Statul african Burkina Faso sărbătoreşte Ziua naţională, în fiecare an, la 11 decembrie, dată la care, în 1958, a fost proclamată republica. Totodată, Burkina Faso celebrează anual şi ziua de 5 august, reprezentând Ziua Independenţei, în 1960.

Burkina Faso se află în Africa de Vest, având ca vecini: Mali, Niger, Benin, Togo, Ghana şi Coasta de Fildeş. Are o suprafaţă de 272.967 kmp şi o populaţie de 19.229.000 locuitori (estimare 2017 - http://worldpopulationreview.com). Negri sunt aproape 100%; circa 5.000 albi, majoritatea francezi.

Republică prezidenţială, Burkina Faso este împărţită în 13 provincii (colectivităţi teritoriale). Limba oficială este franceza. Culte: islamism 60,6%, creştinism 23,2%, animism 15,3%. Gradul de alfabetizare este extrem de mic, de numai 28,7%.

Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a XIV-a, Ed. Meronia, 2016, capitala ţării, Ouagadougou, este situată în partea centrală a ţării, pe platoul Mossi, dintre râurile Volta Albă şi Volta Roşie, la 302 metri altitudine şi are peste un milion de locuitori. Una dintre capitalele regatului Mossi-Ouagadougou (circa 1400 d.Hr.), reşedinţă administrativă a coloniei franceze Volta Superioară (1919-32 şi 1947-58), Ouagadougou este proclamat, în 1960, capitala noului stat independent.

Cea mai mare parte a ţării este ocupată de un podiş dispus în trepte, ce coboară spre fluviul Niger (nord-est) şi cade abrupt (200-300 metri denivelare) spre nord-vest, străbătut de o serie de lanţuri muntoase erodate (vârful Tenakourou 749 metri, altitudine maximă din ţară). Clima este tropicală, cu temperaturi medii anuale de 27°C (variaţii anuale foarte accentuate) şi precipitaţii neregulate, ce descresc de la sud (1.000 mm) spre nord şi nord-est (250 mm). Podişul este drenat de cele trei Volte (Neagră - 869 km, Roşie şi Albă) şi de afluenţii acestora. Vegetaţia este luxuriantă în anotimpul ploios, iar fauna, relativ bogată. Burkina Faso are un Parc Naţional şi mai multe Rezervaţii Naţionale.

Este principalul centru industrial al ţării, cu fabrici de bumbac, textile, confecţii, încălţăminte, decorticarea orezului, ulei de arahide. Un loc important în economia Capitalei îl ocupă artizanatul. Ouagadougou constituie punctul terminus al căii ferate care leagă ţărmul atlantic (Abidjan în Coasta de Fildeş) cu inima Africii şi punct de convergenţă a mai multor şosele care îl leagă cu ţările vecine; aeroport internaţional. Funcţia cultural-ştiinţifică este puţin dezvoltată: o universitate (Universite de Ouagadougou, fondată 1969), unica din ţară, şi colegiul Ecole Inter-Etats d'Ingenieurs de l'Equipement Rural (fondat 1968, cu participarea a 14 state africane francofone), şase institute de cercetare, Muzeul Naţional (cu o excelentă colecţie de măşti). În fiecare an, la sfârşitul lunii februarie se desfăşoară FESPACO (Ougadougou's Pan-African Film Festival), cel mai important eveniment de acest fel din Africa. Monumente: Palatul Moro-Naba, Palatul Prezidenţial, clădirile Parlamentului şi Guvernului, Catedrala ş.a.

Oraşe principale: Bobo Dioulasso, Koudougou, Banfora, Ouahigouya.

