O expoziţie intitulată "Ion Andreescu, marele pictor al Buzăului - Reîntoarcerea acasă", cu picturi originale ale acestuia, din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României, a fost vernisată, luni, la Galeriile de Artă din municipiul Buzău, fiind totodată lansată a doua ediţie a albumului "Ion Andreescu", sub semnătura lui Radu Bogdan.

Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Buzău, în parteneriat cu Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Muzeul Naţional de Artă al României, fiind ocazionată de sărbătorirea a 150 de ani de impresionism în oraş.

Totodată, la Pasajul Pietonal Unirii din Buzău a fost deschisă o expoziţie foto permanentă, de popularizare a operelor pictorului. Albumul "Ion Andreescu", ediţia a doua, sub semnătura lui Radu Bogdan, este rezultatul a 20 de ani de studiu, prima ediţie fiind tipărită în 1969 sub patronajul Academiei Române.

Foto: (c) Florin ZAFIU/AGERPRES

Ion Andreescu (1850 - 1882) a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi români ai impresionismului, alături de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza sau Gheorghe Petraşcu, el debutând ca profesor de "desen liniar şi caligrafie'' la Gimnaziul Comunal "Tudor Vladimirescu'', actualul Colegiu Naţional "Bogdan Petriceicu Hasdeu'' din Buzău, oraş în care a mai predat şi la Seminarul Teologic, actualul Seminar Teologic Ortodox "Chesarie Episcopul''. În acei ani a pictat în mod deosebit Buzăul şi împrejurimile sale.

"El a predat la o şcoală care îi pregătea pe viitorii slujitori ai bisericii, respectiv pe viitorii preoţi. A considerat meseria de profesor drept misiune sau apostolat, iar episopul Dionisie la acea vreme a dorit şcoala să aibă cei mai pregătiţi profesori, cu o înaltă ţinută. Ion Andreescu era primul profesor titular de desen din oraş, dar şi cel mai tânăr din cei 10 profesori ai Seminarului 'Chesarie Episcopul', fiind perceput la cei 22 de ani drept un tânăr cu mari calităţi didactice. Din 13 septembrie 1872 Ion Andreescu funcţiona la toate cele patru clase ale seminarului, având un total de 12 ore de desen şi caligrafie pe care le-a predat până în data de 20 decembrie 1878. În amintirea elevilor, Ion Andreescu a rămas un om blajin, cu tragere de inimă, dar era şi foarte sever", a precizat vicar adm eparh al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, preot Marian Gegea.

Cu ocazia vernisajului, senatorul Lucian Romaşcanu, fost ministru al Culturii, a făcut o paralelă între viaţa pictorului român şi cea a marelui poet naţional Mihai Eminescu.

Foto: (c) Florin ZAFIU/AGERPRES

"Şi eu am avut întâlnirile mele cu Andreescu, absolvent de Hasdeu. Dumnezeu în mila lui faţă de fiecare neam trimite soli ai frumuseţii sale, am avut această coincidenţă ca Andreescu să fie născut sub acelaşi cer ca Mihai Eminescu. Naşterea ca pictor recunoscut în România a fost în anul morţii lui Mihai Eminescu, când Delavrancea a scris primele rânduri despre cât de mare este pictorul Andreescu. Lecţia pe care am învăţat-o este că în 32 de ani poţi să faci imens, pentru că 32 de ani a trăit Ion Andreescu şi este un mesaj pentru toţi, timpul este o resursă nepreţuită, iar cantitatea de timp care ne revine nu stă în voinţa noastră şi atunci e bine să folosim fiecare secundă care am primit-o ca dar pentru a lăsa în urma noastră câte ceva", a transmis fostul ministru al Culturii, Lucian Romaşcanu.

Ion Andreescu se remarca la catedră ca fiind un dascăl dedicat, dar şi sever, punând în catalog note de la zero la zece.

"Când am intrat la Liceul Hasdeu, copiii de clasa a IX-a erau duşi la un fel de muzeu şi trebuia ca noi să fim conştienţi de exigenţele acestei şcoli buzoiene şi unul din lucrurile pe care trebuia să îl vedem era o filă dintr-un catalog în care profesorul de desen şi caligrafie Ion Andreescu dădea nota zero tăiat în patru. Însemna că pentru fiecare sfert din acel zero trebuia să iei un zece. Numele lui Andreescu este legat de oraşul nostru. Are un destin asemănător cu cel al lui Mihai Eminescu, erau născuţi în acelaşi an, amândoi au lăsat în urmă legenda unui copac, teiul lui Eminescu şi stejarul din Parcul Crâng", a precizat vicepreşedintele Academiei Române, Marius Andruh.

Foto: (c) Florin ZAFIU/AGERPRES

Pictorul Ion Andreescu, unul dintre reprezentanţii impresionismului românesc şi un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea, s-a născut la 15 februarie 1850, la Bucureşti. În ceea ce priveşte peisajele, Ion Andreescu ''este chiar primul pictor al nostru despre care putem afirma că încă de la începutul carierei şi-a manifestat fără ezitare preferinţa pentru acest gen'', menţionează cunoscutul critic de artă Radu Bogdan în monumentala sa monografie a cărei a doua ediţie a fost prezentată luni la Buzău. Printre creaţiile sale se numără peisaje inedite precum "Pădurea de fagi", "Stejarul", "Stânci şi mesteceni", "Mesteceni la marginea bălţii", dar şi naturi statice sau portrete care i-au adus recunoaşterea în rândul artiştilor plastici din epocă.

Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la ''Expoziţia artiştilor în viaţă'' de la Bucureşti, unde a prezentat tabloul ''Coacăze''. În ianuarie 1876 a participat la cea de-a treia expoziţie a ''Societăţii Amicilor Belle-Artelor", de la Bucureşti, cu o serie de compoziţii, între care: "Oală cu flori", "Plopi la marginea satului", "Peisaj din crângul Buzăului", "Peşti", ''Peisaj cu plopi''. Din această perioadă datează şi primul său "Autoportret", ca şi o serie de tablouri, între care: "Natură moartă cu coş şi legume", "Târg de Drăgaică", "Bâlci în preajma Buzăului".

Foto: (c) Florin ZAFIU/AGERPRES

În ultimii ani de viaţă, grav bolnav, Ion Andreescu a continuat să lucreze. ''Picta îndeosebi flori şi portrete, astfel de subiecte fiindu-i cel mai la îndemână în starea de sănătate în care se afla, căci nu-l sileau să iasă din casă'', arată criticul de artă Radu Bogdan în lucrarea sa. A pictat în această perioadă, spre exemplu, numeroase chipuri de ţărănci (''O ţărancă din profil'', ''Broboada roşie'', ''Ţăranca cu broboada verde'').

Ion Andreescu a murit la Bucureşti, la 22 octombrie 1882, răpus de tuberculoză, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtând semnătura marelui artist pot fi admirate în Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul de Artă K. H. Zambaccian. AGERPRES / (A, AS - autor: Florin Zafiu, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)