Literatura română contemporană pare să fie mai bine integrată în circuitul internațional, atât datorită sprijinului instituțional constant, cât și promovării prin festivaluri, traduceri, rezidențe, reviste, dezbateri publice, declară Lora Nenkovska, traducătoare și lector de limba și literatura română la Universitatea 'Kliment Ohridski' din Sofia, într-un interviu acordat AGERPRES.

Deși a studiat mai multe limbi balcanice în cadrul Facultății de Filologie din Sofia, ea dezvăluie în acest interviu ce a determinat-o să studieze limba română și vorbește despre proiectele pe care le derulează în România și Bulgaria. Pasionată de limba și literatura română, Lora Nenkovska spune că urmărește constant piața de carte din România, dar și stagiunile teatrale sau ce se discută în spațiul cultural. S-a aflat de curând în România, unde a primit o bursă de traducere oferită de New Europe College.

A tradus în limba bulgară operele a peste 30 de poeți, prozatori și dramaturgi români contemporani printre care se numără Andrea Răducanu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Max Blecher, Simona Popescu, Mircea Eliade, Matei Vișniec, Filip Florian, Ioan Groșan, Petru Cimpoeșu și alții, contribuind la o receptare mult mai consistentă a literaturii române contemporane în societatea bulgară și la o extindere substanțială a zonei de interacțiune culturală româno-bulgară.

Lora Nenkovska a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, categoria F 'Promovarea culturii', ce i-a fost înmânat de către ambasadoarea României la Sofia, Brândușa Predescu, în cadrul unei ceremonii desfășurate la 8 aprilie la sediul ambasadei. Această prestigioasă decorație a fost conferită de Președintele României în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută la promovarea limbii, culturii și civilizației românești în Bulgaria, prin activitatea sa de peste 15 de ani în calitate de lector și traducător literar de limbă română, precum și la consolidarea legăturilor culturale dintre cele două state.

AGERPRES: De ce limba română?

Lora Nenkovska: Dintr-o întâmplare fericită, am ales să studiez Studii Balcanice la Universitatea din Sofia, în ideea de a învăța mai multe despre țările vecine și pentru că eu cred că limba și literatura sunt cele mai bune căi prin care poți cunoaște alte culturi. Programul oferit acolo m-a atras foarte mult. Au trecut foarte mulți ani de atunci și pot spune că nu am regretat nici măcar o clipă alegerea făcută. Acolo studiam mai multe limbi balcanice, literatură, istorie, multă lingvistică și multe discipline interesante de culturologie. Întâlnirea mea serioasă cu limba și cultura română a avut însă loc spre sfârșitul studiilor, când am obținut o bursă scurtă oferită de Universitatea din Timișoara. Atunci m-am orientat definitiv către limba română. După ce am terminat prima facultate, am continuat cu Filologia română și, în paralel, am urmat un doctorat având ca temă de cercetare manuscrisele românești medievale. Astfel, treptat, am acumulat cunoștințe, voiam să știu și mai multe, iar limba română s-a transformat pentru mine într-o alegere conștientă, profesională.

AGERPRES: Care a fost prima traducere din limba română pe care ați făcut-o?

Lora Nenkovska: Primele mele traduceri din limba română publicate au fost texte de Ioan Groșan, Adela Greceanu, Cosmin Perța, Teodor Dună, Claudiu Komartin. Au apărut într-o revistă literară din Bulgaria, într-un număr pe care l-am pregătit împreună cu alți trei colegi de-ai mei, în anul 2008, imediat după ce m-am întors de la bursa pentru traducători în formare de la Mogoșoaia. De fapt, datorită acestui program al Institutului Cultural Român și muncii excelente pe care o face Florin Bican, toți cei care am făcut parte din acest program am avut ocazia să cunoaștem îndeaproape literatura română și teatrul românesc contemporan. Iar primul roman pe care l-am tradus a fost 'Simion Liftnicul' de Petru Cimpoeșu, care a apărut în 2009.

