În România, ca şi pe plan internaţional, precursorii culturismului sunt socotiţi acei oamenii falnici, puternici, cu un corp sculptural, cu o musculatură dezvoltată armonios, potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. I, Bucureşti, 2002).

Din timpuri străvechi, în bâlciuri, la hore, la serbări, bărbaţii îşi măsurau forţa, întrecându-se în ridicarea de greutăţi. De asemenea, în programul unor serbări şcolare, ca şi al unor societăţi sportive s-au introdus probe de ridicări de greutăţi. În 1896, Societatea "Tirul" a organizat la Liceul "Gh. Lazăr" din Bucureşti o serbare la care au avut loc demonstraţii de ridicări de greutăţi. Presa timpului consemnează performanţele unor ridicători de greutăţi: Grigore Sturza, Gheorghe Sandu Marin, Roman Rabasi, Ştefan Furtună şi Marin Georgescu.

Momentul de vârf care va impulsiona sportul cu haltere şi, implicit, dorinţa dobândirii unei dezvoltări fizice armonioase, generatoare de forţă, este înfiinţarea la Oradea, în 1930, a Federaţiei Române de Lupte şi Haltere, arată sursa citată. Această ramură aşa-numită a "atleticii grele" a cultivat preocuparea tineretului pentru efectuarea de exerciţii cu haltere. Confecţionarea acestora a aparţinut, de regulă, halterofililor. Un rol important l-a avut Pavel Gospodinov, din Galaţi, campion naţional în repetate rânduri, recordman şi neobosit promotor al halterelor, care a realizat primele haltere, asemănătoare cu cele olimpice, folosite în concursurile oficiale şi în antrenamente.

Oficializarea culturismului în România a constituit un proces greoi, pentru că trebuia înfruntată ideologia comunistă, de sorginte sovietică, care considera culturismul un sport cosmopolit, formal şi exhibiţionist, fără funcţii instructiv-educative, şi având scopul în sine însuşi, notează volumul menţionat. Evoluţia culturismului s-a petrecut, totuşi, voalat sub imperiul halterelor.

O primă perioadă a dezvoltării culturismului, ce cuprinde mijlocul anilor '50 - începutul anilor '60 ai secolului trecut, a deschis perspective acestui sport prin publicarea primelor lucrări informative şi prin organizarea primelor demonstraţii. Astfel, la sfârşitul anilor '50 s-au organizat la Clubul Sportiv CFR Timişoara şi la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport câteva acţiuni demonstrative, la care participau, de regulă, halterofili şi luptători. În anul 1957, Federaţia Română de Haltere se desparte de cea de lupte şi devine independentă.

Site-ul federaţiei de specialitate, http://web.frcf.ro/, precizează că în România, în perioada 1965-1969, s-au pus bazele culturismului din punct de vedere teoretic şi practic, organizatoric şi competiţional, anul 1966 marcând începutul unei noi etape, când se organizează sub egida Federaţiei Române de Haltere (FRH) primul campionat naţional la Craiova pentru juniori şi la Cluj-Napoca pentru seniori, atunci pe categorii de înălţime.
 

Foto: (c) CORNEL MOCANU / AGERPRES FOTO

La 24 martie 1970, Biroul Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport a hotărât ca Federaţia Română de Haltere să-şi schimbe denumirea în Federaţia Română de Haltere şi Culturism (FRHC), pe care a menţinut-o până în 1989.

Iniţial, între 1966 şi 1970 a fost înfiinţată Comisia de Culturism, încadrată în 1970 în Federaţia de Haltere. Preşedintele Comisiei a fost numit reputatul specialist şi fondator al FRH, Ştefan Petrescu, iar secretar, Dumitru Hâtru. Preşedintele Federaţiei Române de Haltere şi Culturism a fost prof.dr. Alexe Nicu, iar secretar general - prof. Lazăr Baroga. Raţiunea aprobării Comisiei de Culturism a avut o explicaţie plină de bunăvoinţă, apreciindu-se că din rândul culturiştilor, care se înmulţeau vertiginos, vor fi selecţionaţi viitori halterofili. De aceea, la vremea respectivă, FRH a hotărât să organizeze concursuri de culturism în mod experimental, la încheierea Campionatului Naţional de Haltere. Ulterior, acestea vor fi considerate campionate naţionale. Primele campionate de acest fel s-au organizat în 1966, la Cluj (seniori) şi la Craiova (juniori). Câştigătorii campionatelor organizate în 1966 au fost renumitul halterofil Fiţi Balaş (seniori - sub 168 cm) şi Gheorghe Telman (juniori - peste 168 cm).

Perioada 1972-1975 va consemna sfârşitul dominaţiei halterofililor-culturişti şi va afirma supremaţia culturiştilor "puri". Culturismul devenea de sine-stătător, modificându-şi programul de concurs. Astfel, în 1975 s-au introdus trei categorii de înălţime.

În 1981, se produce un salt calitativ apreciabil al culturismului în urma reorganizării Comisiei Centrale de Culturism; numărul secţiilor de culturism a crescut considerabil, apărând pe lângă centrele vechi, de tradiţie ca Bucureştiul, Clujul, Sibiul şi Oradea, altele noi: Iaşi, Baia Mare, Arad, Piteşti, Timişoara, Galaţi, Buzău, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Braşov, Satu Mare, Zalău, Odorheiul Secuiesc. S-au înfiinţat secţii de culturism pe lângă şcolile cu viaţă sportivă consacrată (Liceul bucureştean "Spiru Haret") şi pe lângă şcolile rurale (com. Joiţa, jud. Giurgiu, com. Poşta Câlnău, jud. Buzău, com. Recaş, jud. Timiş). În 1987, erau afiliate la FRHC peste 80 de secţii de culturism.

