Ziua internaţională Nowruz este sărbătorită, de peste 300 de milioane de persoane din lumea întreagă, la 21 martie.

Nowruz, cuvânt de origine persană/iraniană, care înseamnă ''zi nouă'', este celebrat la data la care are loc, de regulă, echinocţiul de primăvară, când razele soarelui cad perpendicular pe linia ecuatorului, luminând în mod egal atât emisfera nordică, cât şi pe cea sudică, iar ziua este egală cu noaptea. Nowruz este astfel o celebrare a renaşterii naturii, vestind nu numai prima zi de primăvară, ci şi începutul unui nou an.

Conform site-ului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, această zi este marcată de peste 3.000 de ani în Balcani, în Bazinul Mării Negre, în Caucaz, în Asia Centrală, în Orientul Mijlociu, dar şi în alte regiuni. Site-ul https://en.unesco.org/silkroad aminteşte faptul că celebrarea acestei zile urmează străvechiul ''drum al mătăsii'', care lega Extremul Orient de Europa, fiind astfel marcată în ţări precum Afganistan, Azerbaidjan, India, Iran, Irak, Kazahstan, Republica Kârgâză, Pakistan, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan şi Uzbekistan. Grafia diferă, însă, de la o ţară la alta, sărbătoarea fiind cunoscută şi ca Novruz, Navruz, Nooruz, Nevruz sau Nauryz.

Originea acestei sărbători datează încă din perioada zoroastrismului, ''religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran şi Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui şi răului'' (potrivit DEX), întemeiată la începutul secolului al II-lea î.Hr. de către profetul persan Zoroastru. Era astfel marcată una dintre cele mai importante zile din calendarul zoroastrian, căci revenirea primăverii avea o semnificaţie spirituală deosebită, simbolizând triumful binelui asupra răului, al bucuriei asupra tristeţii, notează https://en.unesco.org/silkroad.

Potrivit site-ului http://unesco.mfa.gov.az/, termenul ''Nowruz'' a fost consemnat pentru prima dată în secolul al II-lea, dar ziua era foarte importantă şi în timpul Imperiului Ahemenid (cca. 548-330 BC), primul dintre imperiile persane. În ziua de Nowruz, regii diferitelor naţiuni aflate sub Imperiul Persan obişnuiau să-i aducă daruri împăratului, numit şi ''regele regilor''. De aici, această sărbătoare s-a răspândit în toate regiunile care au intrat sub influenţa culturală persană sau iraniană, ajungând să fie celebrată în Afghanistan, Azerbaidjan, Caucazul de Nord, în estul Turciei şi în nordul Irakului, în Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Republica Kârgâză, Kazahstan şi în alte câteva comunităţi din Asia centrală şi de sud.

În prezent, Nowruz este celebrată de popoare cu religii şi culturi diferite de pe tot cuprinsul acestei suprafeţe geografice, dar şi în alte zone ale Globului unde trăiesc membri ai acestor comunităţi, unul dintre principalele obiective fiind promovarea valorilor păcii şi ale solidarităţii între generaţii şi în interiorul familiilor, dar şi consolidarea legăturilor între popoare, bazate pe respect reciproc şi pe relaţii de bună vecinătate, contribuind astfel la diversitate culturală şi la prietenie între diferite comunităţi. Ritualurile practicate cu această ocazie reflectă legătura inseparabilă dintre om şi natură şi a respectului acestuia faţă de sursele naturale de viaţă.

Cu toate că obiceiurile care însoţesc celebrarea acestei zile variază de la o ţară la alta, există şi o serie de tradiţii comune, cum ar fi focurile rituale, dansurile, vizitarea membrilor de familie şi oferirea de daruri. Copiilor li se oferă jucării şi, în mod tradiţional, sunt încurajaţi să se joace cu ouă vopsite în diferite culori. De obicei, se serveşte şi o mâncare tradiţională, ce conţine orez şi alte legume aromate cu ingrediente locale. De asemenea, un alt obicei foarte răspândit constă în pregătirea unei mese de Nowruz, pe care sunt aşezate o serie de obiecte simbolice, printre care lumânări, un vas cu apă, o oglindă, ouă, fructe etc, simbolizând puritatea, strălucirea, abundenţa, fericirea şi fertilitatea pentru noul an.

Proiectul privind decretarea Zilei internaţionale Nowruz a fost elaborat de statele Afganistan, Azerbaidjan, Albania, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Iran, India, Kazahstan, Republica Kârgâză, Tadjikistan, Turcia şi Turkmenistan şi a fost prezentat la cea de-a 64-a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, potrivit site-ului http://www.un.org/. La 30 septembrie 2009, Nowruz a fost inclusă în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO, iar la cea de-a 71-a reuniune plenară, care a avut loc la 23 februarie 2010, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin care data de 21 martie devenea Ziua internaţională Nowruz. Cu aceeaşi ocazie, au fost invitate să participe la evenimentele prilejuite de această sărbătoare toate statele membre interesate, îndeosebi agenţiile specializate şi UNESCO, cât şi organizaţiile partenere, fie ele internaţionale sau regionale, dar şi organizaţiile non-guvernamentale.

În prezent, în ţările care sărbătoresc Ziua internaţională Nowruz, dar şi în comunităţile acestora de peste hotare, se organizează festivaluri tradiţionale, concerte, evenimente culturale sau chiar adevărate ceremonii de plantare, pentru a marca, astfel, renaşterea naturii.

Începând cu anul 2016, "Sărbătoarea Sosirii Primăverii", denumită "Nawrez" este celebrată şi în ţara noastră, pentru membrii minorităţii tătare turco-musulmane.

Propunerea legislativă pentru declararea acestei zile, iniţiată de deputaţi PSD, PNL şi aparţinând grupului minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, a fost adoptată de Senat, la 22 septembrie 2015, cu toate că, anterior, primise din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi un raport de respingere.

În expunerea de motive, iniţiatorii au susţinut că Nawrez reprezintă pentru această minoritate "o sărbătoare foarte veche, cu o deosebită încărcătură simbolistică", astfel că este celebrată anual în data de 21 martie. "Din Asia până în Europa, fiecare popor îşi are propriile legende despre Nawrez. Nawrez-ul se serbează în fiecare an de membrii minorităţii tătare turco-musulmane din România, pe data de 21 martie, iar această dată coincide cu echinocţiul, fenomen astrologic ce prevesteşte începerea primăverii în emisfera nordică", se mai arăta în expunerea de motive.

La 25 noiembrie 2015, Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind declararea acestei zile, în expunerea de motive arătându-se că "Sărbătoarea Nawrez şi a anului nou este asemănată cu sărbătoarea de Paşte a creştinilor prin prisma compatibilităţii legate de tradiţii şi obiceiuri". Cu ocazia acestei sărbători, se vopsesc ouă în trei culori - roşu, galben şi verde, iar tradiţia spune că până ce pe pământ nu cad coji de ouă, nu vine primăvara. "Cojile de ouă căzute pe pământ semnifică scăparea de greutăţi şi instaurarea unui început mai bun. Este cea mai importantă sărbătoare după Bayram a minorităţii turco-tătare".

La 17 decembrie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de promulgare a legii.

Potrivit Legii nr. 333/2015 privind declararea zilei de 21 martie ca Sărbătoare a sosirii primăverii pentru membrii minorităţii tătare turco-musulmane, denumită "Nawrez", în localităţile în care se organizează manifestări dedicate acestei sărbători, autorităţile administraţiei publice locale pot contribui cu sprijin logistic şi/sau financiar, după caz. Totodată, Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot transmite, în cadrul emisiunilor dedicate minorităţilor naţionale, aspecte de la manifestările dedicate Sărbătorii Nawrez. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Daniela Juncu)

Sursa foto: www.un.org