Literatura română contemporană pare să fie mai bine integrată în circuitul internaţional, atât datorită sprijinului instituţional constant, cât şi promovării prin festivaluri, traduceri, rezidenţe, reviste, dezbateri publice, declară Lora Nenkovska, traducătoare şi lector de limba şi literatura română la Universitatea "Kliment Ohridski" din Sofia, într-un interviu acordat AGERPRES.

Deşi a studiat mai multe limbi balcanice în cadrul Facultăţii de Filologie din Sofia, ea dezvăluie în acest interviu ce a determinat-o să studieze limba română şi vorbeşte despre proiectele pe care le derulează în România şi Bulgaria.     

Pasionată de limba şi literatura română, Lora Nenkovska spune că urmăreşte constant piaţa de carte din România, dar şi stagiunile teatrale sau ce se discută în spaţiul cultural. S-a aflat de curând în România, unde a primit o bursă de traducere oferită de New Europe College.

A tradus în limba bulgară operele a peste 30 de poeţi, prozatori şi dramaturgi români contemporani printre care se numără Andreea Răsuceanu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Max Blecher, Simona Popescu, Mircea Eliade, Matei Vişniec, Filip Florian, Ioan Groşan, Petru Cimpoeşu şi alţii, contribuind la o receptare mult mai consistentă a literaturii române contemporane în societatea bulgară şi la o extindere substanţială a zonei de interacţiune culturală româno-bulgară.

Lora Nenkovska a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria F "Promovarea culturii", ce i-a fost înmânat de către ambasadoarea României la Sofia, Brânduşa Predescu, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la 8 aprilie la sediul ambasadei. Această prestigioasă decoraţie a fost conferită de Preşedintele României în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută la promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti în Bulgaria, prin activitatea sa de peste 15 de ani în calitate de lector şi traducător literar de limbă română, precum şi la consolidarea legăturilor culturale dintre cele două state.

AGERPRES: De ce limba română? 

Lora Nenkovska: Dintr-o întâmplare fericită, am ales să studiez Studii Balcanice la Universitatea din Sofia, în ideea de a învăţa mai multe despre ţările vecine şi pentru că eu cred că limba şi literatura sunt cele mai bune căi prin care poţi cunoaşte alte culturi. Programul oferit acolo m-a atras foarte mult. Au trecut foarte mulţi ani de atunci şi pot spune că nu am regretat nici măcar o clipă alegerea făcută. Acolo studiam mai multe limbi balcanice, literatură, istorie, multă lingvistică şi multe discipline interesante de culturologie. Întâlnirea mea serioasă cu limba şi cultura română a avut însă loc spre sfârşitul studiilor, când am obţinut o bursă scurtă oferită de Universitatea din Timişoara. Atunci m-am orientat definitiv către limba română. După ce am terminat prima facultate, am continuat cu Filologia română şi, în paralel, am urmat un doctorat având ca temă de cercetare manuscrisele româneşti medievale. Astfel, treptat, am acumulat cunoştinţe, voiam să ştiu şi mai multe, iar limba română s-a transformat pentru mine într-o alegere conştientă, profesională.

AGERPRES: Care a fost prima traducere din limba română pe care aţi făcut-o?

Lora Nenkovska: Primele mele traduceri din limba română publicate au fost texte de Ioan Groşan, Adela Greceanu, Cosmin Perţa, Teodor Dună, Claudiu Komartin. Au apărut într-o revistă literară din Bulgaria, într-un număr pe care l-am pregătit împreună cu alţi trei colegi de-ai mei, în anul 2008, imediat după ce m-am întors de la bursa pentru traducători în formare de la Mogoşoaia. De fapt, datorită acestui program al Institutului Cultural Român şi muncii excelente pe care o face Florin Bican, toţi cei care am făcut parte din acest program am avut ocazia să cunoaştem îndeaproape literatura română şi teatrul românesc contemporan. Iar primul roman pe care l-am tradus a fost "Simion Liftnicul" de Petru Cimpoeşu, care a apărut în 2009.

AGERPRES: Cum vă alegeţi traducerile, în contextul în care sunteţi unul dintre acei traducători rari care fac toate eforturile posibile pentru a urmări ce se întâmplă pe piaţa de carte a ţării din a cărei literatură traduceţi?

Lora Nenkovska: Nu ştiu dacă pot descrie exact cum îmi aleg cărţile pe care le traduc. Sunt multe aspecte care m-ar putea atrage la o carte. Uneori mă atrage vocea narativă, acel ton inconfundabil care te prinde încă de la primele pagini. Alteori poate fi o temă care mă preocupă personal sau un stil care mă provoacă profesional. Contează, de asemenea, şi cum simt că ar rezona cititorii din Bulgaria cu cartea respectivă, dacă va deschide un dialog, dacă va spune ceva relevant dincolo de graniţe.

Oricum, nu aleg niciodată doar cu mintea sau doar cu inima. Ideal e când se întâlnesc ambele şi găsesc un text care mă şi emoţionează, dar îmi şi oferă spaţiu de lucru, de reflecţie. Cred că mai degrabă este vorba de un proces care porneşte, de cele mai multe ori, dintr-o reacţie personală, trebuie să simt o legătură autentică cu vocea autorului, cu lumea pe care o construieşte, cu felul în care sună fraza în limba română.

Urmăresc constant ce se întâmplă pe piaţa de carte din România, aşa este, citesc reviste literare, stau cu ochii pe apariţiile noi, dar şi pe ce se joacă în teatre sau ce se discută în spaţiul cultural. Mă interesează nu doar cărţile deja validate de premii sau critică, ci şi vocile noi, care aduc altceva, un ritm diferit, o temă curajoasă, o formă proaspătă.

Simt nevoia să fiu la curent cu tot ceea se întâmplă în viaţa literară românească, nu doar din pasiune, ci şi pentru că predau literatură, iar acest contact constant cu actualitatea literară din România mă ajută să fiu conectată la dinamica şi direcţiile în care evoluează literatura română contemporană. E un domeniu care mă preocupă profund, atât profesional, cât şi personal.

AGERPRES: Care a fost cea mai grea traducere din limba română pe care aţi făcut-o până acum? 

Lora Nenkovska: Îmi este greu să mă gândesc la traduceri prin prisma dificultăţilor şi a dilemelor de traducere pe care le-au provocat. Cred că nu există traducere uşoară. Însă pot spune că cea mai dificilă traducere este întotdeauna cea la care lucrez în momentul de faţă. Îmi plac dificultăţile pe care le întâlnesc şi provocările pe care mi le oferă textele. Îmi place să descopăr citate interioare, să mă lupt cu sintaxa, să analizez motivaţia personajelor.

Iar acest lucru este întotdeauna cel mai complicat atunci când te afli încă în interiorul unei cărţi, când deciziile trebuie luate pe loc, aici şi acum, iar de ele depinde echilibrul fragil şi păstrarea tuturor aspectelor textului.

AGERPRES: Aveţi, de asemenea, şi o rubrică de poezie pe care o semnaţi într-o revistă culturală din Bulgaria, "Reportaje poetice din România", în revista "Literaturen Vestnik". Care au fost poeţii români pe care i-aţi tradus cel mai recent pentru această rubrică şi cum anume i-aţi ales? 
 
Lora Nenkovska: Da, este unul dintre proiectele mele de suflet. Din păcate, nu dispun de suficient timp pentru a putea prezenta mai mulţi autori în reportajele poetice dedicate României. Ideea cu care am pornit această rubrică, în care prezint selecţii din poemele unor poeţi români şi un interviu cu fiecare dintre ei, a fost să creez un spaţiu în care oamenii interesaţi de poezie să poată descoperi ce se întâmplă în poezia română contemporană. Şi, de fapt, rubrica chiar a fost primită foarte bine. După fiecare reportaj primesc multe mesaje, deci cred că este nevoie de aşa ceva. 

Ca traducător, cred că este foarte important ca o literatură tradusă să fie cu adevărat prezentă în spaţiul cultural al altei ţări, iar acest lucru implică mult mai multe aspecte, nu doar traducerea cărţilor. Este necesar ca această literatură să fie accesibilă prin diferite canale. În acest sens, cred că revistele literare, emisiunile şi festivalurile sunt foarte importante pentru a atrage atenţia publicului.