Din 1981, campionatele naţionale de culturism se vor organiza separat de cele de haltere. Sportivii vor fi legitimaţi. Apar concursuri pentru juniorii mici, sporeşte numărul categoriilor de concursuri. În 1983 se înregistrează prima participare oficială la un concurs organizat în străinătate, se introduc programe "în grup" şi "pentru perechi".

În 1985 se organizează primul campionat pentru femei şi pentru perechi. De acum, noii campioni de culturism nu vor mai fi recrutaţi dintre halterofili (aşa cum s-a întâmplat cu D. Cioroslan, G. Bercea, Gh. Telman şi F. Balaş), ci vor proveni direct din secţiile de culturism. Astfel, s-au remarcat: Cristian Mihăilescu, G. Crăciunescu, C. Bebeşelea, A. Giosan.

De asemenea, a crescut numărul locurilor de organizare anuală a concursurilor de culturism, încât în 1987 s-au înregistrat 13 întreceri de nivel republican. Între 1978-1984, AS "Rapid" Oradea a organizat "Trofeul Dacia", la care au fost invitaţi şi concurenţi străini. Din 1985, organizarea acestei competiţii a fost preluată de Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Constanţa. În ultimii ani la aceste concursuri au participat culturişti de valoare europeană din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Turcia, Bulgaria. În 1983, culturiştii români participă la Cupa "Festivalul", de la Budapesta. Concursurile încep să se diversifice. La campionatele naţionale din 1984 s-au prezentat două exerciţii liber alese pentru perechi şi un program pentru grup de către reprezentanţii liceului industrial "Spiru Haret", antrenaţi de prof. Szekely L. Cuplurile Ileana Diaconescu - Florin Uceanu şi Laura Pop - Laurenţiu Merlan se impun prin programele lor atletice, stilizate, sincronizate şi expresive.
 

Foto: (c) RADU CONSTANTINESCU / AGERPRES FOTO

În anii 1984 şi 1985 se realizează primele încercări de prezentare a unor exerciţii liber alese de către femei. Au debutat Elena Gliga de la Târgu Mureş şi Ileana Diaconescu, elevă la liceul "Spiru Haret". În anul 1990 se înfiinţează Federaţia Română de Culturism şi se afiliază la federaţia internaţională în acelaşi an. Primul preşedinte al Federaţiei Române de Culturism a fost ales în persoana inginerului Eugen Baldovinescu, iar profesorul Dănuţ Enuţă a fost ales în funcţia de secretar general, menţionează http://web.frcf.ro/.
 

Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO

Culturiştii români au reuşit să obţină performanţe notabile şi pe plan mondial, conform http://web.frcf.ro/:
Irina Nicoleta Muntean, multiplă campioană naţională de senioare, multiplă campioană balcanică, câştigătoare a 14 medalii la campionatele mondiale şi europene de culturism, între care trei titluri de campioană mondială - în 1998 Alicante, cat. 52 kg, în 2002 Brno, cat. 57 kg, 2009 Como cat. 55 kg, şi trei titluri de campioană europeană - în 2003 Izmir, cat. + 57 kg şi open, în 2005 Ialta, cat. - 57 kg, în 2009 la Baia Mare, masters;
 

Foto: (c) PLAULA NEAMŢU / AGERPRES FOTO

Florina Cernat, multiplă campioană naţională de junioare şi senioare, triplă campioană mondială de culturism junioare - 2004 la Opava, 2005 la Budapesta şi 2006 la Agrigento, iar în 2003 locul 3 la C.M. culturism junioare, Tenerife;

Monica Mureşan Sas, multiplă campioană naţională de senioare, câştigătoare a opt medalii la campionatele mondiale şi europene de culturism, între care campioană mondială în 2003 în Spania, cat. + 57 kg şi open; campioană europeană 2000 la Malaga, cat. +57 kg;

Liana Pall, multiplă campioană naţională, campioană mondială şi europeană de junioare în 2009 şi 2010;
 

Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO

Petru Ciorbă, multiplu campion naţional la juniori, seniori şi masters, campion balcanic, a câştigat titlul mondial absolut (categoria grea şi open) la Campionatul Mondial de masters 2006, Agrigento;
 

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Virgil Buruiană, multiplu campion naţional de juniori şi seniori, fost campion mondial la juniori 1998 Barcelona;

Vasile Ardel, multiplu campion naţional de juniori şi seniori, campion balcanic, campion european la seniori 1996 Constanţa, cat. - 65 kg;

Florina Vişan, multiplă campioană naţională şi balcanică de culturism senioare, campioană europeană absolută (cat. - 55 kg şi open) în 2007 la Cacak, vicecampioană europeană la cat. - 52 kg în 2004, Tavira;

Cristian Mihăilescu, multiplu campion naţional de seniori şi masters, medaliat cu argint şi bronz la Campionatul Mondial de masters. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, redactor Arhiva Foto: Vlad Ruşeanu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Gabriela Badea)