Peste 100 de documente inedite aflate în tezaurul Arhivelor Naţionale Mureş, care spune povestea anilor 1917, 1918 şi 1919, au fost prezentate, joi, în premieră absolută, în cadrul expoziţiei "Război-Unire-Pace", vernisată la Palatul Administrativ din Târgu Mureş, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES

"Arhivele Naţionale organizează o expoziţie documentară în cinstea Centenarului Marii Uniri. Documentele provin de la Arhivele Naţionale Mureş şi prezintă diferite aspecte referitoare la război, administraţie, cultură, biserică şi viaţă cotidiană. Am făcut o selecţie de documente referitoare la acei ani de la cumpăna dintre două luni, anul 1917, anul Războiului, anul 1918, anul Unirii, şi anul 1919, primul an de pace în componenţa României Mari. Selecţia noastră cuprinde 100 de documente, am încercat să aducem noutăţi din trecut. Expoziţia cuprinde documente care nu au mai fost utilizate şi nu au fost cercetate până în prezent, prezintă publicului larg documente din arealul mureşean vizavi de diferite instiuţii în acei ani, 1917, 1918, anul astral al Marii Uniri, şi schimbările care au avut loc în 1919 în arealul mureşean. Toate documentele sunt unice prin prezenţa lor, spre deosebire de alte instituţii de cultură, Arhivele Naţionale păstrează documente care nu se mai regăsesc în alte locaţii, excepţie fac bineînţeles, afişele, manifestele dedicate momentului", a declarat Peter Moldovan, directorul Arhivelor Naţionale Mureş.

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES

Între documentele expuse figurează şi unul de o importanţă excepţională, care surprinde momentul înfiinţării actualului Colegiu Naţional "Alexandru Papiu Ilarian", fiind prezentate actul de înfiinţare al liceului şi componenţa primului corp didactic românesc a instituţiei.

De asemenea, în zona ecleziastică a expoziţiei sunt suprinse dramele preoţilor mureşeni care au trăit episodul internării în taberele de internaţi existente în alte zone ale Imperiului Asutro-Ungar.

"Documentele expuse astăzi sunt în majoritatea lor noi, inedite. Foarte puţină lume ştie că în timpul marelui Război, la Târgu Mureş a fost înfiinţată o tabără de internaţi. În timpul războiului, aceste tabere de internaţi au fost înfiinţate pe teritoriile ocupate şi aveau drept scop să scoată din prim-plan persoanele indezirabile, care ar fi putut să desfăşoare o activitate în sprijinul unor idei, unor năzuinţe naţionale (...) Aceste tabere de internaţi, în Primul Război, aveau scopul unic de a scoate din mediul lor persoanele care puteau influenţa populaţia - preoţi, funcţionarii administrativi, negustori. Erau identificate acele persoane şi trimise în spatele frontului, unde nu mai aveau posibilitatea de a comunica cu cei de acasă. Aici erau internaţi, spre exemplu, preoţii şi toţi ceilalţi cu familiile lor, în tabere erau şi şcoli pentru copii, aşa era şi la Târgu Mureş", a explicat Moldovan.

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES

Potrivit acestuia, taberele de internaţi, despre care nu s-a vorbit public până acum, nu se aseamănă cu lagărele de muncă, astfel încât cei internaţi aici aveau posibilitatea să iasă din când în când în oraş, aveau organizată o trupă de teatru amatori, iar negustorii aveau posibilitatea chiar să îşi practice ocupaţia.

La Târgu Mureş, susţine Peter Moldovan, tabăra era undeva în zona Fostului Restaurant Rapid (care a fost situat pe actuala stradă Ştefan cel Mare, spre pârâul Poklos) şi era un complex foarte mare în 1915.

Potrivit documentelor, în anul 1916 erau peste 1.000 de internaţi la Târgu Mureş, iar acest lucru reiese din rapoartele lunare trimise imperiului, în care se prezenta situaţia generală a taberei, iar în acestea erau menţionaţi şi cei care decedau sau copiii care se năşteau.

Între documentele Arhivelor Naţionale Mureş regăsim unul din 4 noiembrie 1915, un proces verbal încheiat la Oficiul Economic al Taberei de internaţi prin care se înregistrează cererea de eliberare "din motivul vârstei înaintate şi a bolii", a lui Charkiewicz Nikandr, din Kislin, de 68 ani, "de confesiune greco-răsăriteană, supus al statului rus".

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES

Un alt document referitor la Tabăra de Internaţi de la Târgu Mureş este din 22 noiembrie 1917, de la Budapesta, o adresă ministerială către prefectul oraşului liber regesc Târgu Mureş prin care se cer, pe de o parte, motivele pentru care călugării din mănăstirea Dubno, internaţi în lagărul din oraş, au fost supuşi unei supravegheri poliţieneşti severe, pe de altă parte, numele acelor călugări.

De asemenea, găsim o informare semnată de conducătorul şcolii din lagărul de internaţi referitoare la numărul de copii din fiecare clasă şi programa acestora pentru luna ianuarie 1918, semnat în 1 februarie 1918.

Pe lângă numeroasele scrisori de pe front şi adrese administrative, între documentele expuse mai găsim şi o cerere a conţilor Zichy Ernő şi Bethlen Ödön către Căpitănia de poliţie a oraşului, prin care solicită aprobarea prelungirii programului restaurantului lui Schramek János, unde ei şi aparţinătorii lor vor să cineze înainte de plecarea pe front (1 noiembrie 1917) sau o listă a supuşilor statului român aflaţi pe teritoriul oraşului Târgu Mureş în 14 noiembrie 1917.

Găsim, de asemenea, apelul comandamentului prizonierilor români din Rusia către prizonierii - muncitori de origine română - de la fabrica de muniţie din Samara (Rusia) prin care sunt chemaţi să se înscrie în corpul de voluntari, în scopul eliberării ţării (România), şi să ceară sprijinul autorităţilor militare ruseşti pentru a se deplasa la Kiev, din 27 septembrie 1917.

Între documente mai regăsim evidenţa producătorilor agricoli a căror recoltă nu acoperă necesarul propriu de consum (1918 septembrie 30, Reghin), evidenţa refugiaţilor aflaţi pe teritoriul oraşului Târgu Mureş, cu informaţii despre ocupaţie, domiciliul şi localitatea din care s-au refugiat (1918 martie 5, Târgu Mureş) sau lista preţurilor stabilite pe teritoriul oraşului Târgu Mureş pentru diferite sortimente de mâncare gătită din 1918.

Din 13 noiembrie 1918 este expusă o adresă a inspectorului şcolar al judeţului Mureş Turda către protopopul greco-catolic al Reghinului, prin care se comunică ordinul Ministerului cultelor şi instrucţiunii publice potrivit căruia studiul limbii maghiare nu mai este obligatoriu în clasele I şi II din şcolile nemaghiare, iar din 4 februarie 1919, de la Reghin, circulara protopopului greco-catolic de Reghin către preoţii din subordine, prin care se transmite ordinul consistorial referitor la eliminarea limbii maghiare din şcolile primare confesionale şi introducerea studiului istoriei, geografiei şi constituţiei din "ţările locuite de români".

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES

Printre documente mai aflăm despre lipsa de transparenţă a unor instituţii, un exemplu fiind un document din 13 octombrie 1916, din Târgu Mureş, prin care Simó Géza, reprezentantul Asociaţilor Funcţionarilor de Stat din Târgu Mureş, reclamă Consiliului oraşului lipsa de colaborare a Căpităniei oraşului în a comunica deciziile luate în cazul contravenţiilor comerciale semnalate şi cere ca acestea să fie publicate într-un ziar local.

Printre exponate mai figurează adresa Garnizoanei Militare Târgu Mureş către Prefectura oraşului Târgu Mureş, prin care solicită inscripţionarea în limba română a denumirilor instituţiilor publice pe clădirile acestora şi arborarea drapelului naţional, în 2 iunie 1919, şi o altă adresă a Garnizoanei Militare Târgu Mureş către Prefectura oraşului Târgu Mureş, prin care înaintează textul Apelului ministerial pentru strângerea de fonduri în vederea eternizării eroinei Ecaterina Teodoroiu şi listele de subscripţie în acest scop, solicitând sprijin în această acţiune (23 noiembrie 1919).

Printre cele 100 de exponate din război, administraţie, cultură, biserică şi viaţă cotidiană de la Târgu Mureş găsim şi nişte versuri anonime dedicate dragostei şi războiului, din 1917. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)