'Obiecte cu poveste', o parte esențială a patrimoniului etnografic, teascurile pentru presat struguri vor putea fi admirate în cadrul unei expoziției dedicate lunii octombrie 2025, a informat, vineri, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.

Conform sursei citate, în colecțiile muzeului se regăsesc exemplare impresionante de teascuri, unele cu grinzi de până la 8,5 metri și o greutate de 2 tone. Acestea erau construite din lemn masiv, folosind tehnici ingenioase pentru a presa cantități mari de struguri.

'Cercetările specialiștilor au demonstrat că, abordând aspectele legate de cadrul ocupațional, satele aflate între Baia Mare și Seini, au pus un accent deosebit pe cultivarea viței de vie, aceasta tratată la același nivel cu agricultura și creșterea animalelor. Acest fapt s-a datorat, în primul rând, condițiilor pedoclimatice pe care zona le-a oferit. Ampelografii și etnologii au demonstrat atât vechimea cât și evoluția creșterii viței de vie pe tot teritoriul românesc. Studiind teascurile pentru obținerea mustului din spațiul românesc, doi cercetători de marcă, Nicolae Mironescu și Constantin Iliescu, au ajuns la concluzia că acestea au origine romană. Existența teascurilor cu grindă, mai ales în Transilvania este considerată de cercetători, ca fiind dovada exploatării viilor dacice de către romani' a explicat muzeograful Cristian Robescu.

Pentru evul mediu, istoricul David Prodan atrage atenția că documentele secolului al XVI-lea, referitoare la aceste domenii, subliniază că creșterea viței de vie și producția de vin se numărau printre veniturile considerabile ale domeniilor feudale între acestea numărându-se și domeniile Baia Mare și Seini, zonă din care provin teascurile aflate în colecțiile muzeului.

'Documentele medievale existente vorbesc și despre obligațiile iobagilor de aici printre care se afla și cea a vinului care se dădea în găleți (cubulus) sau puteau fi răscumpărate în bani (8 găleți sau 1 florin). Secolul XIX a rămas în amintire pentru localnici și prin vinul de calitate obținut din strugurii de aici, vin vestit prin calitatea sa în întreg imperiu austriac. Aflăm de la istoricul Borovvsky Samu că toate dealurile din zonă au fost replantate, la 1890, cu noi soiuri de struguri. Din păcate după 1910, viile din zonă au fost distruse de filoxeră, iar după aceea aici s-au replantat doar soiuri hibride mai rezistente la schimbările climatice. Într-un studiu etnografic referitor la teascurile de struguri, Janeta Ciocan și Gheorghe Robescu subliniază că prezența în număr foarte mare a acestor instalații tehnice populare sunt cele mai clare dovezi ale cantităților importante de struguri pe care le dădeau viile din zonele menționate' a spus Cristian Robescu.

Două tipuri de teascuri, care presau cantități mari de struguri, existau în această zonă viticolă din nordul Transilvaniei: teascul cu grindă și vană și teascul cu grindă și platformă.

'Indiferent de dimensiuni, teascul presupune existența a doi stâlpi verticali, bine ancorați în pământ, între care este prinsă grinda de presare aflată în plan orizontal. Această grindă este realizată dintr-un copac tăiat imediat după locul de bifurcare a ramurilor. La teascurile mari această grindă poate ajunge până la 8,5 m lungime și o greutate de 2 tone, așa cum are teascul aflat în colecția Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare. Prin bifurcarea grindei trece șurubul ancorat în pământ prin intermediul unei 'grape' de formă rotundă sau pătrată, încărcată cu bolovani pentru stabilitatea instalației. Teascurile mici au vană, numită 'meghelniță' în grai local în care se așează strugurii. Aceasta are formă paralelipipedică cu dimensiunile de aproximativ 70/50/60 cm capabilă să primească aproximativ 300-400 kg de struguri și este confecționată din lețuri de lemn puse la distanță de 2-3 cm pentru a permite mustului să curgă. Vana este așezată pe 'covată', o bucată masivă de lemn ce are săpat pe margini un șanț care dirijează mustul spre vasul în care este colectat' amintește Cristian Robescu.

Teascurile cu șurub erau folosite de proprietarii care dețineau suprafețe mari de vie.

'Teascul cu șurub și platformă are aceleași componete, doar că vana este înlocuită de o platformă cu dimensiunile de 2/2,5 m. Platforma este confecționată din grinzi de stejar fasonate cu barda pe patru fețe, iar pe una din fețe, grinzile au capetele lăsate mai înalte. Între aceste grinzi se punea stuf și se strângea cu șuruburi amplasate la cele patru colțuri. Stuful se uda cu apă fierbinte, se umfla și făcea ca platforma să devină impermeabilă, mustul fiind dirijat spre o scurgere unde se afla vasul de colectare al mustului. Strugurii erau așezați pe platformă în forma unui cub, deasupra căruia se puneau scânduri peste care presa grinda. Aceste teascuri erau folosite doar de cei care aveau suprafețe mai mari de vie. Teascurile cu platformă erau construite întotdeauna la marginea viei, iar cele cu vană se găseau adăpostite în șură.Cei care aveau doar o vie mică se foloseau de teascuri simple manuale. Acestea aveau o vană de formă rotundă sau paralelipipedică, iar strugurii erau presați cu ajutorul unui șurub metalic', a spus muzeograful Cristian Robescu. AGERPRES /(AS-redactor: Leontin Cupar, editor: Karina Olteanu, )

Sursa foto: Muzeul Satului Baia Mare/Facebook.com