Expoziţia "Vechi cărţi româneşti cu steme domneşti şi stihuri poeticeşti", care cuprinde volume publicate sub patronajul domnitorilor Ţării Româneşti de la mijlocul secolului al XVII-lea, până în 1830, selectate din fondul Bibliotecii Muzeului Municipiului Bucureşti, se va deschide pe 19 aprilie, la Palatul Suţu.

Majoritatea tipăriturilor care vor fi expuse sunt cărţi de cult, ce au fost publicate sub patronajul lui Matei Basarab (1632-1654), Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714); al domnilor fanarioţi (1716-1821), Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Mihai Racoviţă, Grigore al II-lea Ghica, Ştefan Racoviţă, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Alexandru Suţu, Ioan Caragea şi al primului domn pământean după sfârşitul regimului fanariot, Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828), a informat, miercuri, Muzeul Municipiului Bucureşti, într-o postare pe Facebook.

Acestea sunt imprimate în limba română (cu caractere chirilice) şi în greacă şi au fost publicate în ţară (la Târgovişte, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea) şi în străinătate (la Veneţia şi Viena).

"Prin organizarea acestei expoziţii dorim să punem în valoare cartea veche şi rară din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti. O vom înfăţişa într-o ipostază mai puţin cunoscută, de purtătoare a stemei ţării şi de sursă documentară pentru heraldică şi pentru începuturile poeziei omagiale româneşti", a spus dr. Daniela Lupu, curator, şef Birou Documentare, Bibliotecă, Arhivă din cadrul MMB.

Potrivit MMB, stemele domneşti nu apar doar pe frontispiciile documentelor, pe monede, edificii sau lespezi funerare, ci şi în grafica vechilor tipărituri, gravurile care înfăţişează peceţile domneşti fiind imprimate pe filele de titlu verso şi însoţite de versuri omagiale numite "stihuri" (versuri) poeticeşti sau politiceşti. Acestea explică semnificaţia elementelor heraldice din compoziţia stemelor, elogiază faptele domnilor sau subliniază originea nobilă a familiei din care fac parte.

Recunoştinţa faţă de domnul prin generozitatea căruia s-a tipărit cartea sau dorinţa de a-i capta bunăvoinţa se exprimă prin "stihurile" dedicate stemei domneşti, iar autorii versurilor sunt îngrijitorii de ediţie, editorii şi uneori chiar tipografii. Ei descriu într-o manieră profană, fără legătură cu ştiinţa heraldică, "armeriile" celor două ţări: pasărea heraldică purtând crucea în cioc şi aştrii din stema Ţării Româneşti, bourul din stema Moldovei, dar şi figurile emblematice din stemele proprii.

După 1800, societatea românească face primii paşi pe calea modernizării, inclusiv în domeniul publicării cărţilor, iar iniţiativa privată îşi face tot mai mult simţită prezenţa. Calitatea de editor, accesibilă altădată doar elitelor, începe să fie asumată tot mai des şi de persoane din clasa de mijloc. Numărul cărţilor cu subiecte "lumeşti" (laice) creşte, patronajul domnesc asupra tiparului se estompează şi gravurile cu reprezentările heraldice apar tot mai rar pe cărţi, mai precizează MMB. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu)