Pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la câţiva paşi de Piaţa Romană, la numărul 15, se află una dintre clădirile reprezentative pentru arhitectura bucureşteană din epoca modernă, construită, după unele surse în 1896, după altele în 1898, de arhitectul Ion D. Berindei pentru generalul de armată Eraclie Arion.

În Lista monumentelor istorice din Bucureşti, a Ministerului Culturii, clădirea este înscrisă cu codul B-II-m-B-18331 şi apare ca fiind ridicată în anul 1898 (5 aprilie 1898), fiind prima clădire construită de Ion D. Berindei. În prezent, edificiul găzduieşte sediul Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI).

"Clădirea (...) este în patrimoniul ANI de când aceasta s-a înfiinţat, respectiv din 2007. Când am preluat-o nu era utilată, mobilată, nu avea absolut nimic. Ţin minte că era un singur birou în care cei şase-şapte angajaţi plus preşedintele de atunci îşi desfăşurau activitatea. Clădirea are un subsol, un parter, etaj, plus mansardă, toate fiind folosite. Casa a fost făcută pentru generalul din armata română Arion, a fost reşedinţa lui, după care a fost casa celebrei familii Ausnit, Max Ausnit. Fiul lui, Steven Ausnit, ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani, chiar ne-a vizitat (...) şi a fost foarte interesantă experienţa. Steven Ausnit a stat aici nouă ani, între 1927 şi 1936", a declarat Silviu Popa, secretar general ANI.

Oficialul spune că actuala clădire este, în prezent, una "eminamente de birouri", fiind "foarte apreciată de toţi vizitatorii", fie că sunt delegaţii din străinătate sau vizitatori români. El a precizat că "este o clădire foarte frumoasă" cu tot felul de pasaje secrete, prin pereţi, care serveau la începuturile lor pentru trecerea personalului familiilor care au locuit acolo - bucătari, servitori.

Sursa foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Silviu Popa mărturiseşte că clădirea nu este "neapărat propice pentru birouri", dar s-a încercat adaptarea spaţiilor pentru nevoile instituţiei.

"La subsol şi la etajul I avem departamente administrative - registratură, comunicare, resurse umane, etc, există şi nişte încăperi foarte mari, un fel de beciuri pe la subsol unde noi am depozitat tot felul de materiale şi echipamente pe care le-am casat, arhiva, iar spaţiul de la etajul I şi mansarda sunt ocupate de departamentul de investigaţii - inspectorii de integritate, sunt zone de securitate administrativă. Din păcate nu este o clădire neapărat propice pentru birouri, pentru că personalul a crescut tot timpul şi ne-a fost foarte greu să-i repartizăm, de aceea am transformat unele spaţii care nu erau destinate pentru locuit, ci mai degrabă menajului, noi le-am transformat în birouri sau în săli de audiere, dar cu toate astea pe dinafară arată foarte impunător", a adăugat Popa.

 Sursa foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

El susţine că această clădire are "o energie pozitivă". "Am observat că toate persoanele care au venit aici, fie că sunt români, fie că sunt străini, toţi au rămas impresionaţi de clădire", a afirmat oficialul.

***

De la momentul dării sale în folosinţă, casa a trecut prin mâinile mai multor proprietari, începând cu generalul (H)Eraclie Arion, şi continuând cu industriaşul Max Ausnit, după care a devenit sediu al Uniunii Scriitorilor. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, unele informaţii arată că ar fi găzduit sediul SS al Germaniei Naziste.

Steven Ausnit spune că a locuit aici începând din 1927, când tatăl său a închiriat etajul inferior, iar unchiul său, Edgar Ausnit - etajul superior.

"Am locuit în casă pentru că familia mea, adică tatăl meu, Max Ausnit, s-a mutat acolo, închiriind etajul inferior, în timp ce fratele său Edgar Ausnit a închiriat etajul superior. M-am mutat în casă când aveam trei ani, în 1927, şi am locuit acolo până în 1938, deşi în primii doi ani eram acolo doar câteva luni în timpul verii. În 1938, tatăl meu s-a mutat la noua noastră casă pe Aleea Alexandru", a spus, pentru AGERPRES, Steven Ausnit.

El a povestit că imobilul a fost construit în stil francez (n.r. - Academismul Francez), "la fel ca multe alte case din Bucureşti", acesta fiind, în opinia sa, unul din motivele pentru care Bucureştiul era cunoscut ca micul Paris al Estului.

 Sursa foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

"Astăzi, atât interiorul cât şi exteriorul casei nu sunt mult schimbate. Exteriorul, spre deosebire de multe alte case similare din Bucureşti, se află într-o stare relativ bună. Cu toate acestea, ceea ce a fost odată o grădină în faţa casei, astăzi este o parcare auto", a mai spus Steven Ausnit, precizând că toate camerele sunt folosite acum ca birouri, singurele schimbări fiind făcute la instalaţiile de baie, care au fost modernizate.

George Clapa, angajat al Agenţiei Naţionale de Integritate şi pasionat de istoria clădirii, a povestit că etajul şi parterul clădirii au fost realizate în oglindă, iar mansarda, "unde locuiau, probabil, servitorii", demisolul şi subsolul sunt mai mici ca înălţime.

"Ca întindere se păstrează exact structura etajelor, dar ca înălţime, regimul este mai mic, sunt şase camere pe etaj", a precizat Clapa.

Acesta a precizat că de la preluarea clădirii de către ANI, nu s-au putut face niciun fel de reparaţii, pe de o parte din cauza lipsei resurselor materiale, pe de alta din cauza regulilor care se referă la imobilele de patrimoniu.

"Un singur geam am putut să reparăm fiindcă pentru renovări trebuie să folosim anumite materiale impuse de Ministerul Culturii sau de Direcţia de Patrimoniu a Primăriei. Este foarte, foarte scump să facem orice fel de reparaţie. Aprobări am luat, dar nu am reuşit financiar să facem ceva. În aceşti ani, de când locuim noi aici, nu am putut să facem nimic", a spus Clapa.

Max Ausnit a fost un industriaş român din perioada interbelică şi un apropiat al regelui Carol al II-lea până în anul 1939. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Magdalena Tănăsescu)