Pe strada Cuza Vodă din Focşani, chiar în curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon", se ridică o clădire impozantă, lăsată însă în paragină şi căzută în anonimat, pe lângă care trec zilnic sute de focşăneni ca şi cum aceasta nici n-ar exista.

Istoria Casei Apostoleanu începe la 1870, odată cu cea a familiei lui Gheorghe Apostoleanu, jurist, avocat şi om politic important pe plan local în secolul XIX, dar nu numai, de numele căruia se leagă Codul Civil şi Constituţia de la 1866.

Gheorghe Apostoleanu s-a născut în anul 1832, la Focşani, în familia unor moşieri nu foarte înstăriţi, însă şi-a dorit tot timpul să-şi depăşească condiţia.

"Tatăl său avea vreo două moşii, dar nu era catalogat în epocă ca boier, iar tânărul Apostoleanu a dorit mereu să-şi depăşească condiţia. Gheorghe Apostoleanu a fost trimis la studii la Berlin, unde a absolvit Dreptul şi şi-a dat doctoratul, pregătindu-se cu seriozitate pentru viitor. Mai apoi a făcut o căsătorie foarte bună, care i-a sporit şansele unei cariere strălucite. A găsit o fată din Panciu, Smaranda Gâtză, fiica unei familii foarte bogate, care a adunat o avere impresionantă din comerţul cu vin şi exploatarea suprafeţelor viticole din zonă. Cei doi tineri s-au căsătorit în 1866, pe la sfârşitul domniei lui Cuza", spune istoricul Florin Dârdală de la Arhivele Naţionale Vrancea.

Sursa foto: Dana Lepădatu/AGERPRES

Istoricul povesteşte că cei doi tineri nu au dorit să se stabilească la Panciu şi au achiziţionat un teren, aflat pe atunci la periferia Focşanilor.

"Pentru că voia să stea în Focşani cu soţia sa şi nu la Panciu, Gheorghe Apostoleanu a cumpărat terenul pe care se află astăzi casa care îi poartă numele. Pe vremea aceea, în zonă nu exista nimic, terenul aflându-se la periferie, în imediata apropiere a şoselei naţionale, fosta centură a oraşului", povesteşte istoricul.

În 1871 începe construcţia casei, pe un teren de circa 5.000 de metri pătraţi, cu bani provenind în mare parte din averea Smarandei Apostoleanu.

"Din păcate, autorizaţia de construcţie nu s-a păstrat, aşa că avem o simplă mărturie, din însemnările unui secretar al primăriei oraşului Focşani, un anume Romanoaie, care în memoriile sale scrie că această clădire a fost ridicată la 1871. Mulţi bani folosiţi la construirea edificiului au fost ai Smarandei Gâtză, căsătorită Apostoleanu. A rezultat o clădire unică şi frumoasă, un mic palat cu elemente arhitecturale neoromâneşti, care, de-a lungul timpului, au fost însă demontate şi probabil distruse", afirmă Florin Dârdală.

Sursa foto: Dana Lepădatu/AGERPRES

Vreme de mai bine de 25 de ani, casa a găzduit evenimente culturale şi serate mondene. Printre personalităţile care au trecut pragul casei se numără Duiliu Zamfirescu şi Ion Mincu, alături de numeroşi boieri din regiune, dar cei mai celebri oaspeţi ai casei rămân Regele Carol 1 şi viitorul Rege Ferdinand, cu Regina Maria.

"Regele Carol I şi familia sa au fost primiţi de câteva ori în casa familiei Apostoleanu în trecerea lor spre Moldova, deşi nu se păstrează multe documente oficiale despre aceste vizite, fiind cel mai adesea vorba de vizite private. Tot aici au poposit şi prinţul Ferdinand şi viitoarea regină Maria", precizează Florin Dârdală.

Istoricul este de părere că seratele mondene din Casa Apostoleanu mai aveau un motiv, acela al contractării unor căsătorii importante pentru cele şase fiice ale cuplului Apostoleanu.

