Numeroase fragmente ceramice identificate ca provenind din Epoca Bronzului şi din Epoca Fierului au fost scoase la suprafaţă cu plugurile, în timpul lucrărilor agricole de primăvară, pe un deal din apropierea satului Gheja, aparţinând de oraşul Luduş.

Localnicii susţin că au semnalat autorităţilor judeţene, de mai multe ori, existenţa unor cuptoare de ardere în zona respectivă, pe care le atribuie agatârşilor - o ramură a sciţilor - despre care se spune că ar fi "cea mai bogată şi cea mai frumoasă civilizaţie care a existat", dar că au fost ignoraţi.

Fragmentele de ceramică recuperate din arătură de jurnaliştii invitaţi la faţa locului de către localnici au fost predate Muzeului Judeţean Mureş, iar arheologii şi-au exprimat intenţia de a face noi cercetări în zonă, mai ales că multe dintre acestea provin din Epoca Bronzului şi Epoca Fierului.

"Agatârşii sunt menţionaţi ca cea mai bogată şi cea mai frumoasă civilizaţie care a existat. Cred că nu întâmplător cineva a dat ordin ca din arhivele Vaticanului să fie scoase cuvintele de agatârşi, de civilizaţie agatârşă. Este o civilizaţie proto-dacică, erau străbunii dacilor, dar un pic mai bătrâni decât se poate crede. Ei au fost primii artişti ai umanităţii, se şi spune că Orfeu era la origini agatârş. Civilizaţia agatârşă nu se găseşte doar în interiorul arcului carpatic (...) Marele profesor Prodan, la confluenţa localităţilor Gâmbuţ-Ozd-Petrilaca, la câţiva kilometri de aici, a făcut săpături sistematice şi a scos la iveală cea mai veche necropolă agatârşă din Europa. Din păcate, timpul, ignoranţa şi interesele, au acoperit mare parte din această necropolă. Se pot vedea şi astăzi la Muzeul din Cluj şi la cel din Viena. Acum putem spune că avem cea mai crasă formă de ignoranţă şi de persiflare a trecutului pentru că faci câţiva paşi şi descoperi cioburi din Neolitic, Epoca Bronzului, ne aflăm în zona unui cuptor în care au fost arse obiectele de uz casnic. Am găsit unul dintre obiectele care ajuta la războiul de ţesut", a declarat unul dintre localnici, Ioan Astăluş, sculptor şi scriitor local.

Dealul pe care au fost descoperite cioburile se află în apropierea drumului roman care făcea legătura între Apulum şi Moreşti, foarte aproape de râul Mureş.

"Acest loc folosit de agatârşi, de daci, apoi de romani a devenit emblematic. Este un loc strategic (...) Aici am descoperit fragmente de ceramică manuală, ceramică de uz casnic, este de-a dreptul impresionant că nimeni nu sesizează că avem un cuptor în zonă în care se turnau turtele de bronz", a susţinut Astăluş.

La o analiză sumară a cioburilor găsite în arătura de la Gheja, şefa secţiei de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş, Nicoleta Man, a precizat că acestea provin din mai multe perioade, Epoca Bronzului - cultura Witenberg, piese încadrate în Hallstatt, prima perioadă a Epocii Ferului, şi cioburi dintr-o fază de Epocă Medievală.

"Nu mă miră că aceste cioburi au apărut în urma lucrărilor agricole, pentru că în judeţul Mureş sunt atestate aproape 500 de situri arheologice, ale căror vestigii sunt de multe ori scoase la suprafaţă prin lucrările agricole. Gheja-Luduş este un punct arheologic foarte important, pentru că este pe valea primară a Mureşului, unde oamenii s-au aşezat din cele mai vechi timpuri, găsind condiţii propice pentru habitat. Din câte văd (din cioburi, n.r.), a fost o aşezare stratificată, vestigiile sunt din diferite perioade istorice, o aşezare din Epoca Bronzului - cultura Witenberg, după cioburi, greutăţi de război de ţesut, deci practicau îndeletnicirile casnice, avem probabil un Hallstatt, numele convenţional al primei primei perioade a Epocii Fierului, şi o fază de Epocă Medievală. Credem că a fost o locuinţă, dat fiind acest fragment de chirpici. Nu ştim ce tip de aşezare este. Ne gândim la o aşezare începând cu Epoca Bronzului până în secolul X sau XI, după aceste cioburi", a arătat Nicoleta Man.

Şefa secţiei de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş a precizat că la Gheja sunt identificate 5-6 situri, din preistorie, din neolitic, din epoca romană, morminte de secol IV şi V, aparţinând culturii Sântana de Mureş, apoi din perioada medievală.

"În zona respectivă nu sunt atestaţi sciţii, cea mai apropiată zonă este Ozd, unde avem o necropolă cu 14-15 morminte, care au fost săpate în anii 70. Sciţii aveau material foarte caracteristic pentru civilizaţia lor, începând de la ceramică cu vase mari bitronconice, aveau obiecte de metal foarte interesante, cum sunt oglinzile, acea spadă-cuţit de luptă numit akinakes şi tot felul de piese de harnaşament cu motive zoomorfe. Fiind o populaţie războinică, în permanentă mişcare, aveau culte principale zoomorfe. Agatârşii se pare că au fost o ramură a sciţilor, aşa o interpretează Herodot, dar, în principal, au aceeaşi civilizaţie şi cultură. Nu prea se pot diferenţia. Nu există acea perioadă între aceste cioburi. În urma lor se găsesc morminte, nu aşezări. Aşezări nu ştiu dacă se găsesc pe teritoriul României, mai mult morminte. Ar fi la adâncime mult mai mare şi ar trebui să fie văzute în sit", a arătat Nicoleta Man.

Potrivit arheologilor, sciţii, identificaţi în prima vârstă a Epocii Fierului, Hallstatt, au convieţuit în zona judeţului Mureş împreună cu dacii, pe o perioadă de circa 200 de ani, după care au venit celţii, iar aceştia fie au plecat, fie au fost asimilaţi.

Specialiştii susţin că în judeţul Mureş au fost descoperite necropole ale sciţilor la Băiţa, Cristeşti, Cipău Gară, în zona Gâmbuţ-Ozd-Petrilaca, dar în zona Gheja nu se ştie despre existenţa lor. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Diana Dumitru, editor online: Irina Giurgiu)