Oraşul Jimbolia aniversează centenarul alipirii la Regatul României prin dezvelirea vineri, 12 aprilie, în Piaţeta Sfântul Florian, a unui monument intitulat "Arc peste timp. ÎnSemnul iubirii", realizat de sculptorul clujean Liviu Mocan, a declarat joi, pentru AGERPRES, directorul Casei de Cultură din oraş, Sergiu Dema.

Acesta a amintit că miile de etnici germani din localitate au primit, la acel moment, cu multă căldură drapelul noii administraţii româneşti şi au intonat Imnul Regal al României, ceea ce a demonstrat că etniile din localitate au format o comuniune sub semnul bunei înţelegeri, un exemplu din care se poate inspira Europa de astăzi.

"La 1923, Jimbolia este vizitată de ministrul sârb Momcilo Nincici. A fost un moment decisiv pentru ceea ce avea să se întâmple. Pe peron erau în jur de 1.000 de persoane, elevi, adulţi. Dar ministrul era sârb, iar populaţia era germană. Ajuns în Gara Jimbolia, ministrul a ascultat intonarea imnului Serbiei, iar protocolul prevedea ca la final, mulţimea să izbucnească în urale. Numai că demnitarul sârb a fost primit cu ostilitate: a fost linişte deplină. Ministrul a făcut doar un pas pe covorul roşu, pentru ca după aceste ostilităţi să urce în vagon şi să plece înapoi, în Serbia, fără a intra în localitate. La o săptămână după acest episod, în Jimbolia se ştia că sârbii vor ceda localitatea autorităţilor române. Etnicii germani au îmbrăţişat autoritatea românească în mod exemplar, cu căldură. În 10 aprilie 1924, în faţa gării din Jimbolia s-au adunat mii de persoane, germani şi români, primarul german de atunci a primit în mod simbolic drapelul României, iar corul şi orchestra localităţii Jimboliei au cântat fonetic Imnul Regal al României, deşi nu vorbeau româneşte, arătându-şi astfel respectul faţă de noua patrie. Strada principală era plină de steaguri tricolore româneşti şi a fost un alai până la primărie", a detaliat Sergiu Dema.

Directorul Casei de Cultură Jimbolia subliniază că şi germanii de astăzi din oraş au dorit să contribuie la inaugurarea monumentului, făcând cea mai mare donaţie, de 8.000 de euro, fiind în consens cu înaintaşii lor care au fost recunoscători că au ajuns în România şi nu au rămas în Serbia.

"Monumentul realizat de Liviu Mocan - 'Arc peste timp, ÎnSemnul iubirii', reprezintă trei arce de cerc care se suprapun, care sugerează şi aniversarea celor 100 de ani, dar este şi un simbol al bunei înţelegeri între etniile localităţii şi care a emanat de-a lungul timpului din interacţiunea dintre aceste etnii între care nu au existat niciodată disensiuni majore. Jimbolia a ajuns să transforme înţelegerea interetnică într-o valoare. Ceea ce Europa caută astăzi, înţelegere şi incluziune, poate găsi la Jimbolia, pentru că aici incluziunea s-a făcut în mod exemplar: etniile şi-au putut păstra propria identitate, în timp ce se îmbinau cu celelalte etnii şi culturi. Aceasta vrea să celebreze acest monument. Ideea arcelor de cerc pornesc de la unitatea celor Trei Fiinţe ale Sfintei Treimi care conlucrează ideal. La fel, şi oamenii trebuie să conlucreze pentru a forma o unitate. Aceste trei arce de cerc simbolizează şi Arcul de triumf pe sub care puteau trece doar învingătorii, la fel şi la Jimbolia, pe sub cele trei arce vor putea trece toţi cei care au reuşit să menţină buna înţelegere", a evidenţiat Sergiu Dema.

În 1918, Jimbolia, Timişoara şi alte localităţi din această parte a României au fost ocupate de armata sârbă. A urmat o dispută de lungă durată între Regatul României şi Regatul Sârbilor Croaţilor şi Slovenilor pe parcursul a luni de zile cu privire la împărţirea Banatului, potrivit lui Sergiu Dema. România a fost reprezentată la negocieri de Ionel Brătianu, care a jucat o carte foarte îndrăzneaţă, el susţinând că vrea tot Banatul sau deloc. Comisia de arbitraj internaţional nu a putut lua o decizie imediată. În termen de câteva zile, Take Ionescu a reprezentat Regatul României la negocieri şi a mers pe linia bunei înţelegeri cu vecinii şi cu puterile internaţionale. În partea de Banat care îi revenea Regatului României nu era inclusă şi Jimbolia, care a rămas sub administraţie sârbă, până în anul 1924.

Jimbolia era atunci o localitate eminamente şvăbească, cu circa 10.000 de etnici germani şi doar circa 300 de români. AGERPRES / (A - autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă, editor online: Andreea Lãzãroiu)