"Familia Apostoleanu a avut 19 copii, dintre care au trăit doar şase, cinci fete şi un băiat. Având aşa de multe fete, familia a început să se gândească cum să le mărite mai bine. În acest mic palat au organizat o sală de petreceri, unde săptămânal aveau loc întâlnirile familiilor boiereşti din judeţele Putna, Galaţi, Râmnicu Sărat, chiar şi de la Bucureşti. În sala de petreceri existau şi două oglinzi veneţiene impresionante, care astăzi se păstrează la sala Muzeului Unirii şi în care oaspeţii îşi exersau mişcările şi îşi admirau ţinutele. După multe petreceri, toate fetele au fost căsătorite cu persoane importante ale vremii respective, politicieni, mari moşieri, doctori, deputaţi. O fată a devenit Manole, o familie foarte bogată din zona Botoşanilor, o alta a intrat în familia Bibescu, căsătorindu-se cu un nepot al familiei domnitoare. O fată s-a căsătorit cu un primar din Vaslui, un anume Vârnau, iar alta la Tecuci, cu moşierul Cincu, proprietar al castelului cu acelaşi nume din comuna Munteni", povesteşte Florin Dârdală.

Sursa foto: Dana Lepădatu/AGERPRES 

Proprietarul Casei Apostoleanu, Gheorghe Apostoleanu a fost un respectat jurist şi om politic, preşedinte al Curţilor de Apel din Iaşi şi Focşani, deputat şi senator în mai multe legislaturi, dar şi autorul unor părţi din Codul Civil şi, se pare, a unei părţi din Constituţia de la 1866. În semn de recunoştinţă, urmaşii i-au ridicat o statuie în grădina publică, care a fost inaugurată în 1912 cu multă solemnitate, în prezenţa autorităţilor vremii.

După moartea lui Gheorghe Apostoleanu, în 1895 s-a făcut o succesiune sumară a averii sale, deoarece cele mai multe bunuri aparţineau soţiei Smaranda Apostoleanu. Aceasta a dus mai departe faima şi averea familiei pentru încă trei decenii, însă după moartea sa, în 1925, casa Apostoleanu s-a dizolvat în şase cote, fiecare copil stăpânind o parte.

Unul dintre cele mai importante evenimente care au avut loc în Casa Apostoleanu a fost semnarea armistiţiului cu Puterile Centrale, în 1917.

"În 1917, trupele româneşti erau epuizate de lupte şi părăsite de trupele ruseşti care s-au retras ca urmare a Revoluţiei Bolşevice, astfel că Statul Major a fost obligat să încheie o înţelegere cu Puterile Centrale, care s-a semnat la Focşani, în Casa Apostoleanu. Din partea Armatei Române a fost împuternicit să semneze armistiţiul un tânăr general, focşănean de origine, Alexandru Lupescu, fiul lui Ion Lupescu, primul ctitor al unui teatru stabil la Focşani", afirmă Florin Dârdală.

Edificiul nu a fost afectat prea mult în timpul Primului Război Mondial şi şi-a dovedit viabilitatea şi la cutremurul din 1940, când nu a suferit daune semnificative. Cu decretul 92 din 1950, imobilul a fost expropriat de către regimul comunist, dar la acea vreme majoritatea moştenitorilor direcţi ai familiei Apostoleanu erau decedaţi. În perioada comunistă, imobilul a fost integrat Spitalului Judeţean de Urgenţă şi aici a funcţionat secţia de Oftalmologie şi mai apoi cea de Reumatologie.

Casa a fost revendicată după 1989 şi mai apoi retrocedată, împreună cu alte proprietăţi şi terenuri, moştenitorilor familiei Apostoleanu.

"Casa a fost retrocedată după 2001 unei moştenitoare, care a primit, odată cu locuinţa, şi mare parte din terenurile familiei. Proprietarii nu au avut însă destulă putere financiară să o restaureze, aşa cum se întâmplă de fapt cu majoritatea imobilelor retrocedate", afirmă istoricul Florin Dârdală.

În cele din urmă, edificiul a fost donat, în anul 2017, către Consiliul Judeţean, care şi-a propus să investească pentru renovarea acesteia, iar în prezent caută soluţii pentru accesarea unor fonduri europene, cu scopul de a reda Casei Apostoleanu măreţia de altădată. AGERPRES / (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frăţilă; editor online: Magdalena Tănăsescu)