Triburile mossi, originare din est, stabilite în secolul al XI-lea pe teritoriul Burkinei Faso, întemeiază aici regatele Mossi-Ouagadougou, Yatenga şi Dagomba, care au de înfruntat expansiunea Imperiului Mali şi Songhai. Teritoriul ţării, devenit în 1896 colonia franceză Volta Superioară, inclus în Africa Occidentală Franceză (1904-1958), îşi proclamă, sub numele de Republica Volta Superioară, la 5 august 1960, independenţa. Primul preşedinte, Maurice Yameogo, este înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat militară, care-l aduce la putere pe lt.col. Sangoule Lamizana (3 ianuarie 1966).

La 4 august 1984, este adoptată, de către liderul politic al ţării, căpitanul Thomas Sankara (care a preluat puterea în urma loviturii de stat militare din august 1983), noua denumire a statului, Burkina Faso ("Patria oamenilor integri"). Preşedintele Sankara îşi pierde viaţa în timpul loviturii de stat din 15 octombrie 1987, care îl aduce la putere, în cele din urmă, pe căpitanul Blaise Compaore, ales în 1991 şef al statului şi reales în 1998, 2005 şi 2010. Referendumul din 2 iunie 1991 validează o nouă constituţie, alegerile parlamentare din 26 mai 1992 desfăşurându-se în cadrul unui sistem pluripartit. Războiul civil izbucnit în septembrie 2002 în Coasta de Fildeş determină în următoarele luni repatrierea a circa 350.000 de cetăţeni burkinezi aflaţi la muncă în ţara vecină şi tensionează în 2003 relaţiile dintre cele două state.

Blaise Compaore, preşedintele Republicii Burkina Faso (până în 2014), la cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei, în 2006

Economia este bazată pe o agricultură slab productivă, care concentrează circa 80% din populaţia activă. Se cultivă îndeosebi sorg, mei şi porumb (pentru consumul intern), apoi bumbac (principalul produs de export), arahide, trestie de zahăr. Burkina Faso dispune de un şeptel important între ţările africane (îndeosebi caprine - locul 7 în Africa, dar şi bovine şi ovine).

Din pădurile ţării se extrag anual peste 14.000 mc material lemnos (90% folosit drept combustibil). Există şi unele resurse de subsol, mai bine valorificat fiind aurul. Industria prelucrătoare (doar 10% din populaţia activă) este axată pe prelucrarea produselor agricole (egrenarea bumbacului, ţesături din bumbac, zahăr, bere, ţigarete ş.a.). Balanţa comercială - echilibrată la începutul anilor '90 - s-a depreciat începând cu 1998, principalii parteneri fiind Franţa şi trei ţări din regiune (Coasta de Fildeş, Senegal, Togo) la import şi China şi Singapore la export. Infrastructura este insuficient dezvoltată, influenţând, între altele, nivelul investiţiilor străine, ca şi turismul, domeniu cu un real potenţial.

Turismul este slab dezvoltat: doar 238.000 turişti străini. Predomină turismul de vânătoare şi pescuit. Principalele zone sau obiective: Ouagadougou, oraşele Bobo-Dioulasso (renumit pentru "Sărbătoarea Măştilor", care se desfăşoară în faţa moscheii), Koudougou (având în apropiere sate pitoreşti precum Goundi şi Sabou), Kaya, Ouahigouya; organizarea de partide de vânătoare; bogată vegetaţie şi faună (remarcându-se elefanţii) etc.

Cetăţean din Ouagadougou, Burkina Faso

Potrivit site-ului www.globi.ro, oraşul Bobo-Dioulasso, cunoscut în partea de vest a Africii pentru muzica şi viaţa de noapte, precum şi pentru că este localitatea de baştină a tobelor Djembe. O altă destinaţie turistică poate fi Gorom Gorom, centru urban cunoscut pentru târgul de joi şi pentru Centrul de Artizanat Feminin, locul în care localnicele îşi pot demonstra talentul în artă, sculptură şi olărit. Alte atracţii turistice sunt sculpturile în granit ale artiştilor din Loango, crocodilii din Sabou, mausoleul comemorând-o pe prinţesa Guimbi Outarra şi cascada naturală de la Banfora. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Andreea Onogea, editor online: Adrian Dădârlat)