Scriitorul Cosmin Perţa, câştigătorul premiului "De la Carte la Film" cu romanul său "Ca să nu se aleagă praful de toate", dezvăluie într-un interviu pentru AGERPRES cum a lucrat la această carte şi în ce proiecte mai este implicat.

"Ca să nu se aleagă praful de toate" (2023) este un roman scurt sau un miniroman scris într-un registru realist, dar care frizează adesea fantasticul, fără ca linia de demarcaţie între cele două planuri să fie vreodată clară.

Romanul îl are ca protagonist pe Samson, un tânăr care a crescut mai mult singur, fiind orfan de mamă şi având un tată alcoolic, şi care se luptă să îşi croiască un drum în viaţă, în cea mai tulbure perioadă din istoria recentă a României, cea a anilor '90, perioada tranziţiei postcomuniste. Samson este masiv, puternic, iar faptul că este incapabil să simtă durerea fizică îl face practic invincibil printre bătăuşii din curtea şcolii şi mai târziu printre interlopii din oraşul lui mic şi sărac de provincie. În acelaşi timp, însă, personajul are şi o latură sensibilă, devine uneori sentimental, nu este doar o brută.

Este un roman foarte alert, plin de acţiune, care recreează foarte bine atmosfera perioadei respective şi care a obţinut premiul "De la Carte la Film" în iunie, la prima ediţie a competiţiei Book to Screen - Bun de filmat, organizată în cadrul Bookfest.


AGERPRES: În contextul în care în ultimul deceniu au apărut mai multe romane ancorate în foarte tulburii ani '90, ce anume v-a determinat să alegeţi această perioadă pentru cel mai recent roman, "Ca să nu se aleagă praful de toate"?

Cosmin Perţa: Cred că generaţia aceasta a ajuns la maturitate şi acum are experienţa şi distanţa necesare pentru a explora narativ, cu toate instrumentele (stilistic, estetic, ideologic, mentalitar, istoric, sociologic ş.a.), spaţiul şi contextul social în care s-a format. Fiecare artist este un produs al unui context şi de multe ori obsesiile sau viziunile care dau personalitate şi originalitate unui demers artistic sunt produsul acelui context formator filtrat prin sensibilitatea proprie. Nu vorbesc doar despre scriitori, ci despre artişti în general. Şi fiecare are un quest personal care, înainte de a fi reprezentarea lumii, trebuie să fie descoperirea de sine, a propriei poziţii şi a propriului mesaj. Ori lucrul acesta e imposibil de finalizat fără un efort de "regresie", cum îi zicea Freud, care presupune o înţelegere profundă a sinelui, căutând rădăcina obsesiei, viziunii, traumei (după caz), iar aceasta necesită prospectarea trecutului la nivel subtil experienţial, cu toate implicaţiile sale socioeconomice, politice, culturale etc.

AGERPRES: Odată cu acest roman aţi schimbat şi registrul, de la cel fantastic la cel realist. A fost strict o alegere legată de povestea în sine?

Cosmin Perţa: Mereu am fost preocupat de crearea impresiei de realism, pentru ca apoi să subminez realismul acela din interior. Literatura este un act artistic, prin urmare nu este "reală", jonglăm cu concepte precum veridicitate, verosimilitate, pentru a convinge receptorul că este o experienţă autentică, creditabilă, însă scopul nu este niciodată de a reproduce realitatea la o scară 1/1, deoarece lucrul acesta este imposibil. Mai degrabă scopul este de a simula realitatea şi de a crea realităţi alternative care conţin elemente la care nu avem acces în cadrul vieţii cotidiene. Pentru mine fantasticul este o astfel de experienţă, întotdeauna citesc realitatea într-o cheie fantastică şi toate cărţile mele conţin elemente de fantastic, mai multe sau mai puţine, dar există întotdeauna. Sunt incapabil să scriu doar "realist", mi s-ar părea plictisitor, aş prefera să trăiesc decât să scriu sau să citesc, dacă lumea ficţională nu îmi aduce nimic în plus faţă de lumea concretă. În ceea ce priveşte romanul "Ca să nu se aleagă praful de toate", acolo fantasticul nu ţine de supranatural, ci strict de compoziţie şi acţiune. Ca în orice pulp fiction, modul în care se întâmplă lucrurile în acea poveste nu s-ar putea întâmpla niciodată în realitate, totuşi ele par credibile, dar maniera este una "fantastică", ieşită din comun, supra-ordinară.

AGERPRES: Pentru că am pomenit deja schimbarea de registre, în 2024 a apărut "Trilogia lui Teofil", care aduce împreună romanele fantastice "În urmă nu mai e nimic", "Arşiţa" şi "Teofil şi câinele de lemn". De ce v-aţi gândit ar fi un moment bun de a le aduce împreună acum?

