Poetul George Topârceanu şi-a trăit ultimii ani din viaţă într-o casă micuţă, situată pe strada Ralet din Iaşi. Cei care aleg să-i treacă pragul pot pătrunde în atmosfera unei lumi care păstrează un farmec aparte.

Iulian Pruteanu-Isăcescu, şeful Biroului programe culturale din cadrul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, a declarat, pentru AGERPRES, că în cei 24 de ani, cât a trăit în Iaşi, George Topârceanu (1886-1937) a schimbat nouă locuinţe. În ultima dintre ele, micuţa casă de pe strada Ralet nr. 7, construită la cumpăna dintre secolele XIX-XX, prin preajma anului 1900, poetul a locuit între anii 1932 - 1937, până când a decedat, pe 7 mai 1937.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Istoricul şi muzeograful Iulian Pruteanu-Isăcescu a arătat că această casă de pe strada Ralet nr.7 a aparţinut socrului lui Demostene Botez, colonelul Constantin Vrabie. În căsuţa de pe strada Ralet, au locuit Demostene Botez şi, mai apoi, George Topârceanu.

Iulian Pruteanu-Isăcescu ne-a dezvăluit ce spunea scriitorul Demostene Botez despre prietenul său, George Topârceanu: "Îşi aranjase odaia cu meticulozitate, chiar cu un fel de pedanterie. Toate erau totdeauna la locul lor. Mă gândesc ce-ar fi făcut de i-ar fi deranjat cineva acea ordine! Nu am rămas niciodată mult în odaia lui. Aveam mereu impresia că-i violez o taină, că îi tulbur atmosfera în care se simţea bine în singurătate, că sunt un intrus. (...) Ce făcea singur în odăiţa lui, zile, luni şi ani? Nu aş putea spune. Îşi crea şi îşi iubea universul lui. Desigur scria, lucra versuri şi lucra foarte mult la ele, citea, se amuza cu distracţii inventate, cu un fel de interes copilăresc: îi plăcea să desfacă pistoale vechi, diverse antichităţi, mânere de iatagane încrustate, închizătoare de puşti, să inventeze jucării pentru distracţia copiilor. (...) Odată, când am fost la el, l-am găsit copiindu-şi pe curat o poezie. O scria frumos cu peniţa lui rondă cu care scotea extraordinare variaţii, de la liniile cele mai groase până la cele mai subţiri. Era tocmai la ultimul vers, la capătul paginii, când a greşit o literă. N-a corectat-o! N-ar fi fost estetic, nu ar fi satisfăcut ochiul! Poezia pentru el avea o perfecţiune complexă în care intra şi arta caligrafiei. A rupt pagina şi a început să copieze din nou cu mare răbdare, firesc, fără pic de enervare. Doar toată viaţa îi era dăruită pentru această artă a poeziei".

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În timp, clădirea a avut mult de suferit şi s-a degradat continuu din cauza nepăsării.

"Rămasă fără supraveghere, casa s-a degradat complet. Pentru că nu avea gard spre stradă, în faţa ei se depozitau toate resturile menajere din cartier, pereţii exteriori erau coşcoviţi, iar grădina era năpădită de bălării. Aşadar, trebuia intervenit imediat pentru că se dorea construirea clădirii în Copou întrucât se considera că această casă era prea mică pentru un muzeu Topârceanu", relata profesoara de limba şi literatura română Lucia Pop, potrivit lui Iulian Pruteanu-Isăcescu.

Deoarece era invocată şubrezirea clădirii, susţine acesta, fapt care ar fi dus la prăbuşirea ei şi ar fi putut provoca victime, dar şi pagube materiale, a fost solicitată expertiza unui specialist.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

"Inginerul arhitect a constatat că fusese zidită din cărămizi de Ciurea dublu presate, astfel că rezistase perfect în timpul războiului şi al cutremurului. Pentru începerea reparaţiilor clădirii a fost primit sprijinul liceelor din Iaşi, toate şcolile oferind materiale şi bani. Începând cu anul 1983, Complexul Muzeistic Iaşi a trecut la repararea şi restaurarea casei, iar în ziua de 22 iunie 1985 a fost inaugurată o expoziţie permanentă 'George Topârceanu'. Abia din anul următor, în contextul evenimentelor prilejuite de aniversarea, sub egida UNESCO, a Centenarului naşterii poetului George Topârceanu (19-21 martie 1986), expoziţia permanentă a devenit oficial Casa memorială 'George Topârceanu' Iaşi, azi Muzeul 'George Topârceanu' ", a explicat Iulian Pruteanu-Isăcescu.

