Ateneul din Giurgiu, care funcţionează în clădirea donată de avocatul Nicolae Bălănescu în anul 1939, a fost în perioada comunistă sală de spectacole, club muncitoresc, cinematograf, după Revoluţia din 1989 a fost aproape de a deveni bar de noapte, iar din 2009 a reintrat în circuitul vieţii culturale după ce a fost reabilitat.

Povestea clădirii este strâns legată de numele avocatului Nicolae Bălănescu (1866 - 1945), deputat în Parlament încă de la vârsta de 33 de ani, potrivit lui Ion Muscalu, directorul Muzeului Judeţean Giurgiu.

"Avocatul Nicolae Bălănescu, însetat de cultură, a călătorit mult peste hotare. El a fost interesat şi de politică şi la 33 de ani ajunge la Camera Deputaţilor din partea PNL. Imediat se căsătoreşte cu Ştefania Negoescu, fiică de negustor. Nu au avut copiii, iar casa achiziţionată din zestrea Ştefaniei a fost afectată serios în timpul Primului Război Mondial, Ştefania a decedat la Iaşi, iar casa a rămas domiciliul văduvului până i-a încolţit ideea de a o dona în vederea construirii unui local pentru 'copilul său de suflet', Asociaţia Ateneul Român din Giurgiu, hotărâre care i-a fost aprobată de un consiliu de familie întrunit în 1936", a declarat Muscalu pentru AGERPRES.

Din studiile efectuate de muzeografii Mircea Alexa, Emil Păunescu şi fostul director a Arhivelor Statului, filiala Giurgiu, Damian Ancu, reiese că la izbucnirea războiului, soţii Bălănescu părăsesc oraşul şi ajung în Moldova, la Iaşi. La întoarcere găsesc casa avariată de bombardamente şi jefuită, valoarea bunurilor pierdute ridicându-se la aproximativ 120 de mii de lei, potrivit arhivelor consultate de cercetători.

Foto: (c) Camelia Bigan / AGERPRES

A solicitat despăgubiri la Adunarea Deputaţilor dar, din documentele vremii, nu reiese dacă le-a şi primit. Cert este că pe 20 aprilie 1939 la Tribunalul Vlaşca este înregistrat actul de donaţie a casei.

Şantierul pentru construcţia Ateneului a durat un an şi jumătate. Frontispiciul şi uşa din lemn de esenţă tare au fost păstrate.

Din exterior, edificiul semăna cu un templu grecesc, cu portic la intrare. Avea sală de conferinţă, bibliotecă şi camere de locuit în spatele scenei. Deasupra frontonului spre acoperiş se afla o acvilă, această statuetă fiind dărâmată la instaurarea regimului comunist.

Finalizarea construcţiei s-a făcut şi cu ajutorul fondurilor strânse de giurgiuveni, iar inaugurarea a avut loc pe 20 octombrie 1940.

Foto: (c) Camelia Bigan / AGERPRES

În perioada comunistă, clădirea a fost sală de spectacole a Casei de Cultură, club muncitoresc al Şantierului Naval, cinematograf. După decembrie 1989, din lipsă de spectatori, cinematograful s-a închis, iar un întreprinzător a încercat să deschidă aici un bar de noapte, dar autorităţile s-au opus.

În 2001 edificiul intră în patrimoniul municipalităţii, iar în 2009 sunt finalizate lucrările de reabilitare cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Consiliului Local Municipal. Foaierul a fost prelungit printr-o construcţie modernă care îmbracă cu o aripă luminoasă, din sticlă, clădirea veche din care a fost păstrat frontispiciul cu uşile masive din lemn şi pe care a fost reamplasată statueta reprezentând o acvilă.

"În prezent sala mare de spectacole a Ateneului Nicolae Bălănescu are 325 de locuri dispuse la parter şi etaj. Iniţial am avut 350 de locuri în sală, dar am mai redus 25 pentru a lărgi culoarul de acces. Sala de conferinţe dispune de un număr de 90 de locuri pentru spectatori. Scena poate găzdui peste 60 de instrumentişti. La concertul organizat cu ocazia reabilitării clădirii în anul 2009 au evoluat în faţa publicului 75 de instrumentişti de la Filarmonica din Ruse, Bulgaria", a declarat pentru AGERPRES, Virgil Peţanca, directorul Centrului Cultural Local "Ion Vinea" din Giurgiu, în administrarea căruia se află Ateneul.

Nicolae Bălănescu a murit pe 30 august 1945 într-o cameră modestă situată în spatele scenei Ateneului, unde a locuit pe tot parcursul lucrărilor. La deces apropiaţii au constatat că numai avea bani lichizi şi nici alte valori, cheltuielile de înmormântare fiind susţinute de o serie de giurgiuveni impresionaţi de modestia şi sacrificiul personal al acestuia, povestesc cercetătorii. AGERPRES(AS - autor: Camelia Bigan, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Adrian Dădârlat)