Aproximativ două tone de sticlă artizanală, câteva sute de kilograme de plumb și mii de ore petrecute la realizarea și asamblarea bucăților de sticlă colorată manual au fost necesare pentru construcția celei mai mari cupole-vitraliu din lume, care acoperă clădirea Bibliotecii Județene 'Antim Ivireanul' din Râmnicu Vâlcea.

Creația, înregistrată ca 'cel mai mare vitraliu sub formă de dom' de către Academia Recordului Mondial din Statele Unite ale Americii în anul 2020, îi aparține artistului plastic local Gheorghe Dican, care spune că această lucrare monumentală a fost 'o nebunie' pe care nu ar mai repeta-o.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

Povestea realizării acestei lucrări de artă monumentală s-a scris în urmă cu mai bine de 20 de ani, la începutul anilor 2000, când, după mulți ani de insistențe și diligențe, este, în sfârșit, aprobată construirea unui sediu propriu pentru Biblioteca Județeană 'Antim Ivireanul', găzduită până atunci în diverse clădiri mai mult sau mai puțin improprii pentru o astfel de instituție. Autoritățile din Vâlcea de la acea vreme au dorit ca noua 'casă a cărții' din Râmnicu Vâlcea să fie una emblematică pentru județ și au decis să îi adauge un element de arhitectură care să o particularizeze. Inițial și-au propus realizarea unui vitraliu plafon, pentru ca, la final, acesta să fie integrat într-o cupolă și să devină parte a acoperișului.

Niciodată, însă, nici autoritățile locale de la acea vreme și nici artistul care l-a realizat nu s-au gândit și nici nu și-au propus ca acesta să fie un record mondial. De altfel, creatorul lui, Gheorghe Dican, nu lucrase niciodată până atunci vitralii, lucrarea amintită fiind prima și singura de o asemenea dimensiune - 142 de metri pătrați - realizată în cariera lui artistică.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

'Acum, dacă mă uit în spate, a fost o nebunie, pentru că, sincer, nu m-aș mai pune în situația de atunci. Erau alte vremuri, aveam și altă vârstă și de fiecare dată când ai în față necunoscutul, consideri că este și o provocare. Și pentru mine a fost o provocare această lucrare. Lucrez de 36 de ani la Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea, care este peste stradă de această clădire, și mă gândeam tot timpul ce ar fi să fac eu această cupolă, dar mă gândeam, la fel, ce ar fi fost să fi făcut altcineva treaba asta', povestește Gheorghe Dican.

Provocat de un prieten cu o firmă de construcții să facă o estimare de preț pentru o asemenea lucrare, pictorul Gheorghe Dican s-a apucat astfel să învețe tainele vitraliului și, mai bine de un an înainte să înceapă construcția vitraliului, a exersat această tehnică veche fabricând sticlă manual într-un mic atelier de la periferia orașului.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

'Am învățat să fac sigur sticla, împreună cu sticlarii de la o fabrică din apropierea Râmnicului și, cu ajutorul lor, am reușit să-mi confecționez sticla cu mult timp înainte de începerea lucrării. Nu am mai făcut niciodată vitralii până când nu am aflat de construcția bibliotecii. După aceea am avut posibilitatea ca timp de un an de zile să exersez. Luam comenzi să văd ce se întâmplă și să deprind toate tainele vitraliului în așa fel încât, la momentul când s-a decis că eu voi face această cupolă, aveam o echipă pregătită să înceapă această lucrare, pentru că a face vitralii înseamnă să lucrezi în echipă', adaugă artistul vâlcean.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

Cu o echipă formată din patru oameni, dar și cu sprijin din partea autorităților, a constructorului și proiectantului, Gheorghe Dican a început, în 2003, realizarea vitraliului, având în minte doar o imagine de ansamblu despre cum ar putea să arate lucrarea la final și cu multe provocări, pentru că, deși această tehnică este veche și de sute de ani - în lume sunt realizate pentru construcțiile mari vitralii în diferite forme, ca ferestre sau luminatoare -, puțini au fost cei care s-au încumetat să îl facă sub forma de cupolă.

'Atunci când proiectantul a realizat această cupolă, a trebuit să vedem dacă poate să susțină greutatea vitraliilor și, de asemenea, greutatea protecției vitraliilor, pentru că vitraliul este împachetat, este în formă de sandwich, iar de o parte și de alta sunt două sticle duplex, care fiecare dintre ele are câte două părți de sticlă a câte trei milimetri fiecare. Deci este extrem de bine protejat. Și la margine sunt împachetate, așa cum se fac pachetele pentru geamurile termopane. Practic termoizolarea și hidroizolarea clădirii se asigură din start prin acest procedeu tehnic, pe care nu-l știau cei dinainte. Nici nu aveau cum să-l știe pentru că nu exista până acum 30-40 de ani această tehnică a termopanului. Noi am reușit să băgăm aceste vitralii în termopan și ele sunt susținute pe margini în așa fel încât să nu se întâmple nimic. Sunt două tone de sticlă de vitraliu și plumb pe acoperiș, dar iată că au trecut 20 de ani și rezistă', a precizat creatorul celei mai mari cupole-vitraliu din lume.

Astfel, îmbinând tehnica veche a vitraliului cu cea nouă a termopanului, de altfel și unul dintre motivele pentru care această cupolă-vitraliu este considerată acum unică în lume, în vara anului 2004, la aproape un an și jumătate de la începerea lucrării, aceasta era gata. Era și un moment emoționant pentru toți cei implicați, inclusiv pentru artist, care nu a știut până aproape de finalizarea montării pieselor lui cum va arăta acesta.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

'Toți, inclusiv eu, nu știam cum va arăta acest vitraliu piesă cu piesă în locul acesta în momentul când se făcea montajul. Era echipa de la mine și cu echipa de muncitori care făceau termopanele și nu înțelegeau ce este ăsta, pentru că arăta foarte rău jos, piesă cu piesă. Dar când au început să monteze - prima dată au făcut partea din mijloc, cu motivul solar, după aceea, încet, încet celelalte motive - și când a început să se lege imaginea, să se formeze ceva, am avut o surpriză extraordinară când am intrat pe ușă și m-au aplaudat. Și acum am emoția aceea, că era ca la un spectacol atunci când după ce se termină reprezentația îl cheamă pe regizor în fața scenei să-l aplaude lumea. Atunci mi-am dat seama că, da, în sfârșit am realizat ceva', mărturisește artistul vâlcean.

Uimire și încântare este și ceea ce simt mulți dintre cei care pătrund și acum în biblioteca din Râmnicu Vâlcea, chiar dacă au trecut 21 de ani de când vitraliul a fost arătat lumii. Anual, în jur de 1.000 -1.500 de turiști vin special în instituție pentru a-l vedea, dar, paradoxal, cei mai mulți sunt străini, care au aflat despre el după ce a fost înregistrat ca fiind cel mai mare din lume. O spune chiar autorul lucrării, oarecum resemnat la ideea că 'nimeni nu e profet în țara lui'.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

'Țin foarte mult la ea. Îmi amintesc că un coleg de-al dumneavoastră din presă spunea că și dacă numai asta aș fi făcut, tot rămâneam într-un fel în memoria oamenilor', adaugă el zâmbind.

'Datorită faptului că vitraliul a fost omologat ca record mondial de către o organizație din Statele Unite ale Americii, în anul 2020, această locație a devenit tot mai virală - ca să folosesc un termen modern - și vin foarte mulți oameni doar pentru a vedea această minunăție care ține loc de acoperiș sediului bibliotecii. Sunt și români, sunt și străini. De obicei ei vin atunci când tranzitează orașul Râmnicu Vâlcea și se opresc pentru scurtă vreme pentru a admira acest vitraliu. Turiștii străini vin fie în grupuri restrânse, familii, fie vin în grupuri mai largi, în excursii organizate. Sunt și oameni care lucrează în domeniul educației adulților și care participă în diverse proiecte cu finanțare europeană. Mulți spun 'wow' atunci când văd pentru prima dată vitraliul. E o exclamație cât se poate de firească, aș zice. Noi ne-am obișnuit cu el, e parte din noi, pentru că, da, biblioteca se identifică, dacă vreți, cu acest vitraliu și ne-a ajutat foarte mult să ne creștem notorietatea, vizibilitatea', ne spune și directorul Bibliotecii Județene 'Antim Ivireanul' Vâlcea, Alina Nicola.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

Desfășurat pe o suprafață de 142 de metri pătrați și structurat în șapte cercuri concentrice împărțite în 168 de module așezate la o înălțime de circa 30 de metri de baza edificiului, vitraliul 'Facerea Lumii' înglobează în simbolistica lui primele manifestări ale Creației Divine: aerul (duhul), focul (lumina), pământul și apa. În partea de jos a cupolei se află 12 cercuri în care sunt reprezentate tot atâtea compoziții ce ilustrează principalele tipuri de scriere cunoscute. Următorul registru al vitraliului cuprinde lumea aștrilor și a semnelor geometrice, iar motivul central al cupolei îl reprezintă discul solar. Simbolistica folosită de autor amintește într-o oarecare măsură și de ceramica de Horezu, care este parte a patrimoniului cultural imaterial al lumii.

'Da, m-am jucat cu lumina, dar atunci când am reușit să văd proiectul, mi-am dat seama că seamănă cumva și cu ceramica de Horezu, pentru că dacă vă uitați mai atent are ceva din aceste meandre care se întâlnesc pe celebra ceramică de Horezu. Deci, iată că are și ceva local, de inspirație etnografică din zonă. Nu spune nicio poveste. Este o reprezentare de simboluri care pot să creeze o emoție, să creeze o stare, să amintească faptul că evoluția civilizației umane se bazează pe cunoaștere, pe știință, pe cultură, pe Lumina Divină', spune despre opera lui chiar artistul Dican.

Foto: (c) CATALIN SOCI / AGERPRES FOTO

Un alt detaliu important al acestui vitraliu-cupolă este că intensitatea și nuanțele culorilor se schimbă în funcție de poziția soarelui pe cer, iar cel mai indicat moment pentru a-l putea admira în toată splendoarea lui este în jurul prânzului, când soarele este chiar deasupra cupolei, după cum recomandă chiar reprezentanții instituției de cultură din Râmnicu Vâlcea'. AGERPRES/(AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ada Vîlceanu)