Acesta a menţionat că pe peretele lateral al casei, lângă intrare, a fost fixată o placă din marmură, iar sub basorelieful poetului stau săpate în timp cuvintele emblematice ale lui Tudor Arghezi: "Inteligent ca puţini oameni ai condeiului şi manuscrisului, Topârceanu din nobilă şi discretă ţinută nu şi-a împărtăşit sensibilitatea decât filtrată şi bătând într-o nuanţă voită şi a dat amărăciunii şi deziluziei ironie şi sarcasm".

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Din holul de intrare în micuţa casă "precum un catren", paşii vizitatorului dau în încăperea, ca o chilie, în care a locuit şi a scris poetul, dominată de biroul de lucru pe care se găsesc, într-o reconstituire muzeografică, instrumente de scris: toc, suport pentru toc, călimară, port-sugativă, cleşte de capsat hârtie, cutie de lemn pictată pentru creioane.

"Sunt expuse şi alte obiecte care fac trimitere la George Topârceanu: un barometru, discuri de patefon, aparate de fotografiat şi negative pe sticlă realizate chiar de poet, un sfinx şi o piramidă în miniatură, un sfeşnic, pipe, un serviciu pentru făcut cafea ş.a. În bibliotecă se regăsesc ediţii antume şi postume ale lui George Topârceanu şi ale prietenilor săi scriitori: Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, precum şi exemplare din revistele la care a activat ("Viaţa românească", "Teatrul", "Însemnări literare", "Însemnări ieşene" ş.a.)", a spus muzeograful.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Atmosfera este completată de câteva piese de artă plastică, precum Casa "George Topârceanu", un tablou în ulei de Victor Mihăilescu-Craiu, "Mănăstirea Sf. Sava", de G. Raicu, "Pădurea", de A. Meicu, caricatura lui George Topârceanu, realizată de Ion Sava, statueta "Ultima grenadă a caporalului Muşat din Campania 1911-1913", de Ion Dimitriu-Bârlad. Demostene Botez, şi el locatar al casei, este amintit printr-un portret în ulei, realizat de pictorul Paul Verona, şi un "Cap de bronz", modelat de sculptorul Constantin Baraschi.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Muzeul Topârceanu a beneficiat de susţinerea şi donaţiile unor personalităţi precum Liviu Sadoveanu, vlăstar din numeroasa familie a Sadovenilor, locatar şi el al străzii Ralet (nr. 1), care a donat cea mai mare parte dintre obiectele care reconstituie muzeografic camera, ne dezvăluie Iulian Pruteanu-Isăcescu.

"Se adaugă Rodica Procopiu, soţia fizicianului Ştefan Procopiu, prieten cu Topârceanu, dar şi Alice Zaiţ, nepoata Otiliei Cazimir, Smaranda Chehata, sora scriitorului Cezar Petrescu, Radu Botez, fiul scriitorului Demostene Botez, Grigore Kirileanu, nepot al lui G.T. Kirileanu, Nicolae Ţaţomir, Lucian Teodosiu, Gabriela Hurduc, Lucia Pop, Neonila Negură, Dana Diaconu, Magda Jianu, I. Păltineanu", a enumerat el.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Începând cu anul 1985, Muzeul "George Topârceanu" a găzduit şi găzduieşte evenimente culturale şi educative precum "Rapsodii de primăvară", "Baladă pentru chiriaşul grăbit", "Rapsodii în Top", "Chiriaşii poeziei", Cenaclul "Junimea", "Academia copiilor", "Noaptea muzeelor", ce reunesc invitaţi din Iaşi şi din ţară, precum şi zeci de copii de la şcoli generale şi licee din municipiul şi judeţul Iaşi.

Poetul Ion Dumbravă, muzeograf al casei cu amintiri de pe strada Ralet, care a trăit în perioada 1943-2021, obişnuia să spună că: "dacă unele case impresionează prin grandoarea, prin strălucirea lor, altele, prin modestia lor, amintesc de măreţia lucrurilor simple. Casele, ca şi cei care le locuiesc, au o viaţă a lor. Un destin. Un istoric al lor. Omul sfinţeşte casa şi casa îi păstrează amintirile. Casele au o memorie uimitoare. În memoria lor rămâne păstrată fiecare trăire. În memoria lor rămân gesturile. În memoria lor sunt păstrate bucurii tăinuite şi tristeţea lucrurilor neterminate''. AGERPRES/(AS - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ada Vîlceanu)