Până acum am reuşit să realizez patru reportaje, cu Andrei Dosa, Anastasia Gavrilovici, Moni Stănilă şi Radu Vancu. Am planificat încă două, la care lucrez în prezent şi sper să reuşesc să le finalizez anul acesta.

AGERPRES: Aţi fost recent în România pentru o rezidenţă care v-a fost acordată de New Europe College (NEC), povestiţi-ne despre ce a fost vorba.  

Lora Nenkovska: Da, am petrecut câteva săptămâni la NEC ca bursieră în cadrul programului "Tandem - traducător şi scriitor". Acest program, oferit de NEC, constituie o oportunitate extrem de valoroasă pentru toţi cei care lucrăm în domeniul traducerii literare. Condiţiile sunt excelente. Traducătorul şi scriitorul au la dispoziţie timp şi spaţiu pentru a lucra împreună. Am primit bursa în tandem cu Bogdan-Alexandru Stănescu şi am lucrat - încă lucrez - la traducerea romanului său "Abraxas".

AGERPRES: Aţi avut timp, pe lângă spaţiul alocat traducerii, să vă întâlniţi şi cu alţi autori, editori români, cu ocazia celor câteva săptămâni petrecute în Bucureşti, pentru bursa de la NEC?
Lora Nenkovska: Da, am avut şansa să mă întâlnesc cu scriitori, editori şi poeţi, să merg la numeroase spectacole de teatru şi, în cele din urmă, să asist live la performance-urile poetice organizate de Cosmin Perţa. Am fost invitată şi la un club literar unde s-au discutat operele Dubravkăi Ugresic, sunt o fană mare a Dubravkăi. Cred că acest tip de rezidenţe pentru traducători oferă mult mai mult decât se vede la suprafaţă şi ne ajută să intrăm cu adevărat în ritmul vieţii culturale locale, să ne conectăm profund cu mediul literar.

AGERPRES: Cunoaşteţi suficient de bine, cred, atât piaţa literară din Bulgaria, cât şi pe cea din România, sunt mai degrabă asemănătoare sau mai degrabă diferite cele două literaturi? 

Lora Nenkovska: Cred că există multe asemănări între cele două literaturi, atât prin temele abordate, cât şi prin nevoia de a reflecta asupra unei istorii recente complicate. Şi, totuşi, dacă ar fi să vorbesc despre o diferenţă culturală semnificativă, aş spune că literatura română contemporană pare să fie mai bine integrată în circuitul internaţional, atât datorită sprijinului instituţional constant, cât şi printr-o deschidere mai mare spre experiment şi asumare. În România simt o vitalitate aparte, o efervescenţă care vine nu doar din conţinut, ci şi din felul în care literatura este promovată şi susţinută, prin festivaluri, traduceri, rezidenţe, reviste, dezbateri publice.

În Bulgaria, din păcate, susţinerea instituţională pentru literatură şi mai ales pentru literatura tradusă este mai limitată. Avem autori excepţionali, dar adesea vocile lor ajung mai greu la public sau peste graniţă. Cred însă că schimbul cultural activ între cele două spaţii - prin traduceri, colaborări, proiecte comune - poate diminua aceste diferenţe şi poate aduce literaturile noastre mai aproape una de cealaltă, în mod firesc şi viu.

De asemenea, mi se pare că în România există o societate civilă mai puternică şi scriitori mai activi în raport cu problemele sociale şi politice. Vocea autorilor români este adesea prezentă în spaţiul public, în dezbateri, în luări de poziţie clare, iar literatura însăşi, în multe cazuri, devine un instrument de reflecţie critică asupra realităţii.

AGERPRES: România nu stă foarte bine la capitolul traduceri din autori bulgari contemporani, deşi au început să apară mai multe titluri în ultimii ani, în special cărţile lui Gheorghi Gospodinov fiind foarte apreciate. Cum stă Bulgaria la capitolul traduceri din limba română, în general? 

Lora Nenkovska: Aş putea spune că literatura română este bine reprezentată în acest moment. În ultimii douăzeci de ani au fost traduse peste 90 de titluri semnate de autori români. Bineînţeles, însă, întotdeauna este loc de mai mult. Îmi doresc ca acest interes să nu fie doar ocazional sau legat de anumite nume şi literatura română să devină o prezenţă constantă în spaţiul editorial şi cultural bulgar. Pentru că literatura română are ce să spună, este diversă, curajoasă, vie, şi cred că merită să fie cunoscută în profunzime.

AGERPRES: Nu doar literatura bulgară contemporană, ci în general literatura contemporană din spaţiul mai larg central şi sud-est european ajunge să fie tradusă mai greu în limba română. Se întâmplă acelaşi lucru şi în Bulgaria? 

Lora Nenkovska: Nu, în Bulgaria lucrurile stau puţin diferit. Colegii mei care traduc din sârbă, croată, greacă, maghiară, cehă, poloneză lucrează intens pentru ca publicul bulgar să poată urmări pulsul literaturilor contemporane din Europa Centrală şi de Sud-Est. Există o tradiţie bună şi un interes real pentru literaturile vecine şi din Europa Centrală. Dar, aşa cum am spus deja, întotdeauna se poate mai mult şi mai bine.

AGERPRES: Predaţi limba şi literatura română la Universitatea "Sf. Kliment Ohridski" din Sofia, cât de interesaţi sunt studenţii bulgari de spaţiul cultural românesc?

Lora Nenkovska: Literatura este un mijloc de a te conecta cu ceilalţi şi, din acest motiv, este o materie excelentă de studiu, iar pentru mine reprezintă o modalitate foarte plăcută de a comunica cu studenţii mei. Adevărul este că ei vin la universitate fără să ştie prea multe despre literatura română şi, într-o mare măsură, eu devin o Şeherezadă care povesteşte mult. Mă străduiesc să le trezesc interesul printr-un program variat şi deschis la dialog. Ceea ce pot spune este că ei manifestă curiozitate şi discută cu îndrăzneală despre diferenţele pe care le observă între literatura bulgară şi cea română.

AGERPRES: Urmează să reveniţi, în luna mai, la Bucureşti, pentru un curs la catedra de limba bulgară de la Facultatea de Limbi Străine, de data aceasta prin intermediul programului Erasmus şi nu este prima dată, cum a fost în trecut această experienţă?

Lora Nenkovska: Da, încă de pe vremea pandemiei, colega mea de la Universitatea din Bucureşti Cătălina Puiu m-a invitat să susţin o lecţie practică online de traducere. După aceea, când am avut din nou posibilitatea să ne mişcăm liber, m-a invitat să merg pentru o săptămână şi să lucrez cu studenţii care învaţă limba bulgară. S-a dovedit a fi o oportunitate excelentă atât pentru ei, cât şi pentru mine. Pentru ei, pentru că se pot distra cu propunerile mele la traducerea inversă şi fiindcă am ocazia să le amintesc tot timpul că eu sunt oaspete în limba lor şi că deciziile lor sunt cele importante în acest caz. Iar pentru mine, pentru că trebuie să îmi schimb perspectiva atunci când predau, iar acest lucru mi se pare extrem de util. În plus, pregătesc lecţii despre autori bulgari contemporani. Anul acesta le voi prezenta trei poeţi foarte puternici, ale căror volume de poezie au fost publicate la începutul anului 2025. Cătălina Puiu mi-a spus că, după prima venire a mea, toţi studenţii s-au entuziasmat de traducere şi şi-au împărţit între ei o carte pentru a o traduce.

AGERPRES: Ce alte proiecte aveţi pentru perioada următoare?  

Am câteva proiecte la care lucrez. Anul acesta urmează să apară trei cărţi traduse de mine: "Abraxas", de Bogdan-Alexandru Stănescu, "August", de Elena Vlădăreanu, şi o "Antologie de poezie română contemporană", alcătuită de Claudiu Komartin. În plus, mi-aş dori să reuşesc să mai realizez cel puţin două reportaje cu poeţi români pentru "Literaturen vestnik".    AGERPRES/(AS - redactor: Cristina Zaharia, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)