Constituţionalismul a reprezentat o călăuză extraordinară pentru instaurarea unui regim democratic în ţara noastră, a afirmat, marţi, preşedintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, subliniind că treptele formării României merg mână în mână cu constituţiile democratice ale acesteia.

"România s-a format nu într-un an, nu în doi, ci de-a lungul multor secole de lucrare a poporului român asupra lui însuşi, după cum ar fi spus Nicolae Bălcescu, cel care a ars ca o flacără pentru România şi n-a apucat s-o vadă împlinită. În acest proces îndelungat, constituţionalismul a reprezentat o călăuză extraordinară pentru instaurarea unui regim democratic. Treptele formării României merg mână în mână cu constituţiile democratice ale României, ceea ce reprezintă pentru noi numai o marcă a modernităţii, dar şi o marcă a sincronizării noastre cu civilizaţia europeană, aşa cum a început să ne spună Titu Maiorescu la Iaşi şi cum a continuat Eugen Lovinescu în faimoasa lui teorie a sincronismului cu civilizaţia de succes a Occidentului", a spus Pop în deschiderea conferinţei "Un secol de stat naţional, unitar şi indivizibil".

El a evocat adoptarea Constituţiei de la 1866, care "a marcat aşezarea României în rândul marilor state ale Europei (...), mari din punct de vedere al proceselor democratice", ca şi modificarea acesteia şi adoptarea Constituţiei de la 1923, "după un efort extraordinar făcut de juriştii României", o lege fundamentală, "care ne-a servit drept călăuză decenii la rând şi care a rămas ca model şi după căderea regimului comunist".

Preşedintele Academiei a reamintit faptul că "în deciziile, în hotărârile sau rezoluţiile de unire s-au prevăzut şi principii sau elemente care trebuiau cuprinse în noua constituţie a acestei ţări".

Foto: (c)  ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Pop a evidenţiat că "în Declaraţia de unire a Transilvaniei cu România, care a fost cea mai elaborată dintre toate şi la care au lucrat capete luminate din România şi din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, sunt prevăzute principii constituţionale" pornind "de la drepturile prevăzute pentru cei care munceau în cele mai avansate ţări din apus, până la chestiuni legate de integrarea Transilvaniei în statul român".

"Şi în acea declaraţie se foloseşte cuvântul autonomie de două ori. O dată când se prevede autonomia provizorie a Transilvaniei până la integrarea sa definitivă în statul român, integrare care urma să se facă odată cu întrunirea Constituantei, ceea ce s-a respectat pe deplin. Şi, în urma acestui fapt, în momentul în care s-a convocat Constituanta, şi Consiliul Dirigent, şi Marele Stat Naţional şi-au încetat activitatea ca organisme de tip guvernamental şi, respectiv, parlamentar, care pe toată durata funcţionării lor au fost subordonate Guvernului de la Bucureşti şi Parlamentului de la Bucureşti. Prin urmare, ideea de autonomie s-a aplicat Transilvaniei pentru o perioadă limitată, care e prevăzută în declaraţie", a precizat preşedintele Academiei.

El a subliniat că în al doilea caz, cuvântul autonomie se referă la "autonomia tuturor confesiunilor din stat".

"Acest lucru trebuie repetat astăzi, când sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, pentru a fi în cunoştinţă de cauză şi pentru a putea informa pe cei care doresc să ştie despre ce a fost vorba acum 100 de ani", a spus Ioan-Aurel Pop.

Acesta a îndemnat la recunoştinţă faţă de generaţia Marii Uniri, "care a reuşit să împlinească un ideal, inclusiv din punct de vedere constituţional, la nivelul celor mai avansate ale Europei de atunci". "Iar pentru asta, puterea legislativă de astăzi şi poporul român de astăzi, în întregimea lui, pot fi recunoscători, trebuie să cunoască aceste lucruri şi să le transmită mai departe generaţiilor care vor veni", a încheiat preşedintele Academiei Române.

În cuvântul său, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a evidenţiat faptul că statalitatea a reprezentat o constantă a primei modernităţi româneşti".

Theodorescu a trecut în revistă evoluţia statalităţii noastre de la primii principi pământeni la dinastiile româneşti, continuând cu Unirea Principatelor de la 1859, aducere principelui Carol pe tronul României în 1867, la Războiul de Independenţă din 1877, academicianul susţinând că toate aceste realizări, care au culminat cu Marea Unire de la 1918, au fost înfăptuite de două generaţii de oameni de stat.

Foto: (c)  ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Reperele constituţional-legislative ale formării statului român modern au fost punctate de preşedintele Curţii Constituţionale a României, Valer Dorneanu, care a evocat evoluţia creării fundamentelor politice şi juridice, pornind de la statul dac al lui Burebista, feudalismul timpuriu, reformele lui Alexandru Ioan Cuza şi până la Constituţiile de la 1866, 1923 şi la Constituţia în vigoare, cea din 1991 revizuită în 2003.

"Putem spune, cu oarecare mândrie, că această Constituţie este prima adoptată de o Adunare Constituantă special constituită în acest scop şi prima Constituţie adoptată de popor ca urmare a unui referendum naţional dintre ţările foste comuniste. Textul Legii fundamentale a preluat cele mai valoroase tradiţii din Constituţia din 1923 şi a consacrat practic drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute în actele internaţionale şi în constituţiile ţărilor democratice", a spus Dorneanu.

El a deplâns încălcarea Constituţiei "chiar de unele autorităţi publice care ar trebui să-i fie pavăză".

"Constituţia României şi-a dovedit indubitabil valabilitatea şi viabilitatea, constituind un corp de principii şi norme concordante cu evoluţiile democratice proprii statelor şi naţiunilor moderne. Dar viaţa a dovedit că nici Legea fundamentală a statului nu poate fi veşnică, imuabilă. În funcţie de mutaţiile intervenite în societatea noastră, Constituţia trebuie supusă unei adaptări la realitate şi unei validări sociale raportate la imperativele prezentului şi viitorului naţiunii române. Până atunci, Constituţia ar trebui să rămână reperul şi condiţia fundamentală a statului nostru de drept. Din păcate, până atunci când vom avea o asemenea optică despre Constituţie, trebuie să constatăm chiar în aceste momente jubiliare că actul nostru fundamental, Constituţia ţării, nu este pentru toţi reperul sacrosanct, cel al statului de drept, al democraţiei, fiind de mulţi invocată, mai puţin respectată, fiind adesea contestată şi chiar încălcată chiar de unele autorităţi publice care ar trebui să-i fie pavăză", a mai spus Valer Dorneanu.

Despre actele de autodeterminare ale provinciilor româneşti reunificate, fundament juridico-politic al Marii Uniri, a conferenţiat acad. Ioan Guceac, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, unificarea legislativă şi progresul juridic de după Unire fiind reliefate în prelegerile unor profesori universitari şi avocaţi.

A fost transmis un mesaj din partea preşedintelui Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, Mihai Poalelungi.

În cadrul evenimentului, au fost lansate lucrările "Enciclopedia juridică română", volumul I: literele A-C, coordonat de Iosif R. Urs şi Mircea Duţu, şi "Controlul de constituţionalitate: între tradiţie şi modernitate", coordonat de preşedinţii Curţilor Constituţionale din România şi Republica Moldova, Valer Dorneanu şi Mihai Poalelungi.

Conferinţa "Un secol de stat naţional, unitar şi indivizibil" a fost organizată de Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" al Academiei Române şi Curtea Constituţională a României. AGERPRES/(A, AS - autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin, editor online: Adrian Dădârlat)