Muzeul Naţional de Artă Timişoara (MNArT) oferă o nouă perspectivă a colecţiei permanente Corneliu Baba, portretistul care a refuzat să-i facă portretul lui Nicolae Ceauşescu, în anii '80, ceea ce a făcut ca de atunci numele artistului să nu mai fie menţionat în public.

Noua viziune a colecţiei inaugurate recent, prin vernisajul "Corneliu Baba - o privire de aproape", îmbogăţeşte simezele MNArT cu noi lucrări ale artistului, cu fragmente luate din detalii de pictură, cu obiecte care i-au aparţinut expuse în săli zugrăvite în nuanţe de vişină putredă, preferate de artist ca fond de expunere.

Evenimentul marchează şi data de 18 noiembrie, când se împlinesc 118 ani de la naşterea pictorului.

Maria Albani, curatoarea care s-a îngrijit să aducă colecţia "Corneliu Baba" în Muzeul Naţional de Artă Timişoara, în urmă cu aproape 20 de ani, a mărturisit, pentru AGERPRES, că, de-a lungul timpului, donaţia care a fost făcută MNArT s-a tot diminuat din diverse motive, atrăgând după sine şi o scădere a impactului asupra expoziţiei. De aceea, a considerat că este nevoie de o nouă viziune asupra colecţiei.

Sursa foto: Muzeul Național de Artă Timișoara/Facebook 

"Mi s-a părut că se diminuează şi impactul asupra expoziţiei, a acestei donaţii, dar şi asupra picturii Baba. Atunci, m-am gândit că mai bine facem o altă expoziţie, cu o altă abordare şi proiectul pe care eu l-am gândit să fie pus în realitate. În expoziţia 'O privire de aproape' sunt lucrări expuse, fragmente luate din detalii de pictură pe care să le vezi altfel, te uiţi de aproape. Este prima parte a proiectului, pentru că urmează partea a doua, un desk-touch, în care este înmagazinat tot materialul despre Corneliu Baba, au fost scanate toate lucrările lui şi se pot urmări în detaliu. Avem în cadrul colecţiei Sala Multimedia, unde am adus câteva manechine folosite de maestru pentru a studia mişcarea, textura materialelor, luminile, umbrele, atitudinile. Astfel a crescut şi coroana de la Regele Nebuniei, a crescut şi fracul pentru George Enescu, şi o îmbrăcăminte pentru un Arlechin", a detaliat istoricul de artă.

La intrarea în galerie, din două portrete uriaşe, pictorul şi soţia par să-i invite pe oaspeţi în "Casa Baba", unde sunt prezentate şevaletul şi setul de pensule şi culori ale artistului, câteva peisaje rustice, o lume a ţăranului care lucrează pământul sau zăboveşte într-o clipă de tihnă, iar în centrul sălii, o simeză păstrează lingura şi strachina pe care le-a folosit artistul, dar şi un colţ de pâine, de atunci.

Într-o altă sală sunt George Enescu cu vioara sub braţ şi arcuşul în mână, actriţa Lucia Sturdza Bulandra, Tudor Arghezi şi soţia, o serie de autoportrete ale pictorului, unele în haine de lucru pe care se întinde un adevărat şevalet-pastel creat de urmele de vopseluri pe care le folosea.

Urmează sala Arlechinilor şi cea a "spaimelor", a "Regilor Nebuni", care înfăţişează chipuri împietrite de frici, uimire şi neputinţe, care aproape transformă fiinţa umană în patruped.

În galeria Baba este amenajat şi un spaţiu care introduce publicul în atmosfera de lucru a atelierului maestrului, care iubea mobilierul săsesc, avea reproduceri din artiştii pe care îi iubea (Goya, Rembrandt), caiete de atelier.

Faptul că opera lui Corneliu Baba a ajuns la Muzeul Naţional de Artă Timişoara a însemnat că lucrările sale au ajuns "acasă", în Banat, portretistul fiind legat de această zonă prin originea cărăşeană a părinţilor, prin faptul că el a făcut armata la Timişoara, iar în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a refugiat pe linia frontului în zona Făget-Lugoj, toate aceste amintiri fiind trecute în "Însemnări din caietul unui pictor", potrivit curatoarei.

Vorbind despre personalitatea pictorului, Maria Albani spune că Baba era de o politeţe exagerată, dar pe care el o considera normală şi care s-a întors cu afront împotriva lui.

"Oamenii nu-l înţelegeau ce înseamnă să treci cu vederea o mică supărare pe care cineva ţi-a făcut-o. Răspunsul lui era tăcerea sau desena chipul acelui tip fără să-l caricaturizeze; îl şarja, cu trăsăturile uşor întărite şi adăuga şi câte o scurtă propoziţie care îl caracteriza. Acesta era răspunsul lui la atitudinile grosiere. Era un tip elegant în comportament şi cu mult respect pentru ceilalţi. Relaţia lui cu studenţii era deosebită: mesele de lucru ale studenţilor erau despărţite prin paravane, iar maestrul intra la fiecare, discret, fără să audă ceilalţi eventualele observaţii. Era un fel de spovedanie. Avea un comportament de aristocrat", a spus Maria Albani.

