Ceaiul de cruşin este cunoscut pentru efectele sale laxativ-purgative, dar în plus planta este benefică şi pentru multe alte afecţiuni.

Cruşinul (Rhamnus frangula) face parte din familia Rhamnaceae. Considerat originar din Europa şi Asia, este consemnat şi în America de Nord la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Creşte în zonele umede împădurite şi în crânguri, mai ales în zonele umbrite.

La noi este cunoscut şi sub denumirile de: crasici, cruşei, pasachină, sălbiş.

Este un arbust care poate creşte în înălţime până la 4-5 m, potrivit portalului pfaf.org. Scoarţa colorată în gri-maroniu este acoperită cu pete reliefate albicioase. Frunzele au forma eliptică ascuţită, cu faţa superioară lucioasă. Florile sunt mici, albe-verzui, grupate în buchete, perioada de înflorire fiind mai-iunie. Fructele sunt mici, sferice, verzi la început, apoi roşii şi devin violet-negricioase pe măsură ce ajung la maturitate.

De la cruşin se recoltează, în scop medicinal, în luna aprilie, scoarţa ramurilor tinere, care pe partea interioară este de culoare galben-portocaliu. Pentru uşurarea decojirii, această operaţie se face în aceeaşi zi cu recoltarea. Se usucă timp de doi ani după recoltare sau este supusă unei temperaturi de 100 de grade Celsius, timp de o oră.

Scoarţa de cruşin conţine glicozide antrachinonice, ca de exemplu glucofrangulozida şi frangulozida. Alte substanţe prezente în scoarţa de cruşin sunt principiile amare, mucilagii, saponine, răşini, sitosterol, flavone şi alcaloizi peptidici (frangulina şi franganina).

Medicii susţin că, atunci când este folosită corespunzător, cura de ceai de cruşin poate ajuta la hidratarea organismului, la estomparea senzaţiei de foame, precum şi la diminuarea efectelor unor boli.

Printre proprietăţile cruşinului se numără: cea de bun antiinflamator, antiviral, antibacterian şi chiar antitumoral, potrivit site-ului herbpathy.com. Este un remediu naturist excelent chiar şi în tratarea afecţiunilor ficatului.

Cruşinul ajută la curăţarea organismului de toxine, la reglarea funcţiilor ficatului şi implicit, la combaterea riscului de obezitate. Se poate combina cu flori de soc, anghinare şi păpădie, iar efectele sunt considerabile.

Scoarţa de cruşin îşi găseşte utilitatea în fitoterapia constipaţiei şi a disfuncţiilor hepato-biliare însoţite de constipaţie. Băile cu decoct de scoarţă de cruşin au efect purgativ şi un rol foarte bun în tratarea hemoroizilor. Substanţele active din cruşin sunt eficiente în stimularea secreţiilor biliare şi în îmbunătăţirea digestiei. Curăţă intestinele, distruge viermii intestinali, inhibă dezvoltarea bacteriei helicobacter pylori (responsabilă pentru ulcer, gastrită şi alte afecţiuni gastrice).

Decoctul de cruşin frecat pe gingii poate vindeca gingivita iar aplicat pe scalp, elimină păduchii, potrivit www.naturalmedicinalherbs.net. Acneele, eczemele alergice, infecţiile şi chiar psoriazisul pot fi combătute cu cruşin. Pentru un efect sporit, decoctul de cruşin se poate combina cu macerat din trei-fraţi-pătaţi, indică portalul www.naturalmedicinalherbs.net.

Utilizat singur, cruşinul poate produce dependenţă intestinală şi chiar iritaţie intestinală. Scoarţa proaspătă este toxică. În perioadele de sarcină şi alăptare trebuie evitat consumul de cruşin. Nu este indicat a se folosi în tratarea bolilor la copii, potrivit sursei menţionate anterior. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu)

Afisari: 37