''Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)'' au fost înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, într-un dosar comun cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria, la 6 decembrie 2017, prin votul Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit în cea de-a XII-a sesiune, pe Insula Jeju din Republica Coreea, în perioada 4-9 decembrie 2017, notează site-urile ich.unesco.org şi www.cultura.ro.

Înscrierea Mărţişorului pe această listă, într-un dosar comun cu alte trei ţări, atestă valoarea universală a practicilor culturale asociate zilei de 1 martie şi importanţa acestora în tezaurul cultural mondial.

Potrivit site-ului ich.unesco.org, "practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)" cuprind tradiţii transmise din timpuri străvechi pentru a celebra sosirea primăverii. Practica principală constă în confecţionarea, oferirea şi purtarea unui şnur bicolor (roşu şi alb), ce nu va fi dezlegat până ce nu înfloresc copacii sau nu se întorc rândunelele şi berzele. Se crede că mărţişorul oferă protecţie împotriva unor pericole precum vremea capricioasă, această practică garantând o trecere sigură de la iarnă la primăvară.
 

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Mărţişorul, simbolizat prin şnurul bicolor, confecţionat din două fire de lână sau de mătase răsucite, unul alb şi unul roşu, ataşat unui obiect artizanal, este oferit doamnelor şi domnişoarelor la 1 martie, prima zi de primăvară calendaristică. Această sărbătoare este strâns legată de tradiţiile Anului Nou, celebrat în timpurile străvechi la începutul lunii martie, odată cu începutul Anului Agrar, notează Elena Niculiţă-Voronca, în lucrarea "Datinile şi credinţele poporului român", potrivit site-ului www.enciclopedia-dacica.ro.

Conform tradiţiei populare, primăvara începe cu Baba Dochia şi zilele ei, cunoscute drept Zilele babei (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma echinocţiului de primăvară. Astfel, la români, simbolul mărţişorului este corelat şi cu Baba Dochia, după unele tradiţii firul Mărţişorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Etnologul Ion Ghinoiu consemnează în cartea "Sărbători şi obiceiuri româneşti" (Ed. Elion, 2002) că, în ceea ce priveşte modul de confecţionare, mărţişorul ţine de tradiţia Dochiei. Realizat din două fire colorate şi răsucite, ce simbolizează iarna şi vara, de care se agăţa o monedă de aur, argint sau din alt metal, şnurul reprezenta "funia anului", care împletea zilele celor două anotimpuri de bază, semnificând, totodată, şi unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate, legendele Dochiei confirmând faptul că românii structurau anul pe o eternă opoziţie a contrariilor, amintind, aproape fără excepţie, vara şi iarna.

Pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. O veche legendă spune că Dochia a împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o însă pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu, se arată pe site-ul www.enciclopedia-dacica.ro. În prezent, şnurul mărţişorului este format dintr-un fir alb şi un altul roşu, acesta din urmă simbolizând sângele şi sacrificiul.

După vechiul calendar roman, prima zi din an era 1 martie, luna respectivă purtând numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii, potrivit site-ului traditii.ro. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială. Potrivit lui Ion Ghinoiu, numele lunii martie a influenţat însă denumirea acestei sărbători marcată la 1 martie, Mărţişor, în defavoarea unor denumiri mai vechi, precum Dochia sau Dragobete.
 

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

În trecut, mărţişorul se dăruia în prima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă, şi se purta la mână. Ion Ghinoiu aminteşte că, după unele tradiţii, mărţişorul începea să fie purtat de la apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie, şi nu de la 1 martie (Fochi, 1976). Pe lângă semnificaţia calendaristică, acesta era oferit şi pentru asigurarea sănătăţii, a belşugului şi a frumuseţii pe tot parcursul anului, fiind purtat până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie, a măceşilor sau a trandafirilor, această durată variind în funcţie de zona etnografică.

Fără a se cunoaşte cu exactitate de când datează, acest obicei s-a generalizat în zilele noastre la sate şi la oraşe, mărţişorul fiind dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă, agăţat în piept, una sau mai multe zile. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi de fericire, de aceea la acest şnur, legat sub forma unei fundiţe, se adaugă şi alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă.
 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Site-ul ich.unesco.org precizează că la această practică participă toţi membrii comunităţii, indiferent de vârstă, contribuind astfel la coeziune socială, schimburi între generaţii şi interacţiune cu natura, promovând diversitatea şi creativitatea. Cel mai adesea, această practică se transmite prin educaţie informală, în comunităţile rurale fetele învăţând de la femeile mai vârstnice, iar în cele urbane ucenicii învăţând de la profesori sau de la artizani. De asemenea, practica se poate transmite şi în cadrul unor ateliere organizate de muzee etnografice. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)