Sala Unirii, clădire monument-simbol pentru istoria României, închisă în prezent pentru restaurare, va putea fi vizitată parţial de public de 1 Decembrie, când va fi deschisă încăperea centrală în care cei 1.228 de delegaţi au proclamat la 1 Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România,

Subsolul şi părţile laterale vor fi reabilitate complet până în primăvara anului viitor.

De menţionat că în 1918 edificiul arăta ca ansamblu altfel, între 1921-1922 fiind făcute anumite modificări asupra clădirii.

"De 1 Decembrie, va fi vizitabilă Sala Unirii în sine (încăperea centrală - n.r.), cu partea de hol de acces, precum şi terasa exterioară. Cu un aflux de 150.000-200.000 de persoane, Sala Unirii, probabil, va fi punctul de interes. Am conceput un sistem de management de intrare. Vizitatorii o să intre în grupuri. Ne gândim să fie deschisă toată noaptea, în 1 spre 2 decembrie", a declarat, joi, pentru AGERPRES, Administratorul Public al judeţului Alba, Dan Popescu.

El a adăugat că, în prezent, stadiul lucrărilor de reabilitare este de 70%, urmând ca exteriorul să fie finisat în totalitate în următoarele două săptămâni.

Pe intrarea principală, adăugată în 1922 sub forma unui arc de triumf, vor fi reamplasate două steme regale, distruse de comunişti şi refăcute în cadrul actualului proiect de restaurare pe baza fotografiilor de epocă, a precizat Dan Popescu.

De asemenea, va fi reamplasată în interiorul Sălii Unirii şi pictura originală de la 1922, cu portrete ale unor voievozi şi personalităţi din viaţa culturală, realizată în tehnica ulei pe pânză de către francezul Pierre Bellet. Redescoperită în urmă cu câţiva ani într-un depozit al muzeului din Alba Iulia, după ce a fost dată jos de către regimul comunist, pictura a fost restaurată între timp de specialiştii de la Brukenthal.

Tot până la 1 Decembrie vor fi refăcute, tot pe baza fotografiilor de epocă, şi şase jardiniere din piatră, în care va fi pus în mod simbolic pământ din celelalte regiuni ale României Mari, a adăugat Popescu.

"O să vedem dacă deschidem de 1 Decembrie şi expoziţia permanentă. Încercăm să o finalizăm, dar nu ştim dacă o să o montăm până atunci", a spus Dan Popescu.

Acesta a precizat că întreaga clădire, cu aripile ce găzduiesc un institut de istorie şi un centru de conservare şi restaurare a cărţii vechi, va putea fi restaurată în totalitate numai în primăvară. De asemenea, tot pentru la anul a fost amânată, din cauza alocării târzie a fondurilor necesare, şi realizarea Galeriei Centenar, atunci când toate busturile dedicate făuritorilor Unirii vor fi amplasate în spaţiul dintre Sala Unirii şi Muzeul Naţional al Unirii.

Clădirea a intrat în reabilitare la începutul acestui an, însă Sala Unirii a mai fost deschisă pentru public în timpul în care s-a lucrat mai mult la acoperiş sau în alte încăperi, adică până în iunie.

Valoarea contractului de reabilitare este de peste 6,8 milioane de lei, fără TVA, bani alocaţi de Guvern prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală.

Monument-simbol pentru istoria României, Sala Unirii necesita o amplă restaurare. Imobilul avea nevoie de refacerea şarpantei şi a învelitorii, lucrări de eliminare a infiltraţiilor, de înlocuire a tâmplăriei şi de refacere a interiorului.

Sala Unirii este clădirea în care, la 1 Decembrie 1918, 1.228 de delegaţi au decis Unirea Transilvaniei cu România şi care a găzduit, de asemenea, banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării, la 15 octombrie 1922, Serbărilor Unirii din 20 mai 1929 şi a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan, la 14 octombrie 1937.

Imobilul a fost ridicat între 1898 şi 1900, pe locul în care a funcţionat o ospătărie, pentru a servi drept cazinou pentru militarii din armata austro-ungară staţionaţi în garnizoana cetăţii din Alba Iulia.

După Marea Unire, ţinându-se cont de importanţa simbolică extrem de mare pe care a obţinut-o edificiul după acest act istoric, clădirea a fost modificată. Astfel, în 1921-1922, a fost modificat interiorul, s-au construit cele două nişe - nişa sudică şi cea nordică, pe frescele cărora a fost amplasată o pictură pe pânză. Tot atunci a fost modificată şi intrarea în clădire, sub forma unui arc de triumf. Pe frontispiciul ei este o inscripţie în limba latină, redactată de către Nicolae Iorga, prin care se consemnează importanţa locaţiei şi a actului din 1918.

După 1948, Sala Unirii a intrat într-o perioadă de uitare, acordându-i-se din nou importanţă după instaurarea regimului Ceauşescu şi a politicii naţionaliste dusă de acesta. Cu ocazia Semicentenarului Unirii, în 1968, clădirea a fost din nou modificată. Pictura pe pânză a fost înlocuită cu o pictură murală, direct pe zid, printre cei trei autori fiind şi Horea Piliuţă. Şi această pictură a fost înlocuită însă, după 1989, când au avut loc cele mai recente intervenţii. Tot atunci, deasupra şemineelor a fost aşezată stema actuală a României, iar pe peretele vestic al Sălii au fost fixate patru plăci de marmură în care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezoluţiei Unirii şi a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu România, votată la 29 decembrie 1919 de către Parlamentul ţării. Tot atunci a fost montată pardoseala de marmură albă, respectiv marmură roşie pe pereţi.

De asemenea, în sala interioară au fost amplasate busturile regelui Ferdinand şi reginei Maria, creaţii ale sculptorului Vlad Ciobanu.

Sala Unirii adăposteşte importanta colecţie de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Naţional al României, care au fost donate în anul 1929, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociaţia ASTRA. Între ele se găsesc şi celebrele credenţionale, cu numele celor 1.228 de delegaţi de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Accesul în Sala Unirii din Alba Iulia, simbol al unităţii naţionale a poporului român, este gratuit, la iniţiativa autorităţilor judeţene, în subordinea cărora se află muzeul. AGERPRES / (A,AS - autor: Marinela Brumar, editor: Diana Dumitru, editor online: Gabriela Badea)