Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca deţine o colecţie de peste 7.000 de bunuri legate de istoria farmaciei, multe medicamente, iar peste un sfert dintre recipiente păstrează conţinutul vechi, unele după reţete din antichitate.

Printre medicamentele păstrate se numără şi unele care erau foarte scumpe, chiar la echivalentul greutăţii lor în aur.

Muzeograful Ana Maria Gruia a declarat, pentru AGERPRES, că unul dintre aceste medicamente foarte scumpe era praful de mumie, despre care se credea că vindecă orice boală.

"Despre praful de mumie se credea că prelungeşte viaţa şi că vindecă toate bolile, era panaceu şi se vindea contra greutăţii sale în aur. Acesta este un exemplu de asociere nebazată pe nimic. Am avut recent un proiect de cercetare şi le-am trimis la super spectrometrie de masă şi analiză vreo 14 probe, printre care şi mumia. Aici scrie pulvis mumiae verae şi am trimis-o să vedem dacă e ceea ce se pretinde, dar analiza a ieşit ca neconcludentă", a precizat muzeograful Ana Maria Gruia.

Multe dintre medicamentele de odinioară erau simple, diverse substanţe, obiecte, părţi din diferite animale, dar erau unele şi foarte complexe, cum este cazul Teriaca, medicament existent încă din antichitate şi care era preparat din 64 de ingrediente, după o macerare timp de doi ani.

"Dintre preparatele celebre avem Teriaca, care este cel mai complex medicament pe care îl avem şi cel mai celebru. Din antichitate erau reţete secrete, dezvoltate în medieval şi premodern. Veneţia producea Teriaca cea mai scumpă, cea mai fină, se făcea cu ritual public, în piaţă, avea până la 64 de ingrediente şi dura doi ani să se macereze cum trebuie. Conţinea tot felul de plante, răşini şi minerale diverse. Elementele importante sunt carnea de viperă, dar, de fapt, elementul activ este opiul. Deci, dacă nu vindecă, măcar nu te doare... Era pentru toate - ciumă, holeră, pentru toate incurabilele", a explicat Ana Maria Gruia.

Şi afrodiziacele erau la mare căutare odinioară, iar unul dintre ele este Elixirul dragostei, un produs care era mai degrabă pentru cadouri.

"Elixirul dragostei e un afrodiziac. Era mai degrabă ca un cadou deosebit, care de fapt e un vin fiert şi condimentat cu scorţişoară, cuişoare, cardamol, nucşoară, piper, coajă de portocală şi zahăr sau miere, dar se vindea în aceste sticluţe produse în Transilvania, la glăjăriile locale, emailate, pictate manual, cu porumbei, cu inimioare, cupluri, iar în spate cu inscripţii. Era un cadou deosebit, putea să fie la ocazii romantice, dar şi la aniversări sau orice alte ocazii", mai spune Ana Maria Gruia.

Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca a fost redeschis publicului în 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naţionale, după ce în ultimii şase ani a fost închis pentru reabilitare şi după ce clădirea, Casa Hintz, a fost retrocedată fostului proprietar.

Casa Hintz a fost prima farmacie publică din Cluj, deschisă în jurul anului 1550. Această clădire istorică, care a găzduit Farmacia Mauksch-Hintz pentru aproape două secole, a fost recent renovată. Ca urmare a renovării, clădirea oferă publicului straturile istorice prin care a trecut, de la ruine romane şi fundaţii medievale, la picturi murale din secolul al XVIII-lea.

"Structura internă a farmaciei şi rolul fiecărei încăperi pot fi reconstituite. Iniţial, officina, adică magazinul farmaciei, se afla într-o sală decorată cu picturi baroce, ulterior fiind mutate în sala orientată către piaţă. La nivelul parterului, farmacia dispunea de un laborator şi o cameră de depozitare, accesibile farmaciştilor şi asistenţilor. Subsolul era folosit pentru stocarea lichidelor şi a substanţelor sensibile la variaţii de temperatură, iar podul servea la uscarea plantelor medicinale. Familia deţinătorilor farmaciei locuia la etaj", explica muzeograful Ana Maria Gruia, cu ocazia redeschiderii muzeului.

Muzeul Farmaciei s-a bucurat de succes din partea publicului, doar în prima lună de la redeschidere fiind vizitat de peste 4.500 de persoane, în creştere substanţială faţă de cei 10.000 de vizitatori înregistraţi înainte de renovare pe parcursul unui an întreg. AGERPRES / (A - autor: Marius Septimiu Avram, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)