Cei doi meșteri olari care au mai rămas în comuna Vlădești, Eugen și Violeta Pătru, sunt propuși să devină tezaure umane vii, o recunoaștere binemeritată pentru această familie care de câțiva ani menține singură o tradiție pe cât de veche pe atât de rară în România - ceramica albă dacică.

În județul Vâlcea, olăritul este de mulți ani ridicat la rang de artă și parte esențială a patrimoniului cultural imaterial românesc, iar centre precum Horezu, Lungești sau Vlădești sunt repere importante pe harta ceramicii din România. Cu excepția zonei Horezu, unde ceramica tradițională a înflorit în ultimul deceniu, în celelalte localități din județ acest meșteșug a început însă încet, încet să se piardă, odată cu vechii meșterii.

Este și cazul comunei Vlădești, care pe vremuri era un important centrul de olărit al județul Vâlcea. Din zecile de familii, câte erau la mijlocul secolului trecut, acum a mai rămas doar una singură care mai face oale în mod tradițional, după tehnici folosite încă de pe vremea dacilor și care nu se mai regăsesc în niciun alt centru din țară.
 

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Pe soții Eugen și Violeta Pătru i-am întâlnit în sfârșit de săptămână la ''Cocoșul de Hurez'', marea sărbătoare a ceramicii românești de la Horezu, unde sunt nelipsiți an de an. Printre standurile zecilor de olari veniți din toată țara, al lor se remarcă imediat. Ceramica lor e unică în tot târgul și se distinge atât prin culoarea albă a vaselor, cât și prin simplitatea decorului de pe ele.

''Față de ceramica de Horezu, de exemplu, la cea de Vlădești diferă total tehnica de lucru. Noi ne mândrim cu ceramica noastră albă, tradițională, ceramica angobată. În plus nu are nimic, are doar ceva diferit. Avem un decor mult mai simplu, folosim numai motive tradiționale - spirala, brăduțul, valul - care reprezintă tot ce e necesar, esențial pentru o viață terestră'', explică meșterul Eugen Pătru.

Aspectul caracteristic ceramicii de Vlădești este obținut prin tehnica specifică acestui centru, de a ''scălda'' vasele în caolin (humă albă), ulterior vasele fiind ornamentate cu smalț sau glazură. Un alt element specific ceramicii de Vlădești este și lutul folosit, care, spre deosebire de alte zone, are o compoziție ce îi dă o rezistență mai mare la ardere, astfel că vasele pot fi folosite fără teama că puse direct pe flacără ar putea crăpa.

''Lutul îl luăm din malurile noastre. Se găsește sub formă de filon. Trebuie să știi să-l găsești și să-l alegi, să-l sapi, să-l duci acasă pe perioada de vară, toamna. Pe perioada de iarnă îl udăm să degere și prin îngheț și dezgheț devine mult mai ușor de prelucrat. Noi ni-l preparăm, îl băgăm la malaxoare. Bine, avem tehnici rudimentare, tradiționale, nu-l facem barbotină să-l strecurăm. Cât de cât am moștenit și tradiția acesta cu prelucrarea lutului și încercăm să menținem tradiția din moși-strămoși'', continuă ceramistul.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Electrician de meserie, Eugen Pătru spune că s-a apucat de olărit tocmai pentru că meșterii ceramiști locali au dispărut. A învățat tainele acestui meșteșug de la socrul său, Dumitru Schiopu, unul dintre cei mai renumiți olari ai Vâlcii, care l-a deprins la rândul lui de la tatăl și unchii săi și chiar a avut o contribuție deosebită atât la păstrarea liniei tradiționale a ceramicii locale, cât și la îmbogățirea ei prin adăugarea de compoziții inspirate din realitățile cotidiene. Astfel, pe lângă oale, ulcele, căni și ulcioare în culoarea albă, familia Pătru realizează acum și diferite obiecte de uz casnic și figurine din lut colorat, la fel de apreciate și căutate de cunoscători. Au deschis chiar și o școală de olărit, unde cei tineri din localitate să poată învăța să lucreze lutul în mod tradițional. Lipsa unor resurse care să-i motiveze însă i-a determinat pe mulți dintre cei care au trecut prin atelierul de la Vlădești să se îndrepte către alte meserii mai bănoase.

''Avem băieții noștri, care știu să lucreze foarte bine, dar ei fiind tineri, cu familie, cu copii, au nevoie de bani și au alte joburi care sunt plătite mult mai bine decât dacă ar practica olăritul. Știu să facă și e o alternativă pentru viitor. Alții nu avem... E cam dificil să înveți și în primul rând să te apuci de o meserie din asta nouă. Trebuie să faci investiții, trebuie un timp oarecare să înveți și în perioada aceasta totul se învârte în jurul banului. Avem un atelier de olărit la Vlădești în cadrul Căminului Cultural. Am învățat copii de la Școala Generală din Vlădești, dar până în clasa a VIII-a. După ce îi formezi până într-a opta, pleacă și nu se mai întâlnesc cu roata olarului'', spune meșterul olar din Vlădești.

Ceramica de Vlădești este însă căutată, adaugă ceramistul, care vede un viitor pentru acest meșteșug doar dacă se vor găsi și soluțiile pentru a-i ajuta financiar pe cei tineri.

''Exact cum avem noi un decor - valul - care reprezintă urcușurile și coborâșurile în viață, așa e și cu ceramica. Sunt urcușuri, unde ceramica se caută și sunt și coborâșuri, unde te duce aproape spre zero. Acela este momentul nefast pentru un olar, când nu mai are vânzare și nu mai are din ce trăi. La Vlădești, în timpul războiului și după război erau vreo 60-70 de familii care lucrau ceramică. Apoi a venit industrializarea aceasta forțată - combinate, fabrici - și au fost nevoiți să renunțe la prelucrarea lutului, la olărit, pentru că era mult mai bine plătit un loc de muncă într-o fabrică. Era un loc stabil, ieșeau cu o vechime, ieșeau cu pensii, pe când cu olăritul dacă nu îți plătești dările către stat, nu ai nici pensie, nici asigurări sociale, de sănătate... nimic. Dacă s-ar găsi o organizație, un departament, care să îi sprijine în perioada în care învață și să-i ajute cu investițiile de la început, s-ar putea să se găsească unul, doi, trei, cinci care să se apuce de olărit, dar așa singuri, pe cont propriu, nu cred că vor face nimic, pentru că și noi suntem impozitați exact ca un comerciant. Ne iau 10% din profit. Deci, părerea mea e că ar trebui ajutați cumva tinerii'', adaugă ceramistul vâlcean.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Fiind singurii olari din țară care mai fac acest tip de ceramică, cei doi olari din Vlădești au fost propuși anul acesta de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea la titlul de ''Tezaur uman viu'' și urmează să afle luna aceasta dacă au reușit sau nu să convingă Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Ministerul Culturii că au parcurs toate etapele de realizare a ceramicii tradiționale și că duc cu adevărat mai departe acest meșteșug ancestral.

În prezent, singurul tezaur uman viu în acest meșteșug din Vâlcea este ceramistul horezean Sorin Giubega, care a primit această recunoaștere în 2022, la aniversarea unui deceniu de când tehnica de prelucrare a ceramicii de Horezu a fost inclusă în patrimonial imaterial UNESCO. AGERPRES / (AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Marius Frățilă, editor online: Gabriela Badea)