Muzeul Naţional al Banatului (BMN) a expus, vineri, Steagul Comandamentului Pompierilor Voluntari din Timişoara-Cetate (1989), însoţit şi de povestea acestui serviciu comunitar, ale cărui baze au apărut în anul 1716, odată cu eliberarea cetăţii de sub stăpânirea otomană de către Eugeniu de Savoya şi când în urbe erau doar case din lemn, iar incendiile erau frecvente.

BMN îşi scoate pălăria în faţa celor care îşi pun viaţa în pericol pentru ca noi să ne putem bucura de siguranţă. Este ziua pompierilor, acei oameni care ştiu că atunci când toţi ceilalţi fug de foc, ei trebuie să alerge spre el. Eroi discreţi, ei poartă nu doar uniforma, ci şi un soi de demnitate aproape intimidantă, se precizează site-ul MNB.

Aceeaşi sursă arată că steagul prezentat este mai mult decât o simplă bucată de stofă roşie, cu un Sfânt Florian gata să stingă un incendiu imaginar. Este un simbol al unor vremuri în care deviza "Unu pentru totu şi totu pentru unu" nu era doar un slogan, ci un mod de a trăi. Materialul ţesut cu grijă, mătasea roşie şi motivele florale sunt doar detalii. În spatele lor stă o întreagă istorie a curajului şi a spiritului de sacrificiu, arată muzeografii MNB.

"Suntem în anul 1716. Imaginează-ţi Timişoara la începutul secolului XVIII, un oraş habsburgic proaspăt cucerit, cu hornuri de lemn şi lut care păreau să strige 'foc!' la fiecare adiere de vânt. Generalul Wallis, cu simţul practic al unui militar adevărat, decide că e cazul să impună nişte reguli. Fiecare cetăţean să aibă un butoi cu apă şi o scară în casă. Sună banal, dar a fost o măsură vitală într-un oraş gata să ia foc la orice scânteie. (...). Ajungem în anul 1895, când Szabady Frigyes, comandantul pompierilor voluntari, şi-a mutat biroul din magazinul personal într-o încăpere a magistraturii. Nu părea mare lucru la vremea respectivă, dar în 1905 avea să apară o adevărată 'Cazarmă' în Josefin. Un sediu demn de numele lor, un loc unde pompierii erau pregătiţi să înfrunte orice flacără cu o disciplină militară şi o promptitudine elveţiană. De Ziua Pompierilor, privim înapoi cu respect şi ne înclinăm în faţa celor care au stins focuri nu doar în case, ci şi în inimile celor loviţi de tragedie. Ziua de astăzi este un omagiu pentru acei oameni care, între două apeluri de urgenţă, îşi şlefuiesc devotamentul şi îşi ascut curajul. Iar noi, la Muzeul Naţional al Banatului, ne mândrim că le păstrăm vie memoria şi le onorăm istoria", arată MNB.

Steagul Comandamentului Pompierilor Voluntari Timişoara-Cetate (1898) aparţine Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara, Secţia de Istorie, Fond memorialistic, istoria pompierilor. Nu se cunoaşte confecţionerul. Are dimensiunile de 180 x 115 cm, este realizat din material textil, ţesătură jaquard, tip damasc, broderie, fir metalic, aţă mătase naturală, colaj textil, şnur ornamental, lemn, alamă, plăcuţe gravate.

Pompierii din Banat îl au ca patron spiritual pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, care în urmă cu circa 300 de ani era episcopul Timişoarei şi a salvat oraşul de la un mare incendiu care a mistuit casele, iar pompierii nu-l puteau stinge. Prin rugăciunile sale fierbinţi, a venit ploaie mare care a potolit sinistrul, iar pompierii au putut lichida incendiul.

În anul 2016, Ziua Pompierilor a fost sărbătorită la Timişoara, pentru prima dată, printr-un ceremonial militar şi religios.

"Oştirea română din toate vremurile a fost alături de poporul român (...), iar din sânul acestuia se desprinde o armă care este zi şi noapte alături de noi în timp de pace şi de război. Această armă este permanent în stare de veghe şi de luptă. Aveţi întotdeauna ca tranşee apă şi foc, de aceea îl rog pe bunul Dumnezeu să biruiţi întotdeauna apa şi focul, salvându-i pe fraţii noştri care de multe ori sunt în necazuri. Vă declar de astăzi ostaşi fraţi ai naţiei române, pentru că sunteţi unitatea cea mai apropiată de orice om din ţară. Aţi intrat cu cinste în cultura numărului 112", spunea Mitropolitul Ioan al Banatului, la acel ceremonial. AGERPRES/(AS - autor: Otilia Halunga, editor: Irina Poenaru, editor online: Andreea Lãzãroiu)