Cosmin Perţa: Repet, nu mă întorc către realism pentru că realismul nu mă satisface, în schimb mă joc cu diferite dozaje de "neobişnuit" pentru a crea realism alternativ sau realism magic, sau infra, sau supra realism. Sau chiar realism median, aflat la limita dintre natural şi supranatural, dintre banal şi uimitor. O schimbare de direcţie s-a produs, totuşi; mai nou sunt mult mai interesat de aspectele sociale ale scrisului, de societate în ansamblu, de mentalităţi, de mecanismele psihologice, teologice, ideologice, economice, politice care guvernează manifestările şi acţiunile umane. Asta presupune o schimbare de perspectivă şi de tematică, evident. O altfel de lume şi altfel de personaje mi se par acum relevante, mult deosebite faţă de cele din "Trilogia lui Teofil", de exemplu. Iar această trilogie am simţit nevoia să o strâng într-o singură carte tocmai pentru a marca trecerea, ea conţine o lume la care eu nu mai am acces, dar a rămas deschisă pentru cititori.

AGERPRES: În 2022, aţi publicat o biografie romanţată a lui Nicolae Labiş. Cum a fost experienţa aceasta, cum a decurs procesul de documentare?

Cosmin Perţa: A fost un proces complex. Documentarea a durat mult, "urmele" lăsate de Labiş fiind destul de puţine, dosarul său de urmărire fiind inexistent, cel mai probabil radiat în epoca Ceauşescu, a trebuit să recompun o parte din biografia sa pe baza mărturiilor contemporanilor săi. Cu grijă, deoarece unele dintre acestea nu sunt întru totul creditabile, Labiş suferind de-a lungul timpului un proces de mistificare. Cred însă că am dat varianta cea mai apropiată de realitate a ultimilor săi ani, coroborând toate sursele existente şi filtrând totul într-o încercare de a găsi suprapuneri şi confirmări, iar un ajutor inestimabil în acest sens mi-a fost dat chiar de către sora poetului, doamna Margareta Labiş. Lucrurile esenţiale pe care le-am învăţat de la Labiş în timpul în care i-am cercetat sub lupă biografia au fost rezilienţa, determinarea, perseverenţa. Faptul că dacă ai un crez trebuie urmat până la capăt, indiferent de piedici, detractori, ameninţări, excluderi, opresiuni. Avea o încredere nebună în misiunea lui şi, după talent, aceasta este cea care l-a transformat în unul dintre cei mai spectaculoşi şi mai rebeli poeţi români ai secolului XX, în chiar mijlocul unui sistem care încerca să-l supună.

AGERPRES: Vă ocupaţi deja de ceva vreme de un proiect care se numeşte "SWORDS. Spoken Word Sessions". S-a format deja un public pentru acest gen de performance-uri poetice la noi în ţară?

Cosmin Perţa: Scena românească de spoken word, slam şi performance poetry arată bine. Incomparabil mai bine faţă de în urmă cu câţiva ani şi există semne clare că este o scenă în plină dezvoltare. Se întâmplă lucruri fabuloase la Bucureşti, Cluj şi Timişoara, dar nu sunt singurele oraşe în care încep să apară comunităţi, cluburi, locuri în care poezia trece dincolo de hârtie şi ajunge pe scenă, experimentând cu medii noi: muzică, artă video, scenografie, artă dramatică, pentru a potenţa mesajul poetic şi a crea o atmosferă imersivă în jurul textului. Iar publicul, neîncrezător şi retractil la început, a devenit tot mai entuziast şi mai divers. Văd peste tot săli pline la spectacolele de spoken word, lucru pe care îl vedem şi noi la spectacolele SwordS la care de multe ori sala e neîncăpătoare. Nu sunt expert în marketing sau economie, dar îi cred pe experţii care susţin că oferta este cea care creează cerere, şi nu invers. Nu poţi şti că vrei un produs până când nu ţi-l oferă cineva. Ca să îţi placă trebuie să testezi, ca să te întorci trebuie să te convingă. Publicul nostru a testat şi s-a întors şi niciodată nu s-au întors singuri, s-au întors cu prieteni şi cunoştinţe care la rândul lor s-au întors cu alţi prieteni. Aşa că dacă încă nu aţi încercat, vă aşteptăm la SwordS, locul în care poezia se transformă în spectacol.

Cosmin Perţa (n. 1982, Vişeu de Sus, jud. Maramureş) este poet, prozator şi eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Bucureşti cu un master în literatura contemporană, obţinând ulterior titlul de doctor cu o lucrare despre literatura fantastică est-europeană. A publicat mai multe romane şi volume de eseuri, povestiri şi poeme. Fragmente din opera sa poetică au fost traduse în 16 limbi. În 2012 i s-a decernat premiul Tânărul prozator al anului pentru romanul "Teofil şi Câinele de lemn". Volumul de poeme "Cântec de leagăn pentru generaţia mea" i-a adus premiul revistei Observator Cultural, iar romanul "Arşiţa", Premiul agentiadecarte.ro. În prezent este lector la Universitatea Hyperion din Bucureşti. AGERPRES/(autor: Cristina Zaharia, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: Cosmin Perta / Facebook