Întrucât anul TM2023 al Capitalei Culturale Europene a adus peste 130.000 de vizitatori care au trecut pragul MNArT pentru a vedea expoziţia "Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale", administraţia judeţeană şi-a propus să dezvolte Timişoara ca un hub al artelor vizuale, Colecţia "Corneliu Baba" putând deveni un punct de atracţie permanent pentru oraş.

Lucrările lui Corneliu Baba au fost purtate în expoziţii la Cairo, Helsinki, Viena, New Delhi, culminând cu o expoziţie personală la Bruxelles în 1964.

"Există public care vine pentru colecţia 'Corneliu Baba'. Fac expoziţii, am făcut filme despre Corneliu Baba. Am fost în China cu expoziţia Baba şi erau kilometri de vizitatori care aşteptau la coadă. Ei nu fac pictură în ulei, au un alt tip de pictură tradiţională şi de aceea apreciază picturile lui Baba. Eu mai am şi alte proiecte, evenimente pe care le voi vernisa aici. Va urma o expoziţie de peisaje. Maestrul a pictat puţin peisaj, el avea, aşa cum spunea însuşi, 'viciul portretului'. În anul 2026, la 20 de ani de la naşterea MNArT, va fi o expoziţie dedicată 'Peisajului' creat de Corneliu Baba", a punctat istoricul de artă.

Directorul MNArT, Filip Petcu, a subliniat, pentru AGERPRES, că prezenţa lucrărilor lui Corneliu Baba în muzeu reprezintă o punte a reflecţiei asupra picturii europene, o perspectivă românească asupra legăturii cu tradiţia picturii europene.

Sursa foto: Muzeul Național de Artă Timișoara/Facebook  

"S-a prefigurat o refacere interioară a expoziţiei, prin prisma unor inovaţii care ţin de scenografie şi de inserţii tehnologice. Aceste contribuţii s-au ridicat la 185.000 de euro aduşi de doamna Albani pentru expoziţie, pentru respectarea memoriei lui Corneliu Baba. Pentru noi, Corneliu Baba reprezintă, în primul rând, o punte a reflecţiei asupra picturii europene, o perspectivă românească asupra legăturii cu tradiţia picturii europene. Aceşti artişti pe care el îi evocă prin picturile sale, Rembrandt, Goya, Petraşcu, creează o perspectivă extrem de amplă asupra modului în care experienţa predecesorilor poate fi asimilată pentru a contura un mod actual de a ne raporta atât la tradiţie, cât şi la problemele actuale. Vorbim aici despre marile teme pe care Corneliu Baba le abordează, valabile atât pentru secolul XX, cât şi pentru secolul XXI. Avem tema spaimelor, trăim într-o epocă a anxietăţii, în care depresia şi anxietatea sunt poate cele mai frecvente patologii ale societăţii contemporane. În acest context, pictorul devine foarte relevant, pentru că printr-o tehnică şi o viziune plastică foarte convingătoare ne aduce într-un punct în care să privim cu luciditate ceea ce întâmplă în societate şi să înţelegem că prin artă putem găsi o perspectivă de salvare", a afirmat Filip Petcu.

Maria Albani a adaugăt că, în ultima parte a vieţii, Corneliu Baba a trăit într-un fel de claustrare autoimpusă, în atelier, între pânze şi culori, chinuit de visuri, de speranţe, de decepţii alternând cu momente de entuziasm, dar şi mereu noi îndoieli.

În notaţiile făcute zilnic sau la distanţă mică de la petrecerea diferitelor întâmplări, tot ce este filtrat de inima şi mintea diaristului Corneliu Baba îşi păstrează peste timp prospeţimea.

"Pentru cititorul de azi, aceste însemnări sunt şi un adevărat document al realităţii româneşti din ultimii ani ai celei mai cumplite dictaturi din Estul european. Iată un portret al lui Corneliu Baba. Întrebat de un reporter german, după Revoluţie dacă consideră că arta sa este tipic românească, Baba a răspuns: 'Sunt român şi România este tema picturii mele. (...) Sunt destul de în vârstă ca să îmi mai permit să am iluzii. (...). Nu mă opreşte nimic să mă inspir şi să imit modele şi stilurile de pictură din deceniile trecute. În acest sens, doar realismul este important pentru mine. (...). Pictez de preferinţă oameni. Am viciul portretului. (...). Ca artist nu am iluzii, ci o misiune. (...). Cândva, Ceauşescu m-a rugat să-i fac portretul. Nu puteam să-i spun direct nu. L-am invitat atunci în atelierul meu cu condiţia să îmi pozeze atât cât vreau eu. Pentru Ceauşescu, aceasta a fost bineînţeles un afront. Aşa că nu l-am mai pictat'. A fost ultima dată când numele lui Corneliu Baba a mai fost menţionat în public. Prin 1986, revista 'Arta' îl sărbătorea pe pictor la 80 de ani. Pe copertă era reprodus un 'Autoportret'. Revista a fost retrasă şi pe copertă era reprodus un peisaj veneţian", a declarat Maria Albani.

Galeria Colecţiei "Corneliu Baba" din cadrul Muzeului Naţional de Artă Timişoara conţine cea mai amplă colecţie publică de lucrări ale maestrului şi propune o nouă abordare expoziţională. Sunt lucrări din patrimoniul muzeului, din donaţia Corneliu Baba, precum şi piese din colecţia privată SUN-Collection şi cea a artistului. AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Irina Poenaru, editor online: Andreea Preda)

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES