra peşterii, plin de fructe. Când era timpul mesei, se apleca pomul acela, dându-şi spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Proroc Zaharia, Sfânta Elisabeta şi-a dat sfârşitul în această peşteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger, care l-a păzit în pustie. De aici s-a făcut cunoscut poporului lui Israel, atunci când l-a chemat la pocăinţă. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)