REPORTAJ Între Palme d'Or și 'Palma de odor' - Patria cu miros de mucegai (GALERIE FOTO/VIDEO)
În timp ce cinematografia românească culege lauri internaționali pe covorul roșu de la Cannes, în inima Capitalei, ecranul pe care s-au proiectat marile capodopere ale lumii se dezintegrează încet, de ani de zile, în igrasie, urină și nepăsare.
Cinematograful Patria, un gigant modernist la momentul inaugurării, în 1935, cu peste 1.000 de locuri și proiectat de Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă, primește de ani de zile propria 'distincție' nedreaptă: Palma de odor - un focar de infecție, unde mirosul pestilențial de mucegai și fecale ține loc de cultură.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Așa suntem construiți ca neam, când unul de-ai noștri cunoaște gloria, imediat ne-o 'asumăm', un cuvânt de-andoaselea folosit excesiv și inutil în ultima vreme. Crește inima în noi ca nație, așa am făcut și facem în continuare cu Brâncuși, cu Nadia, cu Năstase, cu Hagi, cu Popovici, cu Mungiu, și pe alocuri, cu micuțele creiere mari care câștigă aur curat la concursurile internaționale de robotică, fizică sau matematică.
Dar astăzi trăim absurdul și paradoxul în stare pură, suntem în zodia lui Eugen Ionescu. România a devenit o forță cinematografică mondială, însă nu are un ecran funcțional acasă. Cristian Mungiu, singurul regizor român laureat cu marele trofeu de la Cannes, pentru a doua oară, nu are unde să organizeze premiera filmului Fjord acasă, la București.
'Dacă am mai reușit o dată să luăm un Palme d'Or - pentru că nu mi-a aparținut mie, ci cinematografiei române, am niște așteptări care nu se leagă de filmul meu. Eu am rugămintea și pretenția ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii și cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic stânjenitor că la 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acum și noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul acesta, în București. Avem nevoie ca statul să ne ajute', spunea Mungiu la 24 mai, la sosirea în țară.
În foaierul de la Cinema Patria, cuvintele sale capătă o greutate sinistră, ca un ecou, unde cinematografia primește doar întuneric, nepăsare și un miros insuportabil.
Dau ture de jur împrejurul Cinematografului Patria, fost Aro la începuturi, pe unde se formau cozile de sute de oameni la bilete, fără a mă apropia prea mult de intrarea principală. Un icnet interior de greață pornește involuntar de fiecare dată când tragi aerul acru și greu. Mirosul dejecțiilor umane e insuportabil.
Intru în discuții cu un om de-al locului, care știe multe. 'Aici era primul cinematograf al țării, aici se țineau premierele la toate filmele, cele mai importante. Sergiu Nicolaescu avea toate premierele aici. Și de o groază de timp se luptă ca niște câini, de ani de zile, ministerul cu primăria mare, cu primăria de sector și tot așa, de a ajuns totul o paragină. Dorm aurolacii pe acolo, au distrus tot', spune omul.
Blocat administrativ din anul 2015 sub pretextul riscului seismic, după tragedia de la Colectiv, Cinema Patria se află scriptic în administrarea Primăriei Sectorului 1, dar se află și pe listele de consolidare amânate în mai multe rânduri ale Primăriei Capitalei. În realitate este un teritoriu al nimănui: abandonat, nepăzit, vandalizat și devenit adăpost de noapte pentru oamenii străzii.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Intru în Cinema Patria, sau ce a mai rămas din el, relativ ușor. E nepăzit, neîncuiat. Trebuie să știi doar pe unde. Asta doar dacă îți dorești să vezi cum arată infernul, degradarea, hăul.
Vizitând aproape toate încăperile clădirii părăsite, inclusiv o parte din pod, mai puțin 'dormitorul' unui om al străzii, realizez că sunt mai multe căi de acces în cinema, la etaj existând mai multe uși deschise larg și ferestre fără geamuri sau tocărie. E libertate, să intre cine vrea. Dar cine vrea?
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Ușile masive din sticlă de care îmi aduc aminte din copilărie și prin care miile de bucureșteni intrau în 'Epoca de Aur' a cinematografiei, nu le găsesc. Clădirea a suferit modificări de-a lungul timpului. În plus e beznă, puținele geamuri de la parter sunt acoperite cu sute de straturi de afișe reclamă la șușanele artistice.
Intru printr-o laterală a sălii în ceea ce pare a fi o scenă dintr-un film cu atmosferă post-apocaliptică. Mirosul de excremente e luat de altul, la fel de greu, de igrasie, de umezeală. M-am surprins uitându-mă în dreapta și în stânga după Bacovia. Nici țipenie, doar atmosfera creată de el.