AGERPRES: Cum vă alegeți traducerile, în contextul în care sunteți unul dintre acei traducători rari care fac toate eforturile posibile pentru a urmări ce se întâmplă pe piața de carte a țării din a cărei literatură traduceți?

Lora Nenkovska: Nu știu dacă pot descrie exact cum îmi aleg cărțile pe care le traduc. Sunt multe aspecte care m-ar putea atrage la o carte. Uneori mă atrage vocea narativă, acel ton inconfundabil care te prinde încă de la primele pagini. Alteori poate fi o temă care mă preocupă personal sau un stil care mă provoacă profesional. Contează, de asemenea, și cum simt că ar rezona cititorii din Bulgaria cu cartea respectivă, dacă va deschide un dialog, dacă va spune ceva relevant dincolo de granițe.

Oricum, nu aleg niciodată doar cu mintea sau doar cu inima. Ideal e când se întâlnesc ambele și găsesc un text care mă și emoționează, dar îmi și oferă spațiu de lucru, de reflecție. Cred că mai degrabă este vorba de un proces care pornește, de cele mai multe ori, dintr-o reacție personală, trebuie să simt o legătură autentică cu vocea autorului, cu lumea pe care o construiește, cu felul în care sună fraza în limba română.

Urmăresc constant ce se întâmplă pe piața de carte din România, așa este, citesc reviste literare, stau cu ochii pe aparițiile noi, dar și pe ce se joacă în teatre sau ce se discută în spațiul cultural. Mă interesează nu doar cărțile deja validate de premii sau critică, ci și vocile noi, care aduc altceva, un ritm diferit, o temă curajoasă, o formă proaspătă.

Simt nevoia să fiu la curent cu tot ceea se întâmplă în viața literară românească, nu doar din pasiune, ci și pentru că predau literatură, iar acest contact constant cu actualitatea literară din România mă ajută să fiu conectată la dinamica și direcțiile în care evoluează literatura română contemporană. E un domeniu care mă preocupă profund, atât profesional, cât și personal.

AGERPRES: Care a fost cea mai grea traducere din limba română pe care ați făcut-o până acum?

Lora Nenkovska: Îmi este greu să mă gândesc la traduceri prin prisma dificultăților și a dilemelor de traducere pe care le-au provocat. Cred că nu există traducere ușoară. Însă pot spune că cea mai dificilă traducere este întotdeauna cea la care lucrez în momentul de față. Îmi plac dificultățile pe care le întâlnesc și provocările pe care mi le oferă textele. Îmi place să descopăr citate interioare, să mă lupt cu sintaxa, să analizez motivația personajelor.

Iar acest lucru este întotdeauna cel mai complicat atunci când te afli încă în interiorul unei cărți, când deciziile trebuie luate pe loc, aici și acum, iar de ele depinde echilibrul fragil și păstrarea tuturor aspectelor textului.

AGERPRES: Aveți, de asemenea, și o rubrică de poezie pe care o semnați într-o revistă culturală din Bulgaria, 'Reportaje poetice din România', în revista 'Literaturen Vestnik'. Care au fost poeții români pe care i-ați tradus cel mai recent pentru această rubrică și cum anume i-ați ales?

Lora Nenkovska: Da, este unul dintre proiectele mele de suflet. Din păcate, nu dispun de suficient timp pentru a putea prezenta mai mulți autori în reportajele poetice dedicate României. Ideea cu care am pornit această rubrică, în care prezint selecții din poemele unor poeți români și un interviu cu fiecare dintre ei, a fost să creez un spațiu în care oamenii interesați de poezie să poată descoperi ce se întâmplă în poezia română contemporană. Și, de fapt, rubrica chiar a fost primită foarte bine. După fiecare reportaj primesc multe mesaje, deci cred că este nevoie de așa ceva.

Ca traducător, cred că este foarte important ca o literatură tradusă să fie cu adevărat prezentă în spațiul cultural al altei țări, iar acest lucru implică mult mai multe aspecte, nu doar traducerea cărților. Este necesar ca această literatură să fie accesibilă prin diferite canale. În acest sens, cred că revistele literare, emisiunile și festivalurile sunt foarte importante pentru a atrage atenția publicului.

Până acum am reușit să realizez patru reportaje, cu Andrei Dosa, Anastasia Gavrilovici, Moni Stănilă și Radu Vancu. Am planificat încă două, la care lucrez în prezent și sper să reușesc să le finalizez anul acesta.

AGERPRES: Ați fost recent în România pentru o rezidență care v-a fost acordată de New Europe College (NEC), povestiți-ne despre ce a fost vorba.

Lora Nenkovska: Da, am petrecut câteva săptămâni la NEC ca bursieră în cadrul programului 'Tandem - traducător și scriitor'. Acest program, oferit de NEC, constituie o oportunitate extrem de valoroasă pentru toți cei care lucrăm în domeniul traducerii literare. Condițiile sunt excelente. Traducătorul și scriitorul au la dispoziție timp și spațiu pentru a lucra împreună. Am primit bursa în tandem cu Bogdan-Alexandru Stănescu și am lucrat - încă lucrez - la traducerea romanului său 'Abraxas'.

AGERPRES: Ați avut timp, pe lângă spațiul alocat traducerii, să vă întâlniți și cu alți autori, editori români, cu ocazia celor câteva săptămâni petrecute în București, pentru bursa de la NEC?
Lora Nenkovska: Da, am avut șansa să mă întâlnesc cu scriitori, editori și poeți, să merg la numeroase spectacole de teatru și, în cele din urmă, să asist live la performance-urile poetice organizate de Cosmin Perța. Am fost invitată și la un club literar unde s-au discutat operele Dubravkăi Ugresic, sunt o fană mare a Dubravkăi. Cred că acest tip de rezidențe pentru traducători oferă mult mai mult decât se vede la suprafață și ne ajută să intrăm cu adevărat în ritmul vieții culturale locale, să ne conectăm profund cu mediul literar.

AGERPRES: Cunoașteți suficient de bine, cred, atât piața literară din Bulgaria, cât și pe cea din România, sunt mai degrabă asemănătoare sau mai degrabă diferite cele două literaturi?

Lora Nenkovska: Cred că există multe asemănări între cele două literaturi, atât prin temele abordate, cât și prin nevoia de a reflecta asupra unei istorii recente complicate. Și, totuși, dacă ar fi să vorbesc despre o diferență culturală semnificativă, aș spune că literatura română contemporană pare să fie mai bine integrată în circuitul internațional, atât datorită sprijinului instituțional constant, cât și printr-o deschidere mai mare spre experiment și asumare. În România simt o vitalitate aparte, o efervescență care vine nu doar din conținut, ci și din felul în care literatura este promovată și susținută, prin festivaluri, traduceri, rezidențe, reviste, dezbateri publice.

În Bulgaria, din păcate, susținerea instituțională pentru literatură și mai ales pentru literatura tradusă este mai limitată. Avem autori excepționali, dar adesea vocile lor ajung mai greu la public sau peste graniță. Cred însă că schimbul cultural activ între cele două spații - prin traduceri, colaborări, proiecte comune - poate diminua aceste diferențe și poate aduce literaturile noastre mai aproape una de cealaltă, în mod firesc și viu.

De asemenea, mi se pare că în România există o societate civilă mai puternică și scriitori mai activi în raport cu problemele sociale și politice. Vocea autorilor români este adesea prezentă în spațiul public, în dezbateri, în luări de poziție clare, iar literatura însăși, în multe cazuri, devine un instrument de reflecție critică asupra realității.

AGERPRES: România nu stă foarte bine la capitolul traduceri din autori bulgari contemporani, deși au început să apară mai multe titluri în ultimii ani, în special cărțile lui Gheorghi Gospodinov fiind foarte apreciate. Cum stă Bulgaria la capitolul traduceri din limba română, în general?

Lora Nenkovska: Aș putea spune că literatura română este bine reprezentată în acest moment. În ultimii douăzeci de ani au fost traduse peste 90 de titluri semnate de autori români. Bineînțeles, însă, întotdeauna este loc de mai mult. Îmi doresc ca acest interes să nu fie doar ocazional sau legat de anumite nume și literatura română să devină o prezență constantă în spațiul editorial și cultural bulgar. Pentru că literatura română are ce să spună, este diversă, curajoasă, vie, și cred că merită să fie cunoscută în profunzime.

AGERPRES: Nu doar literatura bulgară contemporană, ci în general literatura contemporană din spațiul mai larg central și sud-est european ajunge să fie tradusă mai greu în limba română. Se întâmplă același lucru și în Bulgaria?

Lora Nenkovska: Nu, în Bulgaria lucrurile stau puțin diferit. Colegii mei care traduc din sârbă, croată, greacă, maghiară, cehă, poloneză lucrează intens pentru ca publicul bulgar să poată urmări pulsul literaturilor contemporane din Europa Centrală și de Sud-Est. Există o tradiție bună și un interes real pentru literaturile vecine și din Europa Centrală. Dar, așa cum am spus deja, întotdeauna se poate mai mult și mai bine.

AGERPRES: Predați limba și literatura română la Universitatea 'Sf. Kliment Ohridski' din Sofia, cât de interesați sunt studenții bulgari de spațiul cultural românesc?

Lora Nenkovska: Literatura este un mijloc de a te conecta cu ceilalți și, din acest motiv, este o materie excelentă de studiu, iar pentru mine reprezintă o modalitate foarte plăcută de a comunica cu studenții mei. Adevărul este că ei vin la universitate fără să știe prea multe despre literatura română și, într-o mare măsură, eu devin o Șeherezadă care povestește mult. Mă străduiesc să le trezesc interesul printr-un program variat și deschis la dialog. Ceea ce pot spune este că ei manifestă curiozitate și discută cu îndrăzneală despre diferențele pe care le observă între literatura bulgară și cea română.

AGERPRES: Urmează să reveniți, în luna mai, la București, pentru un curs la catedra de limba bulgară de la Facultatea de Limbi Străine, de data aceasta prin intermediul programului Erasmus și nu este prima dată, cum a fost în trecut această experiență?

Lora Nenkovska: Da, încă de pe vremea pandemiei, colega mea de la Universitatea din București Cătălina Puiu m-a invitat să susțin o lecție practică online de traducere. După aceea, când am avut din nou posibilitatea să ne mișcăm liber, m-a invitat să merg pentru o săptămână și să lucrez cu studenții care învață limba bulgară. S-a dovedit a fi o oportunitate excelentă atât pentru ei, cât și pentru mine. Pentru ei, pentru că se pot distra cu propunerile mele la traducerea inversă și fiindcă am ocazia să le amintesc tot timpul că eu sunt oaspete în limba lor și că deciziile lor sunt cele importante în acest caz. Iar pentru mine, pentru că trebuie să îmi schimb perspectiva atunci când predau, iar acest lucru mi se pare extrem de util. În plus, pregătesc lecții despre autori bulgari contemporani. Anul acesta le voi prezenta trei poeți foarte puternici, ale căror volume de poezie au fost publicate la începutul anului 2025. Cătălina Puiu mi-a spus că, după prima venire a mea, toți studenții s-au entuziasmat de traducere și și-au împărțit între ei o carte pentru a o traduce.

AGERPRES: Ce alte proiecte aveți pentru perioada următoare?

Am câteva proiecte la care lucrez. Anul acesta urmează să apară trei cărți traduse de mine: 'Abraxas', de Bogdan-Alexandru Stănescu, 'August', de Elena Vlădăreanu, și o 'Antologie de poezie română contemporană', alcătuită de Claudiu Komartin. În plus, mi-aș dori să reușesc să mai realizez cel puțin două reportaje cu poeți români pentru 'Literaturen vestnik'. AGERPRES/(AS - redactor: Cristina Zaharia, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: bnr.bg