La 15 mai 1918, Statele Unite au stabilit oficial serviciul de transport aerian între New York şi Washington D.C. folosind avioanele şi piloţii armatei.

În anii anteriori, când Departamentul Poştal a început să utilizeze noi sisteme de transport, cum ar fi căile ferate sau navele cu aburi, a contractat cu proprietarii liniilor pentru a asigura transportul. Dar în cazul transportului aerian nu au existat companii aeriene comerciale cu care serviciile poştale să contracteze.

În aceste condiţii, Reuben H. Fleet din partea armatei americane a fost însărcinat cu înfiinţarea primului serviciu de transport aerian din S.U.A., operat în comun de Departamentul de Război şi Departamentul de Poştă din SUA, potrivit postalmuseum.si.edu/exhibits/current/airmail-in-america.

Piloţii armatei aleşi pentru a zbura în acea zi au fost locotenenţii Howard Culver, Torrey Webb, Walter Miller şi Stephen Bonsal, toţi aleşi de Reuben H. Fleet şi locotenenţii James Edgerton şi George Boyle, aleşi de către Departamentul Poştal. Edgerton şi Boyle absolviseră recent Şcoala de zbor de la Ellington Field, Texas şi nu aveau mai mult de 60 de ore de zbor. Pentru zboruri urmau să fie folosite avioanele Curtiss Jenny.

Boyle a fost selectat pentru a pilota primul avion care pleca din Washington, D.C. Misiunea sa a fost să zboare spre Philadelphia, reprezentând mijlocul distanţei dintre Washington şi New York. După alimentarea avionului Curtiss Jenny, experienţa insuficientă a pilotului l-a făcut pe acesta să se rătăcească, aterizând la Maryland, la mai puţin de 25 de mile de Washington.

Celelalte zboruri au funcţionat conform programării. Locotenentul James Edgerton, celălalt pilot, şi-a îndeplinit cu succes zborurile şi a rămas în serviciu. Într-un alt zbor, Edgerton a reuşit să-şi menţină avionul în timpul unei furtuni violente, chiar dacă elicea a fost lovită de grindină. El a fost eliberat din serviciu în 1919 şi a devenit şeful operaţiunilor de zbor.

Locotenentului Boyle i s-a dat o nouă şansă de a zbura cu avionul din Washington, DC. De data aceasta, i s-a asigurat o escortă pentru a-l scoate din oraş şi care i-a transmis indicaţiile de a "urma Golful Chesapeake" către Philadelphia. Din nefericire, Boyle a urmat acele instrucţiuni, urmând curba golfului de pe ţărmul de est al Marylandului şi a fost nevoit să aterizeze din lipsă de combustibil. Boyle a fost eliminat din lista de piloţi pentru acest serviciu.

Fleet a fost numit ofiţer în exerciţiu al Serviciului de Poştă Aerian. El a cerut printr-o petiţie, adresată personal preşedintelui american Woodrow Wilson, suspendarea extinderii serviciului de poştă aeriană în Boston până la utilizarea de echipamente şi facilităţi de zbor mai eficiente, obţinând un răspuns afirmativ.

În luna august, Departamentul de Poştă a preluat operaţiunile de transport aerian cu avioane şi piloţi civili proprii. Căpitanul Benjamin Lipsner a fost numit primul director al serviciului de transport aerian din S.U.A. În luna următoare, Lipsner a trimis doi dintre cei mai buni piloţi ai săi într-un zbor de călătorie din New York City către Chicago, Illinois.

Primul zbor operat de Departamentul de Poştă a decolat de la College Park din Maryland la 12 august 1918. Destinaţia a fost New York. Max Miller a fost primul pilot angajat de Departamentul de Poştă şi a zburat cu noua aeronavă Curtiss R-4, care era dotată cu motoare mult mai puternice. El a murit când avionul său a luat foc şi s-a prăbuşit la 1 septembrie 1920. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu)

Sursa foto: (c) postalmuseum.si.edu