Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Mureş deţine o colecţie impresionantă de podoabe ale portului popular bărbătesc din zona Călimanilor, constând în aproape 400 de prâsnele, cruci de chimir şi inele de mire, aceasta fiind cea mai valoroasă şi mai numeroasă colecţie de acest gen din România.

Cele aproape 400 de piese din colecţia de la Târgu Mureş au valoare de patrimoniu, sunt tezaurizate şi au fost achiziţionate, începând cu anul 1920, de către fondatorul primului Muzeu din Târgu Mureş, Aurel Filimon (1891-1946), fiind una dintre cele mai consistente colecţii din cele 117 aflate în patrimoniul acestui muzeu.

Cercetătorul Aurelia Diaconescu a studiat intens colecţia Muzeului de Etnografie din Târgu Mureş, iar din studiul său - 'Prâsnelele - podoabe ale costumului popular bărbătesc din zona Călimanilor, existente în colecţiile etnografice mureşene - aflăm extrem de multe detalii despre forma, simbolistica şi importanţa acestor podoabe.

Prâsnelele au o formă circulară, un diametru de 3-5 centimetri, se poartă peste chimir (1-2 rânduri de prâsnele), un şir fiind format din 10, 15 sau 20 de bucăţi înşirate pe şireturi din piele.

"Aceste podoabe populare româneşti relevă măiestria cu care meşterul popular a îmbinat armonios tehnica şi materialul în scopul realizării unor obiecte frumoase şi reprezentative. Ele sunt realizate din bronz sau alamă, tehnica de realizare a lor fiind turnarea. Deşi simplă în aparenţă, turnarea cerea cunoştinţe deosebite din partea meşterului, pentru a sesiza momentul în care metalul a ajuns la fluiditatea necesară. Pentru finisare se foloseau diverse tehnici şi metode începând cu ciocănirea, cizelarea, gravarea, ştanţarea, pilirea, traforarea pentru obţinerea orificiilor prin care se înşirau pe fâşia de piele. În general, au fost folosite tehnicile combinate pentru punerea în valoare a materialului, formei şi decorului care formează un tot unitar", se arată în studiul realizat de Aurelia Diaconescu.

Prâsnelele datează din secolele XVIII - XIX şi sunt foarte bine reprezentate din punct de vedere artistic, fapt ce conduce la concluzia că meşterii populari aveau experienţă în confecţionarea acestor podoabe, "însemnând chiar secole de practică".

"E posibil ca prâsnelele să fi avut iniţial o semnificaţie magică de străveche obârşie, legată de cultul soarelui. (...) Decorul prâsnelelor are la bază ca motiv ornamental punctul şi cercul care simbolizează regenerarea prin mişcare perpetuă. Liniile curbe sau drepte sunt grupate uneori în unităţi care realizează rozete sau romburi. Se regăseşte imaginea arborelui vieţii, ce constituie motivul central în jurul căruia sunt ordonate restul ornamentelor, motiv care a fost şi a rămas un element arhaic al cultului solar. (...) Cultul autohton al soarelui şi-a păstrat fondul arhaic consolidat aici înainte de migraţii", se arată în lucrarea Aureliei Diaconescu.

Cercetătorul a precizat că un costum bărbătesc din zona Călimanilor se compune din căciulă sau pălărie, cămaşă, cioareci, chimir, opinci sau cizme, fiind completat ulterior cu elemente specifice Mărginimii Sibiului (pălărie mică, cămaşă cu barburi), dar şi din zona Năsăudului, cum ar fi pieptarul cu ciucuri. Din acest port nu lipsea sumanul negru sau brun, cu clini şi guler drept, cu broderie albă, plasată la cusătura de îmbinare a clinilor şi la tivuri.

Chimirul este încă o piesă nelipsită din portul bărbătesc, cu o arie mare de răspândire pe teritoriul României, în zona Călimanilor, are o lăţime de 20-25 centimetri, cu două sau patru catarame metalice şi acestea fiind considerate podoabe ale costumului bărbătesc.

Cercetătorul a arătat că pe chimir există un buzunar exterior şi unul sau două buzunare interioare şi că, iniţial, acesta a avut rol de protecţie a celor care prestau munci ce presupuneau ridicarea unor greutăţi mari.

"Din pricina robusteţii funcţionale, chimirul simbolizează forţa şi virilitatea, capacitatea celui care-l poartă de a împlini muncile dure şi primejdioase de la pădure. Este considerat, de asemenea, un semn al vigorii fizice. Cu timpul a ajuns o piesă esenţială a portului cu rol decorativ. Decorul de bordură este format din motive geometrice (dintele de lup, meandrul) obţinute prin ştanţare, iar decorul central din motive geometrice sau florale brodate cu fâşii de 'irhă' colorată, dând un aspect general de piele de şarpe, de unde şi denumirea frecventă de 'şerpar'. În afara prâsnelelor, chimirele erau decorate şi cu ţinte metalice", mai precizează studiul Aureliei Diaconescu.

Podoabele purtate de bărbaţi la costumul tradiţional de sărbătoare sunt mai puţine decât cele ale femeilor, sunt mai frecvente la tineri, dar lipsesc aproape în totalitate la bătrâni.

Printre podoabele folosite la decorarea costumului bărbătesc din zona munţilor Călimanilor, pe lângă prâsnele, mai sunt incluse şi inelele de mire, de aceeaşi formă şi dimensiune ca şi prâsnelele, crucile pentru decorarea buzunarelor de chimir, baltagul sau ciocanul de alamă, precum şi cuţitul cu teacă metalică şi lanţ.

Din studierea prâsnelelor şi inelelor de mire din colecţiile mureşene, susţine Aurelia Diaconescu, se remarcă inspiraţia bogată şi variată, cunoaşterea şi îndemânarea în execuţie, simplitatea şi fantezia.

"Este cert că nu putem vorbi de podoabe fără a căuta stabilirea unor legături cu podoabele antice şi feudale, ele însele fiind purtătoare ale unor elemente străvechi venind poate de la originile civilizaţiei umane. Acest lucru l-a intuit şi Aurel Filimon, dând prâsnelelor o deosebită atenţie în cercetare, valorificându-şi calităţile de etnograf şi în egală măsură de arheolog. Aşadar, el numeşte prâsnelele din Călimani 'urme dacice' şi din cercetările efectuate concluzionează pentru Călimani un prezent (perioada interbelică - n.r.) 'cari şi astăzi păstrează reminiscenţele epocii bronzului cu atâta sfinţenie tradiţională, parcă am vedea în faţa noastră desfăşurarea vieţii de pe acele timpuri'", afirmă Aurelia Diaconescu.

Aurel Filimon este cel care a reuşit deschiderea în Târgu Mureş a unei expoziţii permanente de etnografie, începând cu data de 22 aprilie 1934. Printre primele fotografii ale portului popular bărbătesc din zona Călimanilor, care conţine prâsnele, cruci de chimir şi inel de mire, care se află la Muzeul de Etnografie din Târgu Mureş, îl regăsim chiar pe Aurel Filimon, îmbrăcat în acest port. Fotografia a fost realizată în momentul în care a obţinut Locul I la Expoziţia-Târg de la Bucureşti, organizată de Liga Naţională a Femeilor Române, în anul 1937.

Patrimoniul Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Mureş din Târgu Mureş numără aproape 120 de colecţii etnografice. Primele achiziţii de obiecte etnografice din colecţiile Secţiei le-a realizat Aurel Filimon la începutul secolului XX, fondul 'Aurel Filimon' fiind constituit din peste 1.500 de piese etnografice achiziţionate, începând cu anul 1918 până în anul 1940. AGERPRES/(A, AS - autor: Dorina Matiş, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Dorina MATIS / AGERPRES