Mănăstirile de la Meteora (Grecia) au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1988, potrivit site-ului UNESCO, whc.unesco.org.

Meteora reprezintă una dintre cele mai mari şi mai importante grupuri de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Mănăstirile sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos şi Munţilor Pindului, în centrul Greciei.

Site-ul www.crestinortodox.ro precizează că Meteora, situată în apropiere de oraşul elen Kalambaka, este unul din cele mai cunoscute centre monahale ale Răsăritului creştin.

În prezent, la Meteora, există 24 de mănăstiri, unele în stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Mănăstirea Maicii Domnului, etc.), în timp ce altele, şase la număr, se conservă foarte bine, sunt intacte şi funcţionează (Marele Meteor sau Mănăstirea "Schimbării la Faţă", Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ştefan, Roussanou, Sf. Nicolae). Din cele şase mănăstiri intacte, Mănăstirile Sf. Ştefan şi Roussanou sunt locuite de maici.

Într-o regiune de vârfuri aproape inaccesibile de gresie, călugării s-au aşezat pe aceste "coloane ale cerului" din secolul al XI-lea, menţionează whc.unesco.org. Un număr de 24 de mănăstiri au fost construite, în ciuda dificultăţilor, iar frescele lor din secolul al XVI-lea marcând o etapă esenţială în dezvoltarea picturii post-bizantine.

Primii călugări veniţi să locuiască la Meteora în secolul al XI-lea trăiau în peşteri ca pustnici. Primele mănăstiri datează din secolul al XIV-lea, fiind construite ca refugiu în faţa turcilor şi albanezilor. Din secolul al XVII-lea, o serie de mănăstiri au fost abandonate treptat. Unele au fost distruse sau deteriorate în timpul războaielor, mai ales la începutul secolului al XIX-lea. În jurul anului 1920 au fost construite în stâncă scările actuale care permit un acces uşor spre mănăstiri.

Mănăstirea Marelui Meteor este cea mai mare dintre mănăstirile situate în Meteora. A fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea şi a fost restaurată în 1483 şi 1552. Biserica principală cu hramul "Schimbarea la Faţă" a fost ridicată în secolul al XIV-lea între 1387 şi 1388 şi pictată între 1483 şi 1552.

Mănăstirea Varlaam este a doua mănăstire ca mărime în complexul Meteora. Biserica cu hramul "Toţi Sfinţii" este de tip athonit (cruce pătrată cu cupolă şi coruri), cu pridvor spaţios înconjurat de o cupolă. Aceasta a fost construită între 1541-1542 şi pictată în 1548, în timp ce pridvorul a fost pictat în 1566. Trapeza veche este folosită ca muzeu, în timp ce la nord de biserică se află capela celor trei episcopi, construită în 1627 şi pictată în 1637.

Mănăstirea Rousanou a fost fondată la mijlocul secolului al XVI-lea şi pictată în 1560. Are hramul "Schimbarea la Faţă" şi Sf. Barbara şi este construită pe trei etaje. Este renumită pentru frescele pictate în stilul şcolii cretane.

Mănăstirea Sf. Nicolae a fost construită în secolul al XVI-lea şi se află pe o stâncă de 85 metri înălţime. Biserica principală, construită la începutul secolului al XVI-lea are hramul Sf. Nicolae. Biserica mică a fost pictată în 1527.

Mănăstirea Sf. Ştefan este uşor accesibilă, nefiind multe trepte de urcat. Este aşezată pe un teren plat, mai degrabă decât pe stâncă. Biserica mică cu hramul Sf. Ştefan a fost construită în anul 1192. Biserica principală are hramul Sf. Haralambie şi a fost construită în 1798.

Mănăstirea Sfânta Treime se află în partea de sus a stâncilor. Aceasta a fost construită în 1475 şi pictată în 1741. În 1689 a fost adăugat pridvorul şi pictat în 1692, iar sacristia adăugată în 1684. În trecut se ajungea la mănăstire cu scara de frânghie şi cu plasa. În 1925 au fost săpate 140 de trepte. Biserica mică, care are hramul Sf. Ioan Înaintemergătorul, a fost construită şi pictată în 1682.

Ca fenomen geofizic, regiunea Meteora este unică în lume. Această formaţiune de stânci a luat naştere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu şi nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separaţia geologică a masivilor muntoşi ai Olimpului şi ai Ossei, apele lacului au găsit ieşire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre şi stânci uriaşe compacte cu înălţimi de până la 400 metri.

Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 şi Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, "loc sfânt, imuabil şi inviolabil", ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea, specifică www.crestinortodox.ro. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)