Scaunele tapițate au fost scoase de mult timp, mocheta la fel. În bezna sălii cinematografului Patria, dacă vorbești se formează ecou. Dar ciudat este că sunetul parcă se întoarce spre tine, cu vocea lui Jean Gabin în 'Mizerabilii'. Sau poate că vine din gura lui Alain Delon, în 'Clanul Sicilienilor'? Și totuși, ar putea fi și Liz Taylor pe acolo, în 'Cleopatra', și Ilarion Ciobanu în 'Columna', și Amza Pellea în 'Nea Mărin Miliardar' și Colea Răutu în 'Lupeni 29', și, și, și. Și peste toate se aud sute de mii de români care oftează, suspină și plâng când văd a treia, a cincea, a zecea oară 'Lanțul amintirilor', sau Yaadon Ki Baaraat.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Un perete gol, alb, în întunericul sălii, mă face să cred că acolo ar fi fost odată pânza care a făcut milioane de ochi să sclipească de fericire, milioane de guri să-și ridice colțurile în sus, milioane de dinți să se lase văzuți într-un hohot de nestăvilit sau milioane de guri să-și găsească perechea într-un sărut furat pe ascuns. Cine știe câte destine au fost scrise în întunericul acestei săli, cu luminile peliculei jucând pe pânza albă.
Așa e, într-acolo trebuie să fi fost magica pânză, pentru că sus, la etaj, în spate, se văd trei ferestruici prin care străbate lumina soarelui. Singura care mai intră acum în sală, spre deosebire de alte timpuri, când pe acolo alte lumi se revărsau și intrau în mințile oamenilor.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
În plus, bucata de perete alb se află deasupra scenei pe care a susținut un concert însuși George Enescu, în 1937.
Ies din sală și ajung în zona intrării principale, pe holul pe care erau instalate casele de bilete. De aici se aprovizionau șmenarii care vindeau la suprapreț biletele în Epoca de Aur, îmbogățindu-se. Unii au recunoscut-o public, alții sunt 'imaculați'.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Peste tot domnește haosul, igrasia, nepăsarea. Pereții au ciuperci negre pe ei, până la un metru înălțime. Mai peste tot sunt acoperiți cu graffiti. O singură ușă capitonată a rămas acoperită de catifea. Pe jos, mozaicul e plin de urme de apă, urină, alcool poate, după cutiile de bere care zac ici și colo.
La etaj, în zona în care era aproape imposibil să prinzi bilet, pentru că vizibilitatea era cea mai bună, găsesc într-o mică încăpere două seifuri. Cel mare cred că depășește câteva tone. Cineva a încercat cu un obiect de fier să îi zgândăre încuietoarea, dar mastodontul de fier fabricat în Austria s-a lăsat doar ușor zgâriat. Cel mic e și el nedesfăcut, deși e răsturnat și semnele de agresiune asupra lui sunt mai mari.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
În aceeași încăpere, câteva mii de documente păstrate de zeci de ani sunt împrăștiate pe jos. Se văd anii '˜50, '˜60, '˜70, și ștampile, și semnături. Sunt rapoarte, dări de seamă, inventare.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
La ușă zace un biblioraft, plin de documente. Din care aflu că în 31 decembrie 1961, la ora 16:30, cu câteva ore înainte de Revelion, subsemnații Elefteriu Constantin, responsabilul Cinematografului Patria, și Ene Maria, casieră, au făcut un proces verbal de predare - primire a stocului de bilete și a 'chitanților' pentru bilete date pe credit. Aproape 130.000 de bilete, într-un an. 130 de mii de visuri, 130 de mii de zâmbete, 130 de mii de povești, 130 de mii de lumi.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Zona balcoanelor e la fel de degradată, scaunele au dispărut, au fost scoase, trebuie să fii atent să nu cazi peste balustrade. Pe holuri și încăperi același haos generalizat, de parcă toate popoarele migratoare care ar fi trecut să vadă Yaadon Ki Baaraat s-au răzbunat pe tot ce au apucat, nemulțumite că au primit în schimb replica lui Gheorghe Cozorici către Mircea Diaconu în pelicula 'Un petic de cer', 1984: 'Și eu tot la Bicaz m-am însurat!'.
Vreau să ajung sus în cabina de proiecție, acolo unde arhanghelii dumnezeilor cinematografiei mișcau manete, puneau role, le lipeau, făceau scharful manual, potriveau sunetul pentru ca mai apoi să dea start 'lumii'.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Urci niște trepte în 'melc', destule și șubrede, deși sunt din piatră. Încăperi minuscule stânga dreapta, pe una dintre el se vede coama unor tubulaturi uriașe. Cred că e vorba despre sistemul de aerisire, modern în 1935, când ziarele vremii titrau că Cinema Aro, așa cum se numea pe atunci, beneficia de aer condiționat. Aveam să descopăr și restul ansamblului de climatizare mai târziu, în pod. Acolo unde chiar mi-aș fi dorit să fiu unul dintre zecile de porumbei aciuați, ca să elimin pericolul prăbușirii.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Găsesc în cele din urmă cabina de proiecție. Găzduiește două proiectoare de film, ambele distruse. Unul fabricat în Cehoslovacia arată parcă mai bine și în interior se mai pot vedea niște oglinzi curbate. Are un film vechi rupt, atârnat de el, ca o beteală ieftină într-un brad de Crăciun. De aici pornea fiecare miraj.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Ies din cinema ca de obicei, cu ochii mijiți de lumina soarelui orbitor, și cu sentimentul că aș fi asistat la cea mai grotescă peliculă văzută vreodată.
Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES
Ruinarea cinematografului Patria nu este doar un eșec administrativ, ci poate fi chiar oglinda unui paradox național revoltător. Clădirea care a pornit în perioada interbelică ca un simbol al avangardei și al modernismului european, o bijuterie arhitecturală menită să civilizeze și să adune elitele, și să bucure poporul, a fost coborâtă de nepăsare în cel mai degradant primitivism. Trăim absurdul suprem: ne umflăm piepturile de mândrie patriotică când îi vedem pe ai noștri pășind pe covorul roșu de la Cannes, însă, în inima Capitalei, îi așteptăm acasă, așa cum doar noi știm. Întindem sub picioarele culturii un covor de delăsare catastrofică și, blocați în propria neputință, asistăm la o realitate în care geniul artistic românesc este condamnat să se nască, paradoxal, exact din mizerie. Adormiți parcă într-un blestem istoric, visăm doar ca Testamentul lui Arghezi să se împlinească din nou între aceste ziduri uitate: 'Durerea noastră surdă și amară / O grămădii pe-o singură vioară, / Pe care ascultând-o a jucat / Stăpânul, ca un țap înjunghiat. / Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi'.
AGERPRES (A, AS-redactor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Ada Vîlceanu)
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.
Alte știri din categorie
REPORTAJ/Mureș: SIMFEST 2026 a transformat Târgu Mureșul într-o capitală a filmului și dialogului cultural
Festivalul Internațional de Film și Televiziune SIMFEST, ajuns la ediția a 23-a, care s-a desfășurat la Târgu Mureș în perioada 28 septembrie - 4 octombrie, și-a reconfirmat statutul de punte culturală între jurnalism de televiziune, cinematograf, fotojurnalism, pictură și activitate scriitoricească. Marele Premiu al ediției din 2026 a fost a
Covasna: Peste 40 de lucrări de artă grafică semnate de mari artiști ai secolului XX, expuse la Sfântu Gheorghe
Peste 40 de lucrări de artă grafică semnate de mari artiști ai secolului XX, printre care Constantin Brâncuși, Picasso, Dali, Chagall, Henri Matisse, Klimt, Renoir, Rodin și Modigliani, vor fi prezentate publicului în cadrul expoziției 'Marii artiști din epoca lui Brâncuși', care va fi vernisată sâmbătă, 10 octombrie, la Centrul de Cultură
Constanța: 22 de tineri interpreți din diverse zone etnofolclorice ale țării, la Festivalul 'Dan Moisescu'
Peste 20 de tineri interpreți, din diferite zone etnofolclorice, vor participa la o nouă ediție a Festivalului-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc 'Dan Moisescu', care se va desfășura pe 7 și 8 octombrie, la Constanța, au informat, luni, organizatorii. Potrivit Centrului Cultural Județean Constanța 'Teodor T.
ICR: Concursul de eseuri 'Eu și România' - la cea de-a IV-a ediție
Institutul Cultural Român anunță lansarea celei de-a IV-a ediții a concursului de eseuri 'Eu și România', adresat copiilor și tinerilor români din comunitățile istorice, inclusiv din Republica Moldova, precum și din diaspora. Potrivit unui comunicat al ICR transmis luni AGERPRES, competiția se adresează copiilor și tinerilor cu v&acir
Teleorman: Marele scriitor Zaharia Stancu, omagiat de Ziua Mondială a Educației
Marele scriitor Zaharia Stancu este omagiat luni, în județul Teleorman, de Ziua Mondială a Educației, cu ocazia împlinirii a 124 de ani de la naștere. 'Astăzi, de Ziua Educației, cinstim memoria uneia dintre marile voci ale literaturii române: Zaharia Stancu. Născut pe 5 octombrie 1902, în județul nostru, în comuna Salcia, mar
Patriarhul Daniel: Sportul este o componentă esențială în formarea integrală a copiilor și a tinerilor
Sportul reprezintă o componentă esențială în formarea integrală a copiilor și a tinerilor, a transmis, luni, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, într-un mesaj adresat cu prilejul festivității de premiere a câștigătorilor concursului anual tematic, organizat în cadrul proiectului național Centrul de activități cu tineretul Sf. I
Argeș: Pelerinaj la biserica din curtea SJU Pitești, unde a fost adus Brâul Maicii Domnului
Sute de credincioși s-au strâns, luni, la Biserica Sfântul Pantelimon din curtea Spitalului Județean de Urgență (SJU) Pitești, unde a fost adus Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia din Grecia. Programul religios, la care asistă atât localnici, cât și pelerini veniți din alte zone ale țării, a în
Iași/ Managerul Palatului Culturii: Giotto la Iași este un eveniment istoric, imposibilul făcut posibil
Giotto la Iași este imposibilul făcut posibil, a declarat, pentru AGERPRES, managerul interimar al Palatului Culturii - Complexul Muzeal Național ''Moldova'' Iași, Alexandru Constantin Chituță, despre una dintre cele mai importante opere ale pictorului italian, Popliticul, care ajunge pentru prima dată în România în cadrul SACRUM Iaș
Bihor: Salonul Internațional fotografic ''Via, vinul și bucuria de a trăi'', inaugurat în Cetatea Oradea
Aproape 200 de fotografii, realizate de artiști din România și din alte opt țări, sunt expuse în cadrul Salonului Internațional ''Via, vinul și bucuria de a trăi'', inaugurat la Centrul pentru Cultură și Civilizația Vinului ''Millesime'' din Cetatea Oradea. Potrivit unui comunicat transmis luni de or
Spectacolul ''Tartuffe'' de Moliere deschide a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru ''Toma Caragiu'' din Ploiești
Spectacolul ''Tartuffe'' de Moliere, în regia lui Vlad Massaci, producție a Teatrului Tineretului Piatra Neamț, deschide luni, de la ora 19:00, Festivalul Internațional de Teatru ''Toma Caragiu'' din Ploiești. Din distribuția spectacolului fac parte actorii Emanuel Becheru, Tudor Tăbăcaru, Elena Popa, Vale
Covasna: Corul 'Armonia' din Brăila, cu 155 de ani de tradiție, pe scena Festivalului Național 'George Sbârcea'
Formații corale din județele Covasna, Harghita și Brăila s-au întâlnit, în acest weekend, la Sfântu Gheorghe, la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Național Coral 'George Sbârcea', printre invitați numărându-se și corul 'Armonia' din Brăila, care a aniversat recent 155 de ani de existență.
Iași: Steagul de luptă al domnitorului Ștefan cel Mare, expus la Palatul Culturii
Steagul de luptă al domnitorului Ștefan cel Mare, datat 1500 și aflat în colecția Muzeului Național de Istorie a României, poate fi admirat, începând de duminică, la Iași, în cadrul 'SACRUM. Iași Art Festival'. Este pentru a doua oară în ultimii 70 de ani când piesa de patrimoniu este expusă la Iași.
Premieră la TNB duminică - spectacolul 'Livada de vișini', adaptare după A.P. Cehov, regia Horațiu Mălăele
Spectacolul 'Livada de vișini', adaptare după A.P. Cehov, în regia lui Horațiu Mălăele, are premiera oficială duminică, la Sala Studio a Teatrului Național 'I.L. Caragiale' din București. Potrivit unui comunicat transmis AGERPRES, 'Livada de vișini' face parte din programul 'Teatrokosmos - Pilonul marilor spec
Spectacolul 'Madrigal: Drumul Mătăsii', în premieră la București; actrița Rodica Mandache - invitat special
Spectacolul extraordinar 'Madrigal: Drumul Mătăsii', având-o ca invitat special pe actrița Rodica Mandache, va fi prezentat în premieră la București de Corul Național de Cameră 'Madrigal - Marin Constantin', dirijat de Anna Ungureanu, pe 3 octombrie, în Aula Magna a Universității Politehnica București. Potrivi
Olt: Obiecte folosite la prinderea pilonilor podului lui Constantin cel Mare, scoase din Dunăre
Obiecte din plumb care ar fi fost folosite pentru prinderea pilonilor din piatră ai podului peste Dunăre de la Sucidava - Celei, construit de Constantin cel Mare și inaugurat în anul 328, au fost descoperite în această săptămână în apa fluviului de arheologul scafandru Iuian Rusu și predate Muzeului Corabia, a anunțat, vineri, coordonatorul Se