Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catolice
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.


Sfânta Mare Muceniţă Varvara este pomenită în calendarul creştin ortodox la 4 decembrie.

Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, şi a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.

Fiind foarte frumoasă, tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. Deci vieţuind Sfânta Varvara în acest palat înalt, în singurătate, se alina privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pământului.

Astfel, ea căuta adeseori spre cer, ziua şi noaptea, şi din zidiri încerca să cunoască pe Ziditor. Odată ea privind mult la cer şi fiind cuprinsă de o mare dorinţă ca să ştie cine a făcut acea înălţime şi acea lăţime şi strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar şi i-a deschis ochii minţii, pentru cunoştinţa Dumnezeului celui viu, care, cu înţelepciune a zidit cerul şi pământul.

Sfânta Varvara cunoscând astfel pe adevăratul Dumnezeu i-a dispreţuit pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omeneşti.

Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, a predat-o autorităţilor romane care dezlănţuiseră prigoana împotriva creştinilor.

A fost chinuită şi a fost purtată în batjocura mulţimii prin cetate, găsindu-şi sfârşitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Mucenică Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o şi îşi vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe şi cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică şi moartea neaşteptată să nu-i răpească.

După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte şi a murit.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.

Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) şi a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, din părinţi credincioşi şi de neam bun. A primit o educaţie strălucită împreună cu fratele său Cosma, care fusese înfiat de familia Sfântului Ioan, fiind un copil sărac din Ierusalim.

Amândoi au fost învăţaţi de acelaşi dascăl, tot Cosma cu numele, răscumpărat din robie de tatăl Sfântului Ioan Damaschin, împreună cu alţi robi. Cosma era monah şi s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să îi dea un ucenic, fiu duhovnicesc, căruia să-i împărtăşească toată ştiinţa sa de carte, pe care o agonisise într-o viaţă de studiu.

Şi pentru că Ioan şi Cosma avuseseră parte de un astfel de profesor, au ajuns amândoi înţelepţi.

Sfântul Ioan Damaschin s-a retras în Mănăstirea "Sfântul Sava" de lângă Ierusalim şi s-a făcut cunoscut prin înţelepciunea sa desăvârşită, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), un curent eretic susţinut de Leon Isaurul.

Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaştilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut şi ca dogmatist şi imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat şi de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieţii ascetice. A trecut la cele veşnice la Mănăstirea "Sfântul Sava". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor Cerasela Bădiţă)

